Vernisajul expozitiei de fotografie a regizorului Radu Afrim are loc joi, 4 martie, la ora 18.30, la Libraria Engleza Anthony Frost, odata cu lansarea numarului doi al revistei de fotografie "Punctum". Revista publica in fiecare numar un portofoliu al unei personalitati din domeniul cultural, pasionata de fotografie: Radu Afrim a fost invitatul special al acestei editii.

„Incerc sa duc inspre bizar un anumit tip de erotism, sa creez o atmosfera suprarealista care sa nu se regaseasca neaparat in compozitie, ci in trupurile celor pe care ii fotografiez. Trupurile au povesti. Iar eu fotografiez intamplari si trupuri, nu trupuri lipsite de intamplari“, spune regizorul intr-un interviu realizat de fotograful Cosmin Bumbut, editorul publicatiei.

  • Radu Afrim: Pudoarea inseamna lipsa de cultura (interviu realizat de Cosmin Bumbut)

In urma cu patru ani, mi-a cerut niste imagini din Transit pentru un spectacol de-al sau. La scurt timp, am aflat de la o prietena ca si el face fotografii. Cand ne-am intalnit din nou, mi-a aratat o parte din ele. Unele mi-au placut foarte tare, chiar daca erau prelucrate: fotografiile lui mi se par oneste pentru ca nu incearca sa schimbe starea pe care a surprins-o. Anul acesta, i-am cerut eu fotografii pentru Punctum. Ne-am intalnit apoi la Odeon si am vorbit, cateva ore, despre experimente, controverse si limite in arta. Radu avea ultimele repetitii inainte de premiera la Cata speranta.

Ce gen de fotografie iti place?

Ma atrag fotografiile pe care eu nu as putea sa le fac, care au un subiect la care nu m-as fi gandit sau care nu mi-ar fi trezit interesul. Caut in fotografia altora lucrurile pe care eu nu reusesc sa le observ. In ceea ce ma priveste, oscilez intre un cadru foarte bine regizat, aranjat, cu detalii atent lucrate, si ceva surprinzator, salbatic si imprevizibil.

Cum iti alegi personajele pe care le fotografiezi?

Sunt atras de acei oameni cu o senzualitate accentuata, la care simt disponibilitatea de a transfigura erotismul, fara sa devina vulgari. Caut la cei pe care ii fotografiez dorinta de a se arata, dar nu ma intereseaza sexualitatea comerciala. As putea spune ca incerc sa duc inspre bizar un anumit fel de sexualitate. Este la fel ca in teatru: atunci cand nu poti lasa o scena sa fie doar trista, ea trebuie dublata de umor. Pentru mine, un spectacol care e doar trist, devine plictisitor. La fel si in cazul coregrafiilor erotice: daca nu am o stare care sa contrazica atmosfera senzuala, atunci nu sunt interesat. Si nu ma gandesc la sex amestecat cu violenta, care e consumat, ci la ceva suprarealist, care sa nu se regaseasca neaparat in compozitie, ci in trupurile lor. Pentru ca trupurile au povesti. Iar eu fotografiez de obicei intamplari si trupuri, nu trupuri lipsite de intamplari.

Ai fost acuzat adeseori ca folosesti in exces violenta si nuditatea. La Braila, piesa "Omul perna" a starnit un scandal din cauza conducerii locale, dar aceasta nu este singura controversa in care ai fost implicat. Crezi ca publicul roman, indiferent de ce forma de arta consuma, este mai pudic decat cel din alte tari din Europa? Sau aceasta pudoare mascheaza, de fapt, o lipsa de cultura?

Pentru mine, pudoarea inseamna lipsa de cultura. Cred ca intre romani si publicul din alte tari e o mare diferenta de receptare. Spectacole cu adevarat scandaloase in Occident, daca s-ar fi jucat la noi, s-ar fi incheiat cu arestarea actorilor. In tarile dezvoltate din Europa, controversa si cenzura s-au mutat la alt nivel, iar normele sunt impuse de ecologisti sau de feministe. Rodrigo Garcia a fost contestat pentru ca in The Story of Ronald, the McDonald Clown a ars un homar viu pe scena.

La Odeon, am avut un incident neplacut cu piesa "E doar sfarsitul lumii". Spectacolul incepe cu o scena de sex intre o actrita semidezbracata si un barbat complet gol. La una dintre reprezentatii, o bunicuta insotita de un baietel a iesit din sala dupa trei minute urland „Rusine!“. M-am dus dupa ea si m-a lovit cu umbrela in cap. Intre timp, copilul a scapat din mainile ei, a fugit din nou in sala ca sa mai vada putin din scena de sex. Bunicuta s-a intors innebunita dupa el si a fost un mare scandal, dar, din fericire, a ramas la nivelul acesta si nu am mai vazut reactii in presa dupa aceea.

Iar la "Omul perna" a fost un exces de zel inainte de alegeri, pentru ca persoanele ultragiate nici macar nu vazusera spectacolul. Eterna poveste: un grup de profesoare s-a revoltat auzind ca pe scena exista niste copii dezbracati si ca piesa e o instigare la violenta. Desi "Omul perna" e un text celebru in toata lumea, care vorbeste tocmai despre limitele artei – pana unde poate merge un artist cu sexualitatea si cu violenta.

Concluzia e ca romanii sunt inca prea conservatori in contextul in care Europa, dupa ce si-a consumat scandalurile si revoltele, se intoarce spre conservatorism. Asa ca, din pacate, conservatorismul de la noi poate fi oricand legitimat de o inchidere a Europei.

Cum reusesti sa nu te enervezi lucrand intr-un sistem al statului?

Ma enervez adesea pentru ca sufar de perfectionism. Si e inevitabil sa nu te enervezi. Dar, pentru ca tin la sanatatea mea, fac uneori niste compromisuri care nu sunt vizibile pentru spectatori. „Doar tu vezi ca e gresita o lumina“, mi se spune de multe ori. Insa eu stiu cum ar fi aratat acea scena daca totul ar fi fost perfect.

Incepi sa iti dai seama de diferenta atunci cand pleci cu un spectacol romanesc la un festival international: nu poti concura cu alte tari din punct de vedere vizual. Toata lumea isi da seama de asta, toti stiu ca in alte parti e altfel, dar argumentul e ca bugetele sunt mai mari. In Romania, lucrurile sunt aberante: masinistii, de exemplu, lucreaza cu spinarea, nu exista macarale de scena, iar decorul e rudimentar. Toata lumea se mira atunci cand ajunge la Festivalul de Teatru de la Avignon si vede o piesa de-a lui Romeo Castellucci. Multi se intreaba cum a fost posibil. A fost posibil pentru ca la ei exista, totusi, masini in spatele oamenilor.

De ce ai refuzat sa montezi clasici de fiecare data cand ti s-a propus? Motivatia a fost legata de interesul tau pentru postmodernism sau de o aversiune fata de teatrul traditional?

Din punctul meu de vedere, ca sa montezi un clasic ai nevoie de o pauza lunga inainte de a incepe un astfel de proiect; iti trebuie timp ca sa scrii un scenariu solid si sa gasesti o idee originala in jurul careia sa iti construiesti spectacolul. Altfel, Hamlet se joaca in fiecare an, in orice orasel din Romania.

Nu am o aversiune pentru clasici, dar e adevarat ca multe dialoguri ma amuza sau nu ma intereseaza. Sunt obisnuit cu stilul contemporan al scenariilor, cu dialogul si cu monologul de tip schizofrenic. Nu am bunavointa pentru Molière, de exemplu, despre care toti francezii spun ca e genial si imens. Si, pana la urma, poate ca eu nu ma pricep la Shakespeare la fel ca majoritatea regizorilor romani care, pana la 30 de ani, il monteaza integral.

Eu m-am concentrat mai mult pe texte de actualitate, europene, in care se discuta despre limitele artei. Fac eforturi mari sa gasesc piese bune, mai ales ca in Romania nu se traduc astfel de carti. Ma bucur insa ca publicul a devenit mai educat in ultimul timp si deja recunoaste un regizor in functie de stil. Imi place sa experimentez mereu si as vrea sa simt ca traiesc intr-o tara in care am libertatea de a o face. Dar, pana la urma, e datoria unui artist sa deschida mintea publicului.

Interviul integral cu Radu Afrim este publicat in editia de primavara a revistei Punctum, care apare pe piata joi, 4 martie.

  • Expozitia foto Radu Afrim poate fi vizitata in perioada 4 - 25 martie

Al doilea numar al revistei Punctum include si proiectul Ultima Transhumanta, al fotografului Dragos Lumpan, dar si un amplu material despre istoria fotografiei romanesti, in care sunt prezentate portretele etnografice realizate de Carol Szathmari la mijlocul secolului al XIX-lea.

Expozitia de fotografie Radu Afrim poate fi vizitata la Libraria Engleza Anthony Frost (Calea Victoriei, nr. 45), in perioada 4 martie-25 martie 2010.

Revista Punctum se gaseste de vanzare la Libraria Engleza Anthony Frost, la librariile Carturesti si la magazinul de echipamente foto F64, iar abonamentele si comenzile online se pot face pe www.carti-cheie.ro.

Pretul unei reviste este de 29 de lei; 50 de exemplare din aceasta editie contin o fotografie realizata si semnata de Radu Afrim, la pretul de 59 de lei. Revista Punctum prezinta in paginile sale portofolii si serii fotografice consistente, fara sa abordeze subiecte legate de tehnica sau de echipamente foto. Publicatia apare trimestrial si a fost tiparita cu sprijinul magazinului de echipamente foto F64.