Preluarea unei afaceri existente prin achizitia tuturor elementelor sale (active, datorii, contracte, angajati) este o operatiune din ce in ce mai uzitata de catre antreprenori. De multe ori insa, in cadrul acestor tranzactii, atentia este preponderent indreptata spre aspectele de business, neglijandu-se alte posibile implicatii ulterioare, distorsionand astfel efectele dorite.
Transferul de afacere este un proces complex, cu implicatii multiple din punct de vedere juridic, contabil si fiscal.
Din perspectiva contabila, chiar daca legislatia nu mentioneaza in mod specific, entitatile vanzatoare ar trebui sa inventarieze elementele afacerii ce se transfera si sa recunoasca in contabilitate rezultatele inventarierii.
La nivelul entitatilor cumparatoare, pentru recunoasterea in contabilitate a activelor si datoriilor primite cu ocazia unui transfer de afacere, entitatile trebuie sa procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, in scopul determinarii valorii individuale a acestora. Evaluarea se efectueaza de catre evaluatori autorizati, potrivit legii.
Din perspectiva fiscala, in ceea ce priveste TVA, stabilirea tratamentului tranzactiei de transfer cuprinde doua posibile incadrari, si anume se analizeaza daca:
- Tranzactia se califica, in intelesul legislatiei de TVA, ca "transfer de afacere", iar in acest caz tranzactia va fi in afara sferei TVA (nu se va percepe TVA);
- Tranzactia este considerata livrare de bunuri si servicii, situandu-se astfel in sfera TVA.
Conform Codului Fiscal, care se afla in concordanta cu Directiva Europeana de TVA, transferul integral sau partial de active si pasive, rezultat in urma unui transfer de afacere, este considerat o operatiune in afara sferei TVA. O tranzactie de tip transfer de afacere din perspectiva TVA trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- Activele transferate trebuie sa constituie o structura distincta, capabila de a desfasura activitati economice in mod independent;
- La momentul tranzactiei, activele transferate trebuie sa contina toate componentele si caracteristicile necesare pentru a opera de sine statatoare;
- Dupa transfer, cumparatorul trebuie sa intentioneze sa continue activitatea si sa nu o lichideze imediat.
Daca cerintele de mai sus sunt indeplinite, transferul reprezinta un "transfer de afacere" si in intelesul legislatiei de TVA.
Dintr-o perspectiva formala, natura tranzactiei (de transfer de afacere) trebuie sa fie evidentiata prin contractul incheiat. De asemenea, legea stabileste cerinte specifice in ceea ce priveste documentele justificative pentru transferul de afacere (si anume documentul de transfer ce inlocuieste factura, confirmarea entitatii cumparatoare cu privire la utilizarea viitoare a activelor, predarea de catre vanzator a unei copii a Registrului de bunuri de capital).
In ceea ce priveste impozitul pe profit, conceptul de "transfer de afacere" nu exista si, in consecinta, tranzactia va fi considerata drept o vanzare de active. Asadar, societatea vanzatoare va inregistra profit sau pierdere depinzand de pretul de vanzare stabilit (versus valoarea fiscala a activelor cedate). Orice castig rezultat va fi inclus in profitul total al entitatii vanzatoare, impozabil cu cota generala de 16%.
In ceea ce priveste societatea cumparatoare, aceasta va inregistra in contabilitatea sa elementele individuale achizitionate la valoarea justa, pe baza raportului de evaluare intocmit de un evaluator autorizat potrivit legii. Mai departe, societatea cumparatoare va amortiza (contabil si fiscal) active primite tinand cont de valoarea justa.
In cazul in care valoarea justa a elementelor transferate este mai mica decat valoarea platita pentru afacerea respectiva, atunci entitatea cumparatoare va inregistra un fond comercial pozitiv. Din punct de vedere contabil, fondul comercial se amortizeaza, de regula, in cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totusi, din punct de vedere fiscal, fondul comercial nu reprezinta un activ amortizabil si, in consecinta, amortizarea fondului comercial nu este deductibila fiscal.
Ca un element de noutate, Noul Cod Fiscal, in vigoare de la 1 ianuarie 2016, permite amortizarea cheltuielilor aferente achizitionarii contractelor incheiate cu clientii si recunoscute ca imobilizari necorporale in contabilitate, pe durata acestor contracte. Din perspectiva contabila, potrivit Ordinului 1802/2014, pentru recunoasterea ca activ a pretului platit aferent contractelor cu clientii achizitionate, aceste contracte trebuie identificate iar entitatea trebuie sa dispuna de mijloace prin care sa controleze relatiile cu clientii, astfel incat sa poata controla beneficiile economice viitoare preconizate, care rezulta din relatia cu acei clienti. Cu alte cuvinte, daca transferul de afacere implica si transferul contractelor cu clientii pentru care se stabileste o anumita valoare, aceasta valoare ar putea fi inregistrata de societatea cumparatoare ca un activ, amortizabil atat din punct de vedere contabil, cat si din punct de vedere fiscal.
Conluzionand, pentru implementarea cu succes a transferului de afacere, societatile trebuie sa ia in calcul, pe langa aspectele de business, si aspectele fiscale si contabile. Astfel, o analiza prealabila atenta ar putea conduce la structurarea transferului de afacere intr-o maniera eficienta si din punct de vedere fiscal.
Ramona CHITU, Tax Senior Manager al Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
