Ioana Parvulescu este invitata Conferintelor Teatrului National de duminică 27 februarie 2011, de la ora 11.00, la Sala ATELIER.
Referindu-se la tema conferintei "E foarte greu să scrii româneşte..." Presa din vremea lui Caragiale, Ioana Pârvulescu declara ca: "La un moment dat, după 1990, am descoperit plăcerea citirii ziarelor şi revistelor din secolul 19 şi din prima jumătate a secolului 20. Departe de a fi prăfuite, aceste foi galbene aveau o prospeţime a vieţii care făcea concurenţă primejdioasă cărţilor scrise în aceeaşi perioadă. Deşi mă tem că una din explicaţiile risipirii puterilor literare la noi este tocmai publicistica, cu efemerul şi imperfecţiunile ei, cu viaţa ei de 24 de ore, pe de altă parte însă, retrezită din somn după o sută de ani ca Frumoasa din Pădurea Adormită, presa veche se dovedeşte tânără şi plină de farmec. Dar şi aducătoare de revelaţii.
Conferinţa "E foarte greu să scrii româneşte..." Presa din vremea lui Caragiale porneşte de la malentendu-urile pe care le-a stârnit şi încă le mai stârneşte opera lui Caragiale. Nu mă voi feri de întrebări dificile şi chiar riscante. Pentru a găsi o cheie a artei lui Caragiale şi o explicaţie a felului diferit în care a fost privit de contemporanii lui şi de urmaşii lor, voi face un ocol plin de culoare prin ziarele din a doua jumătate a secolului 19, cu precădere din preajma lui 1900. Iar Caragiale va fi însoţitorul din umbră pe acest drum plin de surprize. "
Ioana Pârvulescu s-a născut în Braşov. A absolvit liceul Andrei Şaguna. De la 19 ani s-a mutat în Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Litere. După absolvire (în 1983) a făcut naveta, asemenea multor colegi de generaţie, timp de 7 ani, ca profesoară de română. În 1993 a devenit redactor la revista România literară, unde a publicat săptămânal, timp de 17 ani. A iniţiat şi a coordonat colecţia "Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas. În prezent este conferenţiar dr. la Facultatea de Litere din Bucureşti şi predă literatură română modernă. A publicat mai multe cărţi, traduceri din franceză şi germană, între care Angelus Silesius şi Rilke, antologii.
Succesul cel mai mare l-au obţinut volumele publicate la Humanitas: eseurile Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003) şi În intimitatea secolului 19 (2005), romanul Viaţa începe vineri (2009), - cărţi care au în comun acelaşi personaj principal, Bucureştiul.
Despre Caragiale a scris un mic volum eseistic În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale şi o scrisoare dedicată "caragialofililor şi caragialofobilor", în Cartea întrebărilor(2010).
