Efectele noilor tehnologii asupra intelectului uman - promiscuitate semiotica si sindromul atentiei deficitare

Luni, 8 iunie 2009, 15:24 Actualitate | Cultură

„Din punct de vedere cultural”, scrie romancierul Benjamin Kunkel intr-un articol din publicatia bianuala „n+1″, „Internetul are farmecul si limitele unui spectacol de varietati”. El detaliaza: „Internetul imi satisface deseori curiozitatrea si simtul umorului, ceea ce nu e putin lucru, dar aceste satisfactii nu trebuie confundate cu gratificarile aduse de poezie, filosofie, istorie, de maniere de scriitura ce lipsesc aproape cu desavarsire din mediul on-line.

Care sunt speciile native ale prozei pe Internet? Articolele de opinie, notele de jurnal, reactiile la cald, aluziile, poliloghiile si mazgalelile de graffiti - forme meritorii, insa marginale si perisabile precum toporasii de-a lungul unui rau”, scrie Catalin Sturza, pe blogul lui.

Promiscuitate semiotica

Noile tehnologii de comunicare ar promova o forma intensa de „promiscuitate semiotica”: „mai multe mesaje sunt trimise si primite, mai mult continut e postat si consumat, in timp ce toate aceste comunicatii - concurand, deseori, pentru atentia noastra pe unul sau doua ecrane - tind sa fie mai scurte, mai frecvente, mai spontane si mai neglijente”.

Criticile cele mai frecvente aduse culturii pe internet evidentiaza „informalitatea mesajelor noastre promiscue”. Cu cat sunt mai accesibile, mai ieftine si mai abundente, aceste forme de comunicare sunt tot mai putin supuse nevoii de a fi „importante, semnificative sau definitive - altfel spus, de a ne ramane in minte”. In concurenta zgomotoasa dintre ele, arata Benjamin Kunkel, singura lor ambitie e, cel mai adesea, doar aceea de a atrage cel mai rapid atentia.

In privinta bloggerilor, toata lumea stie ca:

1. nu toti bloggerii au lucruri valoroase de spus;
2. putini oameni au ceva original de spus;
3. doar o mana de indivizi stiu cum sa scrie bine;
4. cei mai multi oameni ar face aproape orice pentru a fi placuti;
5. „clientii” au intotdeauna dreptate, insa oamenii nu au mereu dreptate.
   

Bloggerii, per ansamblu, „scriu neglijent, ideile lor sunt simple platitudini, isi perie cititorii si se perie intre ei si popularitatea lor nu reprezinta un indiciu al valorii”. Tindem deseori sa uitam, arata Kunkel, ca „toate lucrurile de foarte buna calitate sunt in egala masura dificile si rare”.

Viata digitala submineaza, de asemenea, „rabdarea cu care oamenii citesc si scriu”. Proliferarea scrisului in graba distruge ocaziile si motivarea pentru a crea „un text atent slefuit”. Cei care scriu in mod neingrijit citesc, de asemenea, intr-un mod neingrijit. Spre exemplu, din ce in ce mai putini studenti sunt capabili, la universitate, sa citeasca de la un capat la celalalt carti.

Sindromul atentiei deficitare

Efectul principal asupra intelectului ar fi „lipsa unei discipline mentale”. „Pe internet, un impuls necesita doar cateva secunde pentru gratificarea sa”. Aceasta tendinta spre deviere continua a atentiei si inconsistenta „continutului” de pe net e ceva ce intra in opozitie cu insasi esenta meseriei de scriitor: scrisul e mai dificil pentru un scriitor decat pentru alti oameni; „ceea ce s-a scris fara efort e, de obicei, citit fara placere”.

Pe scurt, daca veti trece in era Internetului, veti constata ca veti citi mai putine carti si ca, in general, ceea ce cititi va avea tot mai putina substanta; insa, va consoleaza Benjamin Kunkel, viata dvs ar putea deveni, totusi, mai amuzanta.

Comenteaza pe Blog de jurnalist cultural.