"Imi amintesc de doua mituri care circulau in vremea comunismului: una era ca Elena Ceausescu facea baie in lapte de mama ca sa ramana frumoasa si tanara, cealalta ca Nicolae Ceausescu isi face perfuzii zilnice cu sange de bebelus. Pe langa faptul ca sunt ingrozitor de crancene, ele spun ceva, sublimeaza ideea ca cei doi se hraneau din carnita noastra si din sangele nostru", a spus Ioana Popescu, cercetator la Muzeul Taranului Roman, in cadrul unei dezbateri cu tema Miturile comunismului romanesc. Cu ocazia intalnirii desfasurate pe 18 noiembrie, la Institutul Cultura Roman din Bucuresti, etnologul a vorbit despre cele doua directii principale de perceptie a comunismului si a precizat si cel mai grav aspect al comunismului: "a fost la un moment dat ceva fara speranta".
"Exista o anume perceptie asupra comunismului care se manifesta preponderent in canalele de comunicare in masa si care se orienteaza, in general in doua directii."
"Prima directie ar fi aceea apasatoare, grava, crancena, de genul "comunismul a fost ceva greu, cumplit" - stim, "a fost ceva urat" - stim, "a fost ceva fara speranta" - asta intr-adevar e cel mai grav lucru: a fost la un moment dat ceva fara speranta de rezolvare. Dar, in acelasi timp, a fost o mare rusine pentru noi toti, pentru ca n-am stiut sa protestam coerent, cum au facut alte popoare din jurul nostru. Pentru noi toti, care n-am fost sustinuti de biserica noastra, spre deosebire de alte popoare, care a fost sustinute de biserica lor. Pentru noi, o tara in care sindicatele nu s-au manifestat cum trebuia, cand trebuia."
Dumnezeule, cum radeam pe vremea aceea si cum nu mai radem la bancuri acum!
Ioana Popescu, etnolog
"Pluteste un fel de rusine generalizata, apasatoare, total neindividualizata, difuza, care ar trebui sa ne faca sa traim cu capul in jos. Or asta pe mine ma scoate din minti. Cand am indraznit eu, la un moment dat, sa zic - si am trait aproape toata viata mea in comunism - ca nu imi amintesc ca cei din jurul meu sa fi murit literalmente de foame - sigur, putem discuta despre cum se gasea mancarea, despre ce trebuia sa faci, stat la cozi etc. - mi s-a spus: "greseala dumneavoastra, trebuia sa muriti de foame!"."
"O alta directie: cei care isi amintesc propria copilarie, propria tinerete, cu ceaiuri, cu coniac albanez si votca poloneza foarte ieftina, cu magnetonul Tesla, cu vacantele la 1 Mai, cu bancuri - Dumnezeule, cum radeam pe vremea aceea si cum nu mai radem la bancuri acum!" - intr-un fel putem sa ne dezicem de propria noastra copilarie, propria noastra tinerete."
Ia s-o mai lasam cu "Rusine! Rusine!", daca am reusit sa nu ne param colegii in clasa intai primara
Ioana Popescu, etnolog
"Marea realizare a noastra, a tuturor care am trait in comunism si care am reusit sa ne pastram intregi la minte este ca am stiut sa ne pastram o oarecare normalitate, deci sa traim intr-o restransa normalitate, intr-un cerc restrans de oameni care tineau la valorile mostenite si transmise de bunici/parinti. Aceasta normalitate, intr-un fel, este o forma de rezistenta."
"Ia s-o mai lasam cu "Rusine! Rusine!", daca am reusit sa nu ne param colegii in clasa intai primara! Pentru ca veneam deja acasa cu o educatie care ne interzicea sa ne supunem parei institutionalizate. Turnatoria era institutionalizata in vremea aceea. In primele ore de scoala ni se spunea ca trebuie sa slujim adevarul si sa ne param colegul de clasa, de banca, parintii de acasa etc. Eram deja pregatiti de acasa cu ideea ca para nu e ceva frumos, e cah.
3
1
