Cu o geanta, ceva toale si apriga pofta de munca, Veronica a apucat drumul sparanghelului. Fabrica de textile din Arad, unde lucrase ani buni, a fost inchisa si demolata, facand loc unui mall. Ajutorul de somaj s-a dus si el. Veronica are ceva experienta in agricultura, a copilarit intr-un sat din Salaj. Ademenita de ispravile unei vecine, umflata in pene si la buzunar dupa un sezon de cules, a plecat si Veronica la munca, pe ogoarele germane. Nevoile sunt mari: rate la masina, traiul de zi cu zi, criza si iarasi criza.

Regele legumelor

Odata cu primavara, a venit si dorul de duca. Romanii au inceput capsuniada, sparangheliada si alte epopei agricole in spatiul unit european. Internetul abunda de oferte de munca sezoniera in strainatate: unele serioase, altele dubioase. Dar Veronica n-are treaba cu Internetul. Ea are cunostinte, la care merge in Germania, are platit si biletul dus-intors cu autocarul, nimic nu o sperie.

Si cursul de schimb euro-leu e foarte avantajos. In trei luni, poate ca va fi si mai bun. Iar atunci, cu banii de sparanghel si alte cele, care s-ar ivi de cules, Veronica a dat lovitura, ratele la masina sunt platite.

Nemtii numesc sparanghelul „leguma regeasca”, au un adevarat cult pentru tulpinile gustoase, fierte 20 de minute in apa cu sare, unt, putin zahar si lamaie, iar apoi servite cu sunca prajita sau piept de pui, cartofi fierti si sos olandez. Timp de doua luni, in mai si iunie, sparanghelul domina piata de legume in Germania.

Se vinde intre 4-7 euro kilogramul, in functie de calitate. Iar calitatea e determinata de marimea, forma si fragezimea legumei.Varful e preferabil sa fie de culoare roz, nu violaceu, iar tulpina cat mai dreapta si fara gauri. Atat la plantat, cat si la scosul din pamant sau sortat, e nevoie de pricepere, rapiditate, concentrare si conditie fizica.

Restaurantul sparanghelului din Bruchsalhot Foto: Hotnews

Culesul sparanghelului a fost, ani buni, prilej de disputa politica si sociala, in Germania. In mod repetat, somerii „de cursa lunga” au fost trimisi la „reintegrare profesionala” pe plantatii. Sparanghel, capsuni, rosii, castraveti, cartofi, sfecla, gulii si ce s-o mai ivi. Intre 3,71 si 4 euro se plateste tarifar, pe ora de lucru, la sparanghel. Nu e mult, e si munca grea. Un primitor de ajutor social (Hartz IV) primeste cam tot atat de la stat, daca o lalaie acasa. De aceea, nici nu se inghesuie multi autohtoni, cu riscul sa apara in Bild, ca exemplu de lenesi.

Sunt si nemti la cules, insa nici pe departe destui, iar plantatiile trebuie culese la timp. Prin urmare, legislatia muncii pentru sezonieri in Germania a devenit mai permisiva. Din 2009, a crescut si intervalul in care poti lucra ca sezonier, de la 4 la 6 luni. De aceea, fix la inceputul sezonului, fermele agricole serioase si-au asigurat necesarul de forta de munca suplimentara, cu precadere din Polonia si Romania. S-a luat legatura cu oamenii, in decembrie, s-au facut si semnat contractele.

Germania mentine restrictiile la migratia fortei de munca din Romania. Toate contractele sunt supuse obligatiei de a fi inregistrate si de a obtine aprobarea Oficiului local al BAA (Bundesagentur für Arbeit - Agentia Federala pentru Munca). De regula, BAA nu refuza acest drept, dar procedura durează 30-60 de zile si are ca scop declarat „controlul fortei de munca din strainatate si reducerea somajului intern“.

Astfel, la anunturile din internet cu promisiuni de rezolvare ultrarapide, cu salarii mult prea atractive si cu un simplu telefon sau mail de contact, e buna prudenta. La fel, si in cazul unor intermediari privati sau inregistrati ca firma, despre bonitatea carora nu se stie mai nimic, decat propria lor publicitate pe Internet. Ca urmare a unui anunt de intermediere pentru sezonieri, am sunat, de control, la un PFA din Bacau. Oferta mi s-a parut cusuta cu ata alba.

Norma nemteasca

Firma Böser din Bruchsal are plantatie, sectii de spalare si sortare a sparanghelului, totul se face ordonat si in mare parte automatizat. Cu toate astea, lucratorii sai nu mai prididesc. In lunile de varf se iese, zilnic, de doua ori pe camp. Se lucreaza dimineata de la 6 la 9, apoi o jumatate de ora e pauza de masa. De la 9.30 la 13.30 se lucreaza din nou, apoi e pauza de pranz. Se lucreaza in schimburi si prin alternare, la cules, spalat, sortat. Böser are si punct de desfacere pentru sparanghel si capsuni, direct de la sursa, precum si un restaurant cu specific de sparanghel. Cum s-ar spune, „tacamul complet”.

Leonhard din Söllingen cultiva sparanghel din 1934. Franz si sotia Sabine n-ar face fata singuri, in fiecare an angajeaza sezonieri. Anul acesta sunt 15, din Polonia si din Romania: 13 femei si 2 barbati, pentru muncile mai grele. Seful Leonhard spune ca i-a trebuit timp sa se obisnuiasca cu diferitele mentalitati de lucru ale angajatilor sai est-europeni. La inceput, s-au mai iscat si certuri, in timpul lucrului sau seara, la camere.

Culegatori cu ladite de sparanghel duse la sortat Foto: Hotnews

Sase dormitoare, o camera de zi si doua bai separate a amenajat seful fermei pentru sezonieri. Mancarea insa, fiecare si-o plateste singur. La fel berea sau vodca de dupa. In timpul programului, alcoolul este strict interzis, se fac si controale cu etilotestul. Cine intinde coarda la certuri sau la pahar, anul urmator nu mai e angajat.

Patronii fermelor agricole care angajeaza sezonieri sunt subventionati si de statul german. Astfel, la salariul tarifar se mai adauga cca 30%, deci lunar, un sezonier poate castiga pe o norma de lucru legala, pana la 800 de euro. Veronica e multumita de perspective. Mai putin, de faptul ca norma cealalta, cantitativa, e foarte ridicata. 200 de kilograme de sparanghel trebuie sa recolteze un angajat, zilnic, pentru ca sa se renteze la pret. Fie ca recoltezi manual, taind radacinile cu o unealta ascutita, fie ca o faci cu masina, intr-un ritm deloc comod, norma ramane „nemteasca”.

E greu, ti se-nmoaie picioarele in cizmele de cauciuc. Te doare spatele, ca lucrezi mai tot timpul aplecat. E greu si pana prinzi metoda, caci sparanghelul e o leguma jucausa, se ascunde adanc in straturile de pamant inaltate cateva zeci de centimetri de la sol. Ridici folia care le tine de cald, o tragi la o parte, si incepi munca de detectiv la „capul de sparanghel”. Apoi racai pamantul cu mana inmanusata in cauciuc si cauti punctul de atac potrivit la radacina. Daca n-ai „simtire”, tai sparanghelul prea scurt si asta ii scade din pret. Masuratoarea se face din ochi, un reper e jumatatea de cosulet. Atat de lung trebuie sa fie sparanghelul, cca 20 de cm.

Sparanghelul negru

25 de hectare, cam cat 35 de terenuri de fotbal are un ogor de sparanghel din Brandenburg. Noaptea, il patruleaza 20 de oameni de paza, caci si in Germania sunt hoti. Chiar si angajatii sunt, in general, controlati sa nu fure din recolta. Caci nu toti sunt cazati la ferma, unii vin cu bicicletele sau masina de-acasa, ca la orice serviciu. Tot ca la orice serviciu, angajatul trebuie sa aiba o autorizatie de munca si sa fie inregistrat de patron la Agentia de Munca pe baza unui contract agreat si semnat.

Recordul la sezonierii angajati in agricultura in Germania il detine in continuare Polonia, cu 165.000 de persoane (statistica din august 2008). In 2007, numarul polonezilor sezonieri se ridica la 197.000, deci s-a constatat un regres. Cauza este intrarea mai masiva pe piata acestor sectoare de munca a romanilor (52.055 persoane in 2007) si a bulgarilor. Numarul acestora este in crestere, dupa cum scrie si presa germana, datorita reorientarii geografice a unei parti din forta de munca imigranta in Irlanda si Marea Britanie, unde cursul lirei sterline a cazut semnificativ.

Numarul total al lucratorilor romani care au lucrat legal in Germania in anul 2008 a fost de 100.720 persoane, fata de 82.645 de persoane in anul 2007, un plus de 21,87% (sursa ZAV – Centrala de mediere a fortei de munca din Bonn, 05.11.2008). Acestor angajati cu forme legale, dintre care mai bine de jumatate sunt sezonierii din agricultura, li se adauga si o suma de persoane care inca risca sa lucreze la negru.

Centru de desfacere pentru sparanghel si capsuni Foto: HotNews.ro

S-a reclamat ca unii angajatori, abuzand de lipsa de cunoastere a limbii germane din partea lucratorilor romani, nu au achitat la timp si integral, salariile lucratorilor. S-au reclamat conditii indecente de munca si prestarea obligatorie de ore suplimentare neplatite, sambata sau chiar duminica. Romanii nu sesizeaza intotdeauna ambasada sau consulatele, de frica sa nu-si piarda locurile de munca. E bine insa de stiut, pentru cei veniti la lucru in Germania, ca Ambasada de la Berlin are un atasat pe probleme de munca şi sociale, responsabil de sprijinul si asistenta lor fata de angajatorii germani.

Dar Veronica nu se teme de probleme, se descurca ea la o adica. Caci, intre timp, a prins spilul la treaba si gustul de sparanghel.