Eugen Ionesco - "Scriitor francez nascut in Romania" sau "scriitor roman de limba franceza". Celebrarea nasterii fondatorului teatrului absurdului se deruleaza in Romania pe fondul polemicii privind "patria" sa, noteaza AFP.
Controversa opune fiica celebrului dramaturg, Marie-France Ionesco, si lumea teatrului roman, care ii reproseaza acesteia ca impiedica jucarea pieselor tatului sau in tara de origine a lui Ionesco.
In centrul acestei polemici se afla "romanitatea", sau nu, a lui Eugen Ionesco.
Romania si complexul micilor culturi
"Romanii, stiti, cu complexul micilor culturi, vor sa-l recupereze. Si asta, nu! Nu am nimic impotriva ca piesele sale sa fie jucate in Romania, dar la fel ca in oricare alta tara, nici mai mult, nici mai putin", afirma Marie-France Ionesco, intr-un interviu acordat AFP, precizand ca a permis unui numar de "17 sau 18 teatre" romanesti sa monteze piese scrise de tatal sau.
"Pozitia lui Marie-France Ionesco este inacceptabila", protesteaza presedintele Uniunii scriitorilor si ambasador al Romaniei pe langa UNESCO, Nicolae Manolescu.
Conditia de a nu fi roman
Potrivit acestuia, pentru a-si da acordul ca o piesa precum "Cantareata cheala" sa fie jucata in Romania, fiica dramaturgului cere "sa nu se spuna ca tatal sau era roman". "Or, cum am putea sa punem in scena piesele sale, cu ocazia centenarului, fara a spune ca este originar din Slatina ?", se intreaba Manolescu.
Nascut in acest mic oras din sudul Romaniei, in 26 noiembrie 1909, dintr-un tata roman si o mama franceza, Ionesco pleaca in Franta la varsta de un an, pentru a reveni in tara tatalui sau in 1923, unde ramane pana in 1938.
"Ma numesc Ionesco la fel ca tatal meu. Ionesco inseamna fiul lui Ion. Tatal meu era roman", marturisea dramaturgul, intr-un interviu acordat in 1960.
Dar, adauga el, "sunt cetatean francez. Mi-am petrecut primii mei ani in Franta. Copilaria mea este franceza".
O pozitie aparata de fiica sa. "Familia sa maternala este franceza, iar patria unui autor este limba sa, or tot teatrul sau este scris in franceza".
Alergia la romanism
"Nimeni nu s-a gandit vreodata sa masoare exact ce parte din Ionesco apartine unei tari sau celeilalte: ansamblul este cel care conteaza", spune criticul literar Dan C. Mihailescu. "Nimeni, cu exceptia fiicei sale, alergica la 'romanitatea' ei", adauga el, apreciind ca "amprenta romaneasca a spiritului ionescian este definitiva".
Ionesco "vorbea romaneste, glumea in romaneste si era ortodox. Si, daca ii critica pe romani, acest lucru face deasemenea parte din apartenenta sa la aceasta natiune, pentru ca cine ii critica mai mult pe romani decat ei insisi?", spune ministrul Culturii, Teodor Paleologu.
Dan C. Mihailescu evoca o legatura de nesters intre originile scriitorului si opera sa: "Romania a fost intotdeauna perceputa drept o tara a contrastelor socante, unde totul functioneaza invers".
Directoarea Festivalului national de teatru din Bucuresti, Cristina Modreanu, adauga: "Teatrul absurdului este foarte actual in Romania, unde oamenii se confrunta in fiecare zi cu situatii absurde, in administratie, in politica..."
0
1
