Raspunderea persoanei juridice in cadrul procesului penal reprezinta un subiect de maxim interes pentru mediul de afaceri, pana recent legislatia romana fiind oarecum lipsita de previzibilitate in acest domeniu. In conditiile noilor reglementari in materie penala, se impun anumite observatii cu privire la modul in care se impletesc cele doua tipuri de raspundere a persoanei juridice: cea penala si cea civila delictuala.
Potrivit dispozitiilor art. 135-151 din Codul Penal, raspund penal persoanele juridice, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat. Raspunderea penala a persoanei juridice nu o exclude pe cea corespunzatoare persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte.
In lipsa anumitor precizari din partea legiuitorului, doctrina a incercat sa explice terminologia utilizata de catre acesta. Astfel, prin comiterea unei fapte "in realizarea obiectului de activitate" al persoanei juridice, sunt avute in vedere actele savarsite in scopul realizarii politicii generale a acesteia, inclusiv a obiectului pentru care a fost constituita. Savarsirea faptelor penale "in interesul persoanei juridice" se refera la infractiunile apte de a crea anumite beneficii acesteia, patrimoniale sau nu, ori prin obtinerea unui castig, ori prin evitarea unei pierderi. Faptele comise "in numele" persoanei juridice sunt legate de organizarea propriu-zisa a acesteia, fiind savarsite de catre persoane care, din punct de vedere al atributiilor conferite, pot atrage raspunderea persoanei juridice.
Paleta infractiunilor pentru care poate fi cercetata si pedepsita o persoana juridica este foarte larga, nefiind instituita vreo conditionare legala, dincolo de logica juridica. Totodata, asa cum s-a apreciat jurisprudential, pot atrage raspunderea persoanei juridice atat actele comise de catre organe, reprezentanti, mandatari prepusi, cat si actele comise de persoane care nu lucreaza oficial pentru entitatea respectiva, dar care actioneaza sub autoritatea acesteia.
Pe latura civila a procesului penal, persoana juridica poate raspunde in calitate de parte responsabila civilmente, potrivit dispozitiilor art. 86 din Codul de Procedura Penala, in cazurile in care are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune. Raspunderea partii responsabile civilmente se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala a comitentului pentru faptele prepusului sau, asa cum este aceasta reglementata in cuprinsul art. 1373 din Noul Cod Civil. Astfel, comitentul (persoana juridica) va fi obligat a repara prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de catre acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca, potrivit Noului Cod Civil, raspunderea comitentului va fi angajata independent de culpabilitatea sa, nefiind stabilita nicio conditie speciala pentru faptele prepusilor sai.
In aceste conditii se ridica, in mod natural, urmatoarele intrebari: cand anume va fi angajata raspunderea penala a persoanei juridice si cand aceasta va raspunde ca parte responsabila civilmente? Se pot cumula cele doua tipuri in cadrul aceluiasi proces penal?
Persoana juridica raspunde penal pentru fapta proprie, ca urmare a savarsirii unei infractiuni de catre entitatea respectiva si va fi responsabila civilmente pentru fapta altuia, mai exact pentru fapta penala savarsita de catre prepusul acesteia. Evident, angajatul unei companii poate comite o infractiune care sa profite, direct sau indirect, persoanei juridice. Este discutabil insa daca se impune tragerea la raspunderea penala a societatii respective, in conditiile in care conducerea acesteia nu a avut cunostinta de comportamentul ilicit al angajatului sau, chiar mai mult, l-a descurajat prin intermediul unor reglementari interne.
In ceea ce priveste cumulul celor doua tipuri de raspundere in cadrul aceluiasi proces penal, acesta nu este exclus. Astfel, exista posibilitatea trimiterii in judecata a mai multor angajati ai societatii juridice, pentru fapte penale diferite, unele care atrag raspunderea penala a persoanei juridice, altele care o angajeaza doar pe cea civila delictuala, situatie in care persoana juridica va avea si calitatea de inculpat si cea de parte responsabila civilmente in acelasi proces penal. In cazul retinerii unei singure fapte penale insa, cumulul celor doua calitati nu este posibil, fiind de altfel si nejustificat, avand in vedere ca persoana juridica va fi obligata sa repare prejudiciul cauzat prin savarsirea infractiunii, chiar si in calitate de inculpat.
Ca o concluzie, se remarca faptul ca legiuitorul penal ar fi trebuit sa contureze mai bine granita dintre cele doua tipuri de raspundere. Sanctionarea penala a unei persoane juridice se impune cu precadere in cazurile in care savarsirea infractiunilor are o legatura semnificativa cu realizarea obiectului de activitate al acesteia ori cand conduita ilicita este tolerata sau chiar sprijinita de catre conducerea societatii. In aceste conditii, revine jurisprudentei sarcina de a trasa criterii de departajare, in scopul aplicarii sanctiunilor penale fata de persoana juridica numai in situatii justificate.
