Controversa opune fiica celebrului dramaturg, Marie-France Ionesco, si lumea teatrului roman, care ii reproseaza acesteia ca impiedica jucarea pieselor tatului sau in tara de origine a lui Ionesco.
In centrul acestei polemici se afla "romanitatea", sau nu, a lui Eugen Ionesco.
Romania si complexul micilor culturi
"Romanii, stiti, cu complexul micilor culturi, vor sa-l recupereze. Si asta, nu! Nu am nimic impotriva ca piesele sale sa fie jucate in Romania, dar la fel ca in oricare alta tara, nici mai mult, nici mai putin", afirma Marie-France Ionesco, intr-un interviu acordat AFP, precizand ca a permis unui numar de "17 sau 18 teatre" romanesti sa monteze piese scrise de tatal sau.
"Pozitia lui Marie-France Ionesco este inacceptabila", protesteaza presedintele Uniunii scriitorilor si ambasador al Romaniei pe langa UNESCO, Nicolae Manolescu.
Conditia de a nu fi roman
Potrivit acestuia, pentru a-si da acordul ca o piesa precum "Cantareata cheala" sa fie jucata in Romania, fiica dramaturgului cere "sa nu se spuna ca tatal sau era roman". "Or, cum am putea sa punem in scena piesele sale, cu ocazia centenarului, fara a spune ca este originar din Slatina ?", se intreaba Manolescu.
Nascut in acest mic oras din sudul Romaniei, in 26 noiembrie 1909, dintr-un tata roman si o mama franceza, Ionesco pleaca in Franta la varsta de un an, pentru a reveni in tara tatalui sau in 1923, unde ramane pana in 1938.
"Ma numesc Ionesco la fel ca tatal meu. Ionesco inseamna fiul lui Ion. Tatal meu era roman", marturisea dramaturgul, intr-un interviu acordat in 1960.
Dar, adauga el, "sunt cetatean francez. Mi-am petrecut primii mei ani in Franta. Copilaria mea este franceza".
O pozitie aparata de fiica sa. "Familia sa maternala este franceza, iar patria unui autor este limba sa, or tot teatrul sau este scris in franceza".
Alergia la romanism
"Nimeni nu s-a gandit vreodata sa masoare exact ce parte din Ionesco apartine unei tari sau celeilalte: ansamblul este cel care conteaza", spune criticul literar Dan C. Mihailescu. "Nimeni, cu exceptia fiicei sale, alergica la 'romanitatea' ei", adauga el, apreciind ca "amprenta romaneasca a spiritului ionescian este definitiva".
Ionesco "vorbea romaneste, glumea in romaneste si era ortodox. Si, daca ii critica pe romani, acest lucru face deasemenea parte din apartenenta sa la aceasta natiune, pentru ca cine ii critica mai mult pe romani decat ei insisi?", spune ministrul Culturii, Teodor Paleologu.
Dan C. Mihailescu evoca o legatura de nesters intre originile scriitorului si opera sa: "Romania a fost intotdeauna perceputa drept o tara a contrastelor socante, unde totul functioneaza invers".
Directoarea Festivalului national de teatru din Bucuresti, Cristina Modreanu, adauga: "Teatrul absurdului este foarte actual in Romania, unde oamenii se confrunta in fiecare zi cu situatii absurde, in administratie, in politica..."
din cate stiu eu, conflictul d-nei Marie-France Ionesco cu teatrele romanesti porneste de la niste aspecte personale - cu alte cuvinte, nu este un conflict al fiicei autorului cu Romania, cum se vrea sa para, ci este o urmare a unei jigniri:
http://stiri.rol.ro/content/view/339099/4/
"Conflictul a pornit ca un tavalug in momentul in care fiica dramaturgului s-a suparat pe Alexandru Dabija, regizorul care a pus in scena la Odeon, in 2007, "Ionesco - cinci piese scurte”. Dabija a scris intr-un caiet de festival ca nu l-a inteles pe Ionesco in tinerete, dar ca intre timp s-a maturizat. Fiica dramaturgului s-a simtit jignita si de atunci a rabufnit cu represalii."
cat despre romanitatea lui Ionescu, tatal acestuia era roman, iar relatiile celor doi nu au fost in nici un caz cordiale. iar mama scriitorului era frantuzoaica, cu origini amestecate in spatiul carpato-balcanic... din cate stiu eu, spunem "limba materna", nu paterna. am prieteni ce provin din familii mixte si care isi asuma nationalitatea mamei.
parerea mea e ca asistam la un conflict idiot care functioneaza tocmai prin ignorarea maximei "sine ira et studio".
personal, l-am citit pe ionescu tocmai datorita legaturii sale cu romania, iar dintre piesele sale puse in scena, am preferat de o mie de ori "scaunele" lui tompa gabor de la teatrul maghiar din cluj "lectiei" de la teatrul la huchette din paris. dar acestea sunt aspecte pur personale.
verticalitatea morala a lui ionescu si complexitatea creatiei sale artistice nu-si au radacinile intr-o origine etnica pura.
insa am reajuns la ionescu si prin intermediul lui paul goma, iar abisul dintre acesta si "intelectualii romani" are radacini cu mult mai prozaice decat mandria nationala :D
Ce pacat !!! ma insel sau mama doamnei Marie-France Ionesco era romanca din familia Burileanu?
Daca nu aveam Garda de fier, oare Ionescu ar mai fii parasit Romania ?
Doamna Alexandra Laignel-Lavastine in lucrarea "Cioran, Eliade, Ionescu.L'oubli du fascisme" ii trateaza totusi de compatrioti.Comme quoi...
E greu sa fii roman, e adevarat, dar ma gandesc ca este la fel de greu sa fii francez sau neamt .
Dincolo de toate acestea, eu ma intreb :oare spiritul european chiar exista sau este o "forma fara fond" ?
Exemplu: ruda apropiata a familiei Ionesco - Dan Burileanu, fiul generalului Stefan Burileanu (inventator...patriot...are in Parisul are o strada cu numele sau...a lucrat cu generalul Charles de Gaulle)se straduieste de aproape 20 de ani sa-si recupereze, sa i se revendice etajul casei sale (el locuind la parter) casa care a fost luata de comunisti; nu a reusit nimic pana acum..coruptia, mafia din primarie ...NEDREPTATE.
Ti se face greata...cand vezi atata nedreptate si iti vine sa pleci in lume sa spui chiar ca nu mai vrei sa fii roman...sa ai asa o "alergie la romanism", chiar daca in sufletul tau esti mai roman decat multi altii care stau in Romania...
Cand vezi ce se intampla in Romania, zi de zi - mitocanie, lipsa de bun simt, coruptie si mafie - vrei sa pleci si in Congo...nu numai la Paris.