Muntii Apuseni au un farmec aparte. Un amestec de roci ce da nastere unui evantai de peisaje si locuri de o frumusete aparte, motiv pentru care sunt poate si cei mai vizitati munti ai Romaniei. Altitudinea mai mica in comparatie cu arcul carpatic dar si reteaua de cai de acces fac Apusenii un rai al amatorilor de "roadtrips".

Case Vanatarile PonoruluiFoto: Doru Panaitescu

Puteti incepe de la jumatatea distantei intre Alba Iulia si Cluj, in Cheile Rametilor. Casele pitoresti de pe intreaga vale, acoperite cu iarba, sunt de fapt salasele pentru vite.

Foto: Salas pentru vite

Strecurandu-ne pe drumul asfaltat, peretii se ingusteaza zdravan pe alocuri, pentru a lasa iar poieni largi, locuite, unde satele se rasfira pe kilometri. Aici, brandusele cresc ca un covor, si primavara si in toamnele lungi, lasand impresia de culoare si bucurie a naturii, chiar de la marginea bataturii caselor.

Foto: Covor de branduse

Calcarele prezente aici au amintiri adanci ale apei ce a circulat candva in regim inecat, sau dimpotriva, lasand urme de suprafata in relief. Cheile Rametilor sunt sapate in calcare inalte, jurasice, lasand locul potecii pana la firul apei… sau pe sub acesta.

Foto: Cheile Rametilor

Un neopren sau o constitutie zdravana va sunt de ajutor in parcurgerea lor integrala, desi cheile sunt frumoase si in sectorul neinundat, unde puteti admira acest frumos pod natural de calcar peste albia raului.

Foto: Pod natural de calcar

Ne intoarcem spre mijlocul masivului, unde, in sunete de tulnic, puteti manca un balmos din ceaune uriase. Langa veti pune o merisorata, facuta din cele mai acre bobite dulci ale muntelui: merisoarele, mai gustoase decat celebrele afine.

Foto: Merisoare

Veti gasi printre variantele de meniu din casele localnicilor sau restaurantele locului, putine la numar, si alte bunataturi locale: Laște (niste ciudate sau interesante paste late, cu ou), pancove (gogoși), scoverzi pe lespede, crumpi tosogiti, mamaliga toponita, invartite, virsli usor picanti de la Brad sau balmosul acela bun, facut in ceaun mare, pe indelete, de o femeie voinica din sat.

Foto: Cel mai mare Balmos din lume, comuna Garda de Sus

Ne indreptam apoi iar spre zonele impadurite, unde, pe vai, se itesc din cand in cand borte negre. Sunt pesterile locului, multe din ele pastrand gheata mult peste vara, altele ghetari de-a dreptul. Unele sunt amenajate turistic, altele va imbie din poteca, cu conditia sa fiti echipati corespunzator si sa nu va avantati prea tare in necunoscut. Zonele de intrare insa sunt prilej de sedinta foto de vacanta. Puneti si niste gheata pe frunte si va veti racori nitel in toi de vara.

Tot muntele este suportul fizic al altor doua minunatii. Unele curg inca, altele sunt marturii ale curgerii implacabile a timpului. Cascadele de travertin sunt celebre in zona, ele putand fi gasite si la iesirile din pesterile cu apa permanenta la iesire, cat si de sine statatoare, cum este deja celebra cascada Pisoaia, cu debit fluctuant.

Foto: Cascada Pisoaia

Cascadele formate la guri de pestera pot fi suprinzator de fotogenice, peisajul schimbandu-se drastic in functie de anotimp. Chiar daca e final de vara, umiditatea din zona le mentine verzi din primavara pana toamna tarziu.

Foto: Cascada pe tuf calcaros

Al doilea fenomen este prezent al Dealul cu Melci, semn ca aici, candva, aceste calcare erau un fund de mare garnisit cu o puzderie de cochilii. Cochiliile s-au pastrat ca forma in sediment, iar astazi pot fi vazute la doar cinci metri de asfalt. Un alt loc bun pentru un ragaz de oprit si admirat spectacolul natural al zonei, mai ales ca e in drum spre cascada descrisa mai sus, unde va veti racori in norul creat de cascada.

Foto: Dealul cu Melci

Si da, vara e scurta in Apuseni, mai ales in zona centrala, dar la marginea parcului aveti alte motive de stat si admirat miracolul naturii in sezonul cald pana spre inceput de toamna. Din acelasi drum principal veti gasi Salina Turda, o amenajare pe multi bani (prea multi, dupa unii) care insa face toti banii. Contra unui bilet si a unei rezervari din timp in sezonul de concedii (ideal evitand sfarsiturile de saptamana si implicit aglomeratia), veti putea vedea o capodopera sculptata in timp si de om si de natura, in sare compactata. Salina poate fi vizitata din aprilie pana in octombrie inclusiv, o alternativa buna cand vremea rea va poate da peste cap planurile si traseul optim.

Foto: Salina Turda

Nu puteti incheia periplul Apusenilor fara un picnic strasnic. Langa Alba Iulia, veti gasi locuri amenajate pe dealul mamut, dar si in vaile cu expunere sudica, pana in apropiere de Cheile Ampoitei, care merita macar o vizita. In drumul vostru puteti opri putin sa faceti fotografia ideala de vacanta cu fostioroagele de langa Calcarele Ampoitei, o rezervatie peisagistica si de flora, cu pajisti pitoresti tipice din zonele montane. Cositul traditional este o indeletnicire seculara care ajuta la conservarea biodiversitatii in astfel de zone.

Foto: Vedere spre Calcarele de la Ampoita

Fotografii realizate de Doru Panaitescu

Urmareste seria ”Cu gratarul in portbagaj”, recomandari de vacanta de la Penny Market Romania: