Unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii insolventei il reprezinta suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita demarate pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Scopul avut in vedere de legiuitorului roman prin dispozitia de la art. 36 din legea 85/2006, desi poate parea paradoxal, vizeaza protejarea creditorilor iar nu dezavantajarea lor. Astfel, prin refuzul de a permite unor creditori sa deruleze actiuni si urmariri individuale impotriva debitorului, odata ce procedura insolventei a fost deschisa, legea garanteaza ca valorificarea patrimoniului se va face in mod colectiv si organizat sub supravegherea judecatorului sindic, fara ca anumite parti din patrimoniu sa fie sustrase sau exceptate.

Asa cum s-a pronuntat recent Curtea Constitutionala printr-o decizie (169/19.03.2013) de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, existenta unor actiuni paralele cu procedura concursuala prevazuta de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credala, fapt ce ar face imposibila evaluarea activului si pasivului averii debitorului, in vederea distribuirii rezultatului lichidarii.Pentru creditorul care a initiat sau doreste sa initieze o actiune care intra sub incidenta art. 36 din Legea 85/2006 este importanta cunoasterea modului in care actioneaza cauza legala de suspendare.

Suspendarea atrage oprirea de indata a cursului judecatii astfel incat instanta nu va mai putea lua o alta masura in proces decat constatarea acestui impediment. Spre exemplu, nu vor putea fi invocate ori solutionate exceptii, de procedura sau de fond, insa va putea fi dispusa disjungerea anumitor capete de cerere daca acestea nu atrag suspendarea de drept.

Un alt aspect important de stiut este ca suspendarea va impiedica atat continuarea actiunilor incepute, cat si inceperea unor actiuni noi. Suspendarea actiunii potrivit art. 36 din legea 85/2006 nu determina automat inscrierea creantei litigioase in tabelul creditorilor debitorului pentru care s-a deschis procedura. Este asadar vital pentru conservarea drepturilor creditorului ca, respectand termenele legale, sa formuleze declaratie de creanta indiferent daca la acel moment avea pe rolul instantelor o actiune in realizarea creantei sale sau doar intentiona sa o introduca.

Desi dreptul la actiune al creditorilor se suspenda potrivit art. 36, acesta nu dispare, el fiind conservat potrivit art. 40 din aceeasi lege, text care consacra un alt efect important al deschiderii procedurii, respectiv suspendarea curgerii termenelor de prescriptie. Prin urmare, este important de stiut ca sub rezerva indeplinirii exigentelor privitoare prescriptiei extinctive, creditorul va putea relua demersul judiciar impotriva debitorului, spre exemplu, in cazul respingerii sau inchiderii procedurii insolventei.

Din interpretarea textului de la art. 36 rezulta ca suspendarea intervine de drept de la data deschiderii procedurii. Prin urmare, incidenta acesteia va putea fi invocata in procesul pendinte de debitorul supus urmaririi separate, de catre instanta din oficiu si chiar de catre creditor.

In multe situatii cum sunt cele in care debitorii nu se prezinta in instanta in cadrul actiunii separate promovate de creditor,este foarte dificil pentru instanta sa verifice in permanenta daca sunt incidente prevederile art. 36. Pentru ca acestea sa se bucure de o aplicare efectiva, art. 37 din legea insolventei prevede ca o masura de precautie comunicarea sentintei de deschidere a procedurii catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi.

Analiza institutiei supendarii legale ar fi incompleta in lipsa determinarii sferei actiunilor care atrag suspendarea potrivit art. 36. Textul legal, formulat in termeni largi, vorbeste de toate actiunile judiciare sau extrajudiciare care vizeaza realizarea creantelor, iar in jurisprudenta au fost admise destul de putine exceptii.

Suspendarea prevazuta de art. 36 nu impiedica exercitarea actiunilor reale impotriva debitorului, respectiv cele in baza carora este supus analizei instantei dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia, in toate cazurile in care nu sunt dublate de capete de cerere care vizeaza pretentii banesti.

In fine, art. 36 din legea insolventei nu este o dispozitie care sa impiedice exercitarea drepturilor creditorilor ipotecari daca acestia solicita, ridicarea suspendarii in anumite conditii strict determinate de art. 39 din lege, respectiv dovedirea caracterului de creanta garantata, pericolul major al disparitiei bunului, respectiv lipsa importantei bunului respectiv pentru succesul unui eventual plan de reorganizare. . De remarcat ca art. 39 nu stabileste o veritabila exceptie de la prevederile art. 36, deoarece bunul va fi valorificat tot in cadrul procedurii.

De retinut este ca deschiderea procedurii insolventei suspenda actiunile judiciare sau extrajudiciare impotriva debitorului insa nu scuteste creditorul reclamant de formularea declaratiei de creanta.