Citesti si cresti ca-n povesti

Televizorul si problemele de atentie

de Itsy Bitsy     Itsy Bitsy
Miercuri, 9 septembrie 2009, 23:45 Actualitate | Cultură

  “Motivul pentru care copiii nostri nu urmaresc sensul unei prezentari sau discutii, afirma profesorii americani, este acela ca ei isi schimba rapid sensul atentiei, care le este furata foarte repede de alt stimul, lucru sau gand.
Acesti copii nu mai asculta, nu mai pot urmari. Ei sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV, prin ascultarea la casti, incat s-au obisnuit sa fie stimulati numai din afara. Ei sunt agitati deoarece nu au nimic in minte; s-au deprins sa fie permanent amuzati, distrati de cineva. (...) Profesorii, aici la noi, se plang foarte mult si afirma ca elevii nu mai asculta, sunt nelinistiti, (...) si cred ca nu poti invata sa asculti (ascultarea vazuta si ca urmarire interactiva a unei prezentari) atunci cand nu privesti la televizor. Cred ca micutii s-au deprins cu obiceiul vizionarii iar atunci cand profesorul vorbeste, ei nu-l mai aud.” (Healy1990)

Acestea sunt cateva dintre marturiile pe care profesorii din lumea occidentala le aduc atunci cand se refera la uriasa criza din invatamant. Copiii nu mai pot urmari cu atentie o prezentare obisnuita, iar profesorii nu mai stiu ce sa faca pentru a le captiva si a le mentine aceasta putere a mintii, fara de care nici o activitate, fie ea de la invatare sau de alt tip, nu poate sa se desfasoare.

In America, marea parte a celor diagnosticati cu incapacitati de invatare (LD) sufera de hiperactivitate sau de asa-numitele probleme de atentie. Este vorba de acei copii care nu pot sa urmaresca si sa se concentreze cu atentie asupra unui subiect oarecare. Indiferent ca le vorbesc parintii, profesorii sau prietenii, ei tind rapid sa piarda sirul, mintea fiindu-le furata de altceva sau, pur si simplu, pentru cateva secunde, inceteaza sa se mai gandeasca la ceva anume privind in gol (space out). In afara de incapacitatea de a urmari cu atentie o activitate, intalnim la acesti copii si dificultatea de a-si aminti ceea ce au auzit.
ADHD – Attention Defficit with or without Hyperactivity Disorder (Deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate) – este boala de care, dupa unele statistici realizate in America, sufera mai mult de o treime dintre copii americani. In unele clase, mai mult de jumatate dintre copii sunt diagnosticati ca hiperactivi. Situatia nu este proprie numai Americii.

Rapoarte ale ale cercetatorilor din Anglia, Franta, Finlanda etc. indica, de asemenea, o crestere fara precedent a acestor probleme. Concentrarea si mentinarea atentiei a ajuns una dintre problemele principale de pe ordinea de zi a cercetatorilor fenomenului educational. Permanenta agitatie mentala, incapacitatea de a starui in rezolvarea problemelor, de a citi carti mai dificile sau de a face o munca oarecare, perceputa ca plictisitoare, sunt doar cateva dintre simptomele acestei boli. In agenda Consiliului National al profesorilor de matematica si a Asociatiei de supervizare si dezvoltare din America, incapacitatea concentrarii pe o durata minima necesara rezolvarii unei probleme a ajuns sa ocupe un loc central. Problema este tratata cu atata seriozitate, deoarece aproape nici o activitate nu poate fi desfasurata fara o anumita concentrare a mintii si fara urmarirea cu atentie a procesului respectiv.

Cu toate ca nu exista o definitie deplin recunoscuta a ADHD-ului, majoritatea medicilor si profesorilor gasesc proprii acestei boli urmatoarele comportamente:
- neputinta de a duce la bun sfarsit activitatea inceputa;
- incapacitatea de a asculta si de a urmari;
- dificultatea de a sta concentrat la o activitate;
- a actiona inainte de a gandi;
- alternarea rapida a unei activitati;
- dificultatea organizarii si planificarii actiunilor;
- dificultatea de a-si astepta randul (Healy, 1990)

Daca la copii afectiunea ingrijoreaza mai cu seama datorita problemelor pe care acestia le intampina in procesul de invatare sau in alte activitati extrascolare, pentru tinerii si adultii noilor generatii, consecintele devin mult mai grave. Scaderea atentiei, a concentrarii si, cum vom vedea, a motivatiei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenteaza intreaga existenta a omului modern. Insucces profesional, instabilitate in alegerea obiectivelor, relatii personale si comunitare superficiale, irascibilitate crescuta, complexul lipsei de performanta sunt doar cateva dintre cele mai semnificative urmari ale acestei afectiuni, care se anunta ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al XX-lea.

Pentru identificarea cauzelor acestei boli, s-au desfasurat nenumarate experimente, indeosebi in lumea occidentala (unde afectiunea este mult mai vizibila), s-au emis si verificat mai multe teorii. Factorii de risc au fost identificati in alimentatia chimizata (prezenta E-urilor, erbicizare, hormoni etc.), in modul de viata sedentar (lipsa de miscare, de activitate fizica), in stress, insa mai ales in experienta culturala (modul de viata al copiilor de astazi), experienta dominata de TV, activitate care ocupa in medie aproape o patrime din timpul pe care copiii il dedica activitatii fiecarei zile.

Nu vom lua in discutie efectele unei alimentatii toxice sau nepotrivite dezvoltarii normale a creierului si a organismului, atat pentru ca acest subiect nu intra in obictivul acestei carti, cat mai cu seama pentru ca o buna stimulare a cortexului realizata prin dezvoltarea limbajului, prin implicarea copiilor in jocuri si activitati fizice corespunzatoare varstei este mai importanta si adesea suficienta pentru a suplini neajunsul produs de o alimentatie nesanatoasa. Daca nici factorii de mediu si nici cei alimentari nu sunt favorarabili unei evolutii normale, atunci acestia, prin cumulare, vor conduce, in modul cel mai probabil, la aparitia unei atrofii (nehranire prin stimulare corespunzatoare) sau a unei nedezvoltari normale a creierului.

Cercetarile asupra influentei televiziunii in aparitia si dezvoltarea sindromului ADHD la tinerii noii generatii identifica doua modalitati diferite in care televiziunea contribuie la producerea acestei afectiuni. Prima vizeaza insasi tehnologia video, impactul acesteia asupra mintii umane. Este suficient ca o persoana sa se uite cateva ceasuri zilnic la televizor (lucru valabil si pentru calculator, mai putin atunci cand este utilizat pentru scris sau citit, insa cu mult mai mult in cazul internetului si al jocurilor video), pentru ca dupa cativa ani sa creasca semnificativ probabilitatea manifestarilor ADHD. Cea de a doua modalitate este legata de continutul programelor TV urmarite.

In diferite studii se demonstreaza ca, la nivel cortical, exista mai multe mecanisme care pot conduce la aparitia problemelor de atentie si hiperactivitate. Este vorba, pe de o parte, de nedezvoltarea comunicarii interemisferice realizate prin puntea care leaga cele doua emisfere (corpul calos) si, pe de alta parte, de nedezvoltarea suficienta a centrilor ce apartin cortexului prefrontal.

(preluare din cartea "Efectele micului ecran asupra mintii copilului" de Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu si Andrei Dragulinescu)

(Un articol preluat de pe itsybitsy.ro)



Citeste mai multe despre   
























Material sustinut de Superbrands

Help Net, 19 ani de excelenta pe piata farma

Help Net Farma opereaza una dintre cele mai importante retele de farmacii din Romania si face parte alaturi de Green Net - importatorul si distribuitorul de suplimenti nutritivi si dezvoltatorul lantului exclusivist Beautik Haute Perfumerie, din grupul Farmexim, primul importator si distribuitor de produse farmaceutice din Romania.

918 vizualizari

  • -1 (1 vot)    
    Sa mai si filtram informatiile (Joi, 10 septembrie 2009, 12:41)

    Alex [anonim]

    “Motivul pentru care copiii nostri nu urmaresc sensul unei prezentari sau discutii, afirma profesorii americani, este acela ca ei isi schimba rapid sensul atentiei, care le este furata foarte repede de alt stimul, lucru sau gand.
    Acesti copii nu mai asculta, nu mai pot urmari. Ei sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV, prin ascultarea la casti, incat s-au obisnuit sa fie stimulati numai din afara"

    Daca sunt stimulat de un gand, sigur nu sunt stimulat din afara, nu? Sau aici sintagma americana "think out of the box"? :)
    Nu stiu daca acesti cercetatori au urmarit un copil care se uita la TV, dar tot ce-am vazut eu pana acum este complet hipnotizat si niciun stimul extern nu actioneaza asupra lui.

    Probabil copii americani sunt diferiti, altfel nu se pot explica imbecilitatile acestui "studiu".
  • +1 (1 vot)    
    exact (Joi, 10 septembrie 2009, 13:00)

    shrgarth [anonim]

    sunt in clas a 12-a, profil umanist, am in plan sa urmez psihologia, si stiu din plin ce presupune "sindromul" de fata, in calitate de victima, dar si de opozitie...probabil, cel mai bun remediu, pt inceput, este petrecerea timpului liber, afara, ocupat cu o actiune fizica, iar apoi "satisfacerea" curiozitatilor proprii, prin lecturarea unor texte de genul "stiati ca.."..as spune, ca aceste lucruri, pot sa-ti distraga putin atentia de la mijloacele multimedia..tentatia omului este de a face ceva usor(de a privi o emisiune, de a juca un joc pc), intocmai pt ca nu presupune un efort mintal, ci dimpotriva, la suprafata pare recreativ..mi se pare buna ideea CNA" citeste o carte", mesaj transmis (ironia sortii), tot prin mijloace multimedia, dar nu mi se pare f potrivita in raport cu impactul produs asupra unei persoane care nu a trecut prin astfel de lucruri in viata...


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă