Dosare Juridice​

Se justifica aplicarea impozitului cu retinere la sursa pe veniturile nerezidentilor in Romania?

de Alexandru Manucu     Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
Luni, 31 martie 2014, 19:06 Dosare Juridice - Dosare de Fiscalitate

Alexandru Manucu_Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
Foto: Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
Impozitarea veniturilor nerezidentilor prin retinere la sursa pare a nu se mai justifica, fie si numai pentru faptul ca traducerea tratatelor care reglementeaza mecanismul de impozitare este una deficitara, aspect confirmat, de altfel, si de jurisprudenta interna. Traducerile defectuoase preluate in forma conventiilor semnate de Romania au condus la o paradigma fiscala, complet ignorata pana de curand.

Mecanismul de impunere

Impozitul pe veniturile nerezidentilor este reglementat de Titlul V din Codul fiscal si se aplica asupra veniturilor brute obtinute din Romania de persoane fizice si juridice nerezidente.
In sfera de aplicare a acestui impozit intra, printre altele, dividende, dobanzi, redevente, comisioane, venituri din servicii prestate in Romania, venituri din profesii independente desfasurate in Romania. Impozitul se retine de catre platitorul de venit la momentul platii si se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care a fost platit venitul. Cota standard de impozitare este 16%, insa cota aplicabila variaza in functie de natura platii si de rezidenta beneficiarului.

Dubla impunere si solutiile propuse de Romania

In contextul activitatii comerciale internationale, veniturile obtinute din activitati de intermediere sau de prestari servicii, veniturile din dividende in contul participatiilor detinute in capitalul altor entitati, din dobanzi, redevente pentru utilizarea brevetelor de inventie si a altor drepturi de proprietate industriala sau drepturi de autor sunt in general impuse atat in tara de provenienta a veniturilor, cat si in jurisdictia beneficiarilor de venit, in conformitate cu legislatia domestica a statelor implicate. Astfel, apare un fenomen de dubla impunere juridica, in sensul in care cote de impozitare comparabile sunt aplicate aceluiasi contribuabil, pentru acelasi venit sau capital.

Particularitatile legislative in materie de fiscalitate specifice fiecarei jurisdictii, diversitatea politicilor fiscale, precum si utilizarea impozitelor si taxelor drept catalizator pentru anumite activitati comerciale sau dimpotriva, bariere in dezvoltarea unor ramuri economice sunt elemente ce au condus la aparitia dublei impozitari internationale, ale carei efecte nu pot fi decat negative.

Asadar, eliminarea dublei impuneri reprezinta o conditie necesara in dezvoltarea relatiilor economice internationale. Din acest motiv, existenta unui sistem armonizat care sa garanteze situatia fiscala a contribuabililor implicati in tranzactii transfrontaliere ar fi binevenita, prin aplicarea unui set comun de reguli in cazuri identice de dubla impozitare.

Combaterea acestui fenomen a devenit impetuos necesara economiei romanesti in special dupa 1989, reprezentand prima conditie pentru dezvoltarea cooperarii economice internationale.
In acest scop au fost utilizate atat instrumente juridice interne (unilaterale), cat si internationale, constand, in principal, in tratate pentru evitarea dublei impuneri, dezvoltate pornind de la structura conventiei-model propuse de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).

Desi majoritatea conventiilor de evitare a dublei impuneri semnate de Romania a intrat in vigoare dupa 1989, tratatele deja ratificate pana la acel moment au servit drept inspiratie pentru legiuitor. Traducerile defectuoase preluate si in forma conventiilor semnate dupa Revolutie au condus la o paradigma fiscala, complet ignorata pana de curand.

Din textele in limba romana ale conventiilor de evitare a dublei impuneri la care Romania este parte, rezulta fara echivoc ca in ceea ce priveste platile catre nerezidenti reprezentand dividende, dobanzi sau redevente, regula generala aplicabila prevede ca impozitarea se face in statul in care este rezident beneficiarul platii, alocarea drepturilor de impozitare in statul sursa (Romania) fiind prevazuta cu caracter de exceptie.

In sprijinul acestei interpretari vine si decizia nr. 2832 din 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie -Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de fisc intr-o speta similara privind platile de dividende, intrucat conventiile incheiate cu alte state "prevad, ca regula generala, impozitarea veniturilor realizate de persoanele statelor respective in alte state, in statele de rezidenta".

Nu mai devreme de 2013, cand a fost publicata Legea nr. 276/2013 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Orientala a Uruguayului pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, au aparut primele semne ca aceste probleme legislative au fost luate la cunostinta si ca se doreste eliminarea lor.

Daca pana la acel moment veniturile din dividende, dobanzi si redevente "puteau fi impozitate", prin exceptie de la regula generala, si in Romania, textul conventiei cu Uruguay prevede ca "totusi, dividendele, dobanzile si redeventele sunt de asemenea impozabile in statul contractant in care este rezidenta societatea platitoare si potrivit legislatiei acelui stat.

Concluzie

Avand in vedere cele expuse anterior, putem lesne concluziona ca Romania nu are in prezent cadrul legislativ care sa ii permita aplicarea impozitului cu retinere la sursa pe veniturile nerezidentilor, obligatie fiscala oricum perimata din perspectiva tehnicilor moderne de impunere. Exceptie fac, desigur, relatiile comerciale cu parteneri rezidenti in Uruguay.

Autor: Alexandru MANUCU, Tax Senior Consultant in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
























7263 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version