Interviu HotNews.ro

Luni, 26 ianuarie 2009, 0:38 Actualitate | Diasporă

Bogdan Stuparu are 30 de ani, e din Cluj-Napoca, si a ajuns in Dublin in mai 2007, dind curs unei oferte de munca a companiei OBK Architects (membra a Equator European Architects Group). In Romania a urmat cursurile Facultatii de Arhitectura si Urbanism a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, intre 1997 si 2003. Povestea unui arhitect roman care a ajuns sa lucreze intr-un sistem diferit, in alta tara, este, mai presus de toate, o poveste despre adaptarea obligatorie si despre deschiderea fata de lucruri noi.

Interviul final, pe Skype!

“Aveam nevoie de inca doi ani de stagiatura pentru a capata drept de semnatura (n.r.: procedura clasica in arhitectura), asa ca m-am angajat intr-o firma din Cluj-Napoca, unde am lucrat intre 2003 si 2007. Pentru ca voiam mai mult, intr-o zi am aplicat pe internet pentru un post afara, nici nu stiam la inceput ca urma sa fie Dublinul. Am fost sunat dupa doua zile de o companie de intermediere care mi-a spus de jobul din Irlanda si apoi am intrat in contact direct cu firma OBK Architects, in care lucrez si astazi. Au fost mai multe interviuri telefonice, iar intelegerea am parafat-o prin Skype. Apoi, in mai 2007 am ajuns in Dublin. Culmea face ca acum sa colaboram cu fosta mea firma din Cluj-Napoca”, povesteste pe scurt Bogdan cum a ajuns sa paraseasca orasul natal pentru a lucra tocmai in Irlanda.

Cind a ajuns la Dublin, a nimerit pe soare si pe 20 de grade, vreme care a tinut chiar o luna. “Dupa aia insa au urmat trei luni de ploaie, iar eu plecasem fara umbrela, in ciuda recomandarilor prietenilor”, isi aduce aminte cu umor Bogdan primul impact cu Dublinul.

Criza din Irlanda: Din 59 de angajati acum doi ani, au ramas 20

In 2007 piata de constructii din Irlanda era inca pe cai mari, insa Tigrul Celtic isi traia ultima perioada de glorie. “Cind am ajuns eu in firma eram 59 de angajati, 18 nationalitati diferite, eu fiind singurul roman”.

Intre timp insa, piata constructiilor s-a prabusit in Irlanda, inca de la inceputul anului trecut, asa ca firma a trebuit sa faca restructurari, in mai multe etape. “Acum am ajuns 20 de oameni, vom elibera in curind un etaj al cladirii in care avem birourile. Oricum, nu vreau sa ma intorc in Romania, deocamdata, sper sa nu se supere mama mea daca citeste asta (ride). Ma simt bine aici, totul e mai relaxat si exista o diferentiere extrem de clara intre viata de la munca si cea privata, ceea ce nu se intimpla in Romania. Am si acum prieteni de acasa care mereu se pling de acest lucru. Cred ca romanilor le lipseste aceasta delimitare mai stricta dintre birou si restul vietii, le lipseste relaxarea. De exemplu, cind am venit aici eram si eu mai agitat, dornic sa fac mai repede anumite sarcini. Insa am fost batut amical pe umeri si mi s-a spus, chiar de mai multe ori, sa ma relaxez si sa iau viata mai usor”.

E adevarat ca si infrastructura pemite o altfel de viata in Irlanda. “Da, e adevarat, infrastructura si serviciile sunt mai bune aici. Un exemplu pot sa-l dau la avioane, fiindca imi place sa calatoresc si de aici o pot face mult mai usor si mai ieftin decit o faceam din Romania. Nu tine doar de infrastructura insa, tine si de mentalitate, e adevarat”.

Bogdan Stuparu Foto: Hotnews

“Trebuie sa fii deschis si sa socializezi”

“Stiu ca multor romani le este greu la inceput afara, cind dau peste atitea nationalitati aici sau oriunde in afara tarii, fiindca in Romania pina de curind nu exista asa ceva, de–abia acum incepe, existenta mai multor nationalitati in interiorul unei companii. De aia trebuie sa fii deschis, sa socializezi mult mai mult decit acasa si nu vei avea nici un fel de problema de adaptare. Eu, de exemplu, asa a fost sa fie, mi-am facut multi prieteni mexicani in Irlanda, unii dintre ei insa s-au intors deja in Mexic. Asa am ajuns sa-mi fac Revelionul acolo”, povesteste Bogdan modul in care trebuie sa-ti faci prieteni intr-o tara straina.

Si profesional, la inceput lui Bogdan i s-a parut greu la noul job. “In primul rind era un alt sistem fata de cel cu care eram obisnuit si de aceea mi se parea mai greu, insa cu timpul m-am obisnuit. Acum pot spune ca am invatat multe lucruri noi, in principal despre cum sa gestionez mai bine anumite parti distincte ale unui proiect. E adevarat insa ca uneori parca mi-as dori mai multa agitatie”.

OBK Architects are proiecte si in Romania. “Cit timp am stat in Romania, nu am ajuns la Suceava si uite ca jobul de aici m-a facut sa ajung acolo, tocmai de aici, fiindca avem un proiect. Mai avem citeva proiecte in zona Brasovului, dintre acestea primul tocmai a fost autorizat in decembrie, alte citeva in zona Bucurestiului, dar si in alte orase ale tarii. Compania incearca sa se orienteze cit mai mult spre proiecte in exteriorul Irlandei deoarece majoritatea proiectelor de aici sint deocamdata in stand-by din cauza crizei”.

“Satisfactia profesionala poate e mai mare in Romania”

Exista diferente intre modul in care este vazuta si practicata arhitectura in Irlanda, fata de Romania. “Pot spune ca aici e totul mai sistematizat, sint etape mai multe si mai des impartite ale aceluiasi proiect mare, in care sunt implicati mai multi arhitecti sau tehnicieni, fata de Romania unde ne ocupam de un proiect aceiasi oameni, de la inceput la final. Si atunci aveam o satisfactie mai mare, cind se finaliza un proiect, cu tot cu constructie, simteam ca am fost alaturi de acel proiect pe toata durata lui. Aici clientul controleaza mai mult fiecare etapa, spre deosebire de Romania, unde exista o libertate mai mare, clientul spune ca nu se pricepe si te lasa in pace, avind incredere in ce faci. Si aici e incredere, insa clientul intervine mult mai des in cursul proiectului, el avand cuvantul final in orice decizie importanta care trebuie luata”.

Bogdan insa nu regreta sistematizarea mai exacta din Irlanda. “Atmosfera e si mult mai relaxata aici, de exemplu, un lucru foarte important, poti discuta cu un coleg in contradictoriu timp de mai multe ore sau mai multe zile, insa nu exista cuvinte urite sau resentimente, atitudine poate chiar diametral opusa fata de de felul in care se lucreaza in Romania de multe ori.”, isi aduce aminte.

Diferente urbanistice: “Spatiile publice – pentru oameni in Irlanda, impotriva oamenilor – in Romania”

Povestea spatiilor publice ca diferenta intre cum se realizeaza constructiile in Romania si ceea ce a gasit arhitectul roman in Irlanda merita sa fie spusa. “Pai e destul de simplu si nu sint prea multe de zis: in Romania spatiile publice nu prea exista, un spatiu deschis e mai degraba un simplu pamint batatorit si abandonat, plin de sticle de plastic, sau daca exista, atunci este ingradit sau nu ai voie sa calci pe iarba sau sa te bucuri cu adevarat de el. Plus ca esti agasat de panouri cu ce primar a facut acel loc. Spatiul public din Romania este gindit impotriva omului, pe cind in Irlanda e gindit pentru el. De exemplu, orice constructie rezidentiala sau de retail trebuie sa aiba neaparat prevazute spatii publice amenajate, deschise oricui”, povesteste Bogdan, dind exemplu zonei din Dublin in care a fost realizat interviul, Smithfield Market, unul dintre cele mai mari si mai moderne proiecte de regenerare urbana din ultimii ani, din capitala Irlandei.

“Bucurestiul intai te agreseaza, dupa aia incepi sa il descoperi”

Nefiind bucurestean, timpul petrecut pina in 2007 in capitala Romaniei a fost redus, insa din cele citeva vizite l-au facut sa creada despre Bucuresti ca “este un oras care la inceput te poate agresa, dupa aia insa incepi sa-l descoperi. Are locuri foarte frumoase, insa daca vrei cu adevarat, te poti enerva fara probleme din 5 in 5 minute, ceea ce in Cluj-Napoca nu s-ar intimpla chiar atat de des. Si Cluj-Napoca are ceva probleme, din punct de vedere urbanistic, as mentiona doar Aeroportul, care este construit intre doua vai si e prea aproape de oras”.

Bogdan Stuparu Foto: Hotnews

Unii dau insa Dublinul pe Bucuresti. “Uite, am o prietena care dupa 4 ani aici, in monotonia Dublinului, a simtit ca vrea altceva si s-a mutat in Bucuresti. Depinde de felul fiecaruia”, incheie Bogdan scurta comparatie dintre ceea ce e aici si ceea ce e in Romania.

Concluzie: munca mai putina, bani mai multi

Bogdan nu vorbeste despre partea financiara prea mult, insa ofera un mic indiciu. “In arhitectura, in Romania se munceste poate dublu decit se munceste aici, ca timp petrecut la birou, insa se cistiga de doua ori mai putin”. Cum insa povestea plecarii din Romania in Irlanda nu este legata doar de bani, Bogdan priveste cu optimism viitorul in ciuda recesiunii economice din Irlanda. “De o saptamina locuiesc mult mai aproape de birou, asa ca merg pe jos la serviciu mereu. Am carnet de conducere, din Romania, insa aici nu am de gind sa conduc, deocamdata. Ma relaxez si mai mult mergind pe jos”, isi incheie Bogdan povestirea, luindu-si la revedere si indreptindu-se spre o intilnire cu prietenii, de diferite nationalitati. Socializarea, una dintre cheile reusitei de afara.