La Galeria Nationala din Praga va avea loc joi, 2 iulie, vernisajul expozitiei Culorile Avangardei. Arta in Romania 1910-1950, proiect initiat si itinerat de Institutul Cultural Roman. Vor lua cuvantul Milan Knížák, directorul general al Galeriei Nationale din Praga, E.S. Daniela Gitman, ambasadorul Romaniei in Republica Ceha, Mircea Dan Duta, directorul Institutului Cultural Roman de la Praga si Erwin Kessler, curator si coordonator al proiectului „Culorile Avangardei”.
Expozitia de la Praga (2 iulie – 20 septembrie 2009), cea de-a doua din cadrul itinerarii internationale a proiectului, dupa Lisabona (26 martie – 21 iunie 2009, Museu do Chiado), cuprinde 65 dintre cele 106 tablouri prezentate in cadrul evenimentului propus de ICR in anul 2007 ca participare la programul cultural Sibiu – Capitala Culturala Europeana.
Culorile Avangardei. Arta in Romania 1910-1950 vizeaza relatia tensionata dintre avangarda si traditie in arta romaneasca din prima jumatate a secolului XX. Lucrarile provin de la noua muzee romanesti partenere ale ICR (Muzeul National de Arta din Bucuresti; Muzeul National Brukenthal, Sibiu; Muzeul de Arta Constanta; Muzeul de Arta Galati; Muzeul de Arta Tulcea; Muzeul de Arta Craiova; Muzeul de Arta Drobeta Turnu-Severin; Muzeul de Arta Brasov si Muzeul de Arta Oradea). Impreuna, ele constituie o investigare a conditiilor politice, culturale si estetice ale emergentei avangardei si traditionalismului local si evolutia lor pana la sfarsitul celei de-a doua jumatati a secolului XX.
Pornind de la modernismul matur de tip expresionist si post-impresionist a lucrarilor din jurul anilor 1910, expozitia prezinta experientele artistice concomitent traumatice si utopice determinate de primul razboi mondial. Turnura istorica a generat o rupere de ritm in dezvoltarea culturala, impunind figuri remarcabile precum Arthur Segal (viitor lider al Novembergruppe din Berlin), Marcel Iancu (fondator al dadaismului la Zürich impreuna cu Tristan Tzara), Hans Mattis-Teutsch (pictorul abstract legat atat de Bauhaus cat si de Der Blaue Reiter, dar si de cercurile avangardiste din Romania si din Ungaria), Corneliu Michailescu sau M.H. Maxy ori Victor Brauner. Lor li se adauga lucrarile clasic-moderniste ale unui Theodor Pallady, sau acelea militant-traditionaliste semnate de Camil Ressu, Francisc Sirato sau Ion Theodorescu Sion.
Influentele, emulatia, provocarile, imitatiile, interpretarile, critica sau chiar parodiile, au fost rezultatul natural al dialogului intercultural viu dintre aceste orientari care au coabitat in prima jumatate a secolului XX si care au construit finalmente cultura vizuala moderna, diversa si substantiala a Romaniei interbelice.
„Mai degraba decat sa se concentreze pe o abstragere si o extrapolare pedanta, purista a operelor de arta din mediul lor istoric – din ansamblul divers si bogat al artei din Romania in prima jumatate a secolului 20 – expozitia de fata survoleaza un fenomen cultural deosebit de dens si de complex, acela al coabitarii, tensiunii, discordiei si modelarii reciproce a modernismului, avangardismului si traditionalismului in perioada interbelica.“ – Erwin Kessler.
