Am stat de vorba cu Tudor Giurgiu, presedintele TIFF-ului, la cafeneaua din holul cinematografului Republica. Acest cinema este, mi-a povestit Tudor Giurgiu, gol in cea mai mare parte a anului, iar in holul sau se organizeaza nunti si targuri de sutiene; prioritatea TIFF-ului de anul acesta o reprezinta publicul, care trebuie convins sa mearga, din nou, la cinematograf; modelul spre care tinde festivalul seamana, cumva, de departe, cu ceea ce se intimpla la Rotterdam.

„Mai bine inseamna mult mai divers si un pic mai multe filme"

Catalin Sturza: Cat de dificil a fost sa puneti in miscare TIFF-ul de anul acesta din punctul de vedere al organizatorului, in mijlocul crizei economice?

Tudor Giurgiu: A fost mai dificil pentru ca anul trecut aveam sentimentul ca TIFF-ul si-a atins o limita superioara, ca mai bine de atat nu stim sa facem. Anul acesta am vrut neaparat sa facem cateva lucruri in plus, un program de educatie si cultura pentru copii si pentru elevi, ne-am mai gandit sa inventam si cateva proiectii, cum a fost cea de pe Autostrada Transilvania, care a presupus o logistica mare. S-a marit numarul de locuri in care prezentam filme, deoarece a aparut multiplexul. A fost o decizie importanta, pe care am luat-o inainte sa avem bugetul acoperit. Ne-am gandit ca, decat sa dam inapoi, mai bine sfidam criza si mergem inainte. Cred ca a fost o decizie desteapta, pentru ca, pe de o parte, fondurile pe care le primeam de la Ministerul Culturii s-au injumatatit, de la CNC, la fel, sunt mai putini bani, datorita cursului leu/euro, insa am reusit sa mai atragem niste sponsori care in anii trecuti nu au fost. Cu toate aceste lucruri, cumva, o sa o scoatem la capat. Nu vom avea probabil atat de multi invitati anul acesta, suntem mult mai cumpatati la cheltuieli, se simte efectul crizei.

C.S.: Mai bine inseamna mai mult sau mai divers?

T.G.: Mai bine inseamna, in privinta filmelor, mult mai divers si un pic mai multe filme. Dar, fata de anul acesta, chiar nu cred ca vom putea sa facem mai bine. Deoarece, la nivel de capacitate, de cantitate de filme si de sali s-a atins maximul. Ce trebuie facut in anii urmatori la Cluj este mutarea acentului pe calitate, in special pe calitatea proiectiilor, care in unele sali lasa mult de dorit. Festivalul a ajus la un nivel de reputatie care e tras foarte mult in jos de calitatea strict tehnica a proiectiilor. E un fapt care cred ca ar trebui reglat in anii urmatori.

„Este foarte greu sa rezisti daca esti o sala mica fara sa incerci sa-ti castigi spectatorii”

C.S.: E o diferenta foarte evidenta, as spune, intre salile din centru si noile sali intrate in circuit anul acesta, la mall. Ce se intampla cu aceste sali de cinematograf din centrul orasului? Mai sunt ele la moda, mai exista perspective pentru astfel de spatii cu un singur ecran?

T.G.: In timpul anului, salile acestea nu mai sunt deloc la moda. Ele sunt mereu goale. Pe perioada TIFF-ului se anima foarte mult si lumea vine pentru ca e TIFF-ul. Ceea ce ar trebui facut ar fi ca primaria si administratia locala sa preia, in cele din urma, toate aceste sali din centru. Noi am propus autoritatilor sa realizam un parteneriat si sa le conservam destinatia de sala de cinema, transformand insa un loc care, in momentul de fata, are drept chirias o firma care se ocupa de organizarea de nunti. Acum cateva saptamani aici, la Cinema Republica, a fost un targ de chiloti, sutiene si blanuri. Daca acest loc, Cinema Republica, ar fi transformat intr-un centru media in care sa poti sa inchiriezi si DVD-uri, sa ai o cafenea, daca ar exista un gand al administratiei de a profita de avantajele pe care le aduce cu Festivalul Intgernational de Film Transilvania, cred ca destinul salii nu ar fi pus sub semnul intrebarii. Altfel, risca sa devina o fantoma, o epava care oricum exista deja, in momentul de fata, si odata pe an sa debarcam noi, precum aliatii in Normandia, sa punem din nou mocheta, sa facem decor.

C.S.: Sa fie din nou sala arhiplina cel putin la cateva proiectii, cateva zile pe an.

T.G.: Da, am stat si pe jos la cateva filme, iar in restul anului sa fie 10-20 de spectatori pe zi.

„In continuare prioritatea TIFF-ului o reprezinta publicul”

C.S.: Ati lansat si campania pentru salvarea cinematografului Republica, mie mi se pare oricum o minune ca acesta a supravietuit, pentru ca in multe locuri din tara sali de acest gen au disparut inca din anii ‘90.

T.G.: Asta spun si eu, Clujul prezinta o situatie paradoxala, deoarece e, statistic, orasul cu cei mai multi cinefili din tara. In momentul in care au aparut deja doua multiplexuri, cu 14 sali de cinema, este foarte greu sa rezisti daca esti o sala mai mare sau mai mica fara sa oferi altceva, un anume tip de program, fara sa incerci sa-ti castigi spectatorii. Cu ce vrei sa fidelizezi un spectator? Un pret redus la bilet nu-l va mai fideliza, daca filmele pe care le difuzezi tu se vor gasi si la mall, in conditii superioare de confort, unde ai si satisfactia ca esti in mall si iti scoti iubita la un suc acolo. Trebuie, asadar, gandit altceva.

C.S.: Exista doua TIFF-uri: unul pentru public si altul pentru profesionistii industriei si pentru invitatii festivalului. Care este cel mai important, in acest an? As spune ca filmele romanesti, cele pe care le cauta in special invitatii straini, predomina TIFF-ul din 2009.

T.G.: In Europa sunt foarte putine festivalurile care combina aceasta latura de proiectii catre marele public, cu o sectiune dedicata filmelor din tara respectiva. Or, in multe tari exista festivaluri nationale de film care sunt diferite de festivalul mare, brandul no 1 din tara respectiva. La noi am incercat sa facem un astfel de festival care sa fie in special orientat catre public, dar care sa aiba, la sfarsit, trei zile de focus pe filmul romanesc, in special pentru invitatii de strainatate, agenti de vanzari, distribuitori, oameni care vor sa vada film romanesc. Din punctul meu de vedere, in continuare prioritatea o reprezinta publicul. Cred ca e foarte important sa aducem publicul inapoi in sala de cinema si TIFF-ul ajuta, cat de cat, in acest sens. In ceea ce priveste partea de industrie, nu facem nimic diferit in 2009 fata de ceea ce am facut in anii trecuti. Doar oamenii se schimba. In acest an este pentru prima oara cand vin reprezentanti de la festivalurile de la Locarno si Venetia si un important director de festival de la Rotterdam. Incercam sa aducem oameni noi, care sa vada ultimele filme romanesti. E un fapt care are, si el, o valoare implicita.

„Cine crede ca va acoperi tot festivalul cu siguranta se insala”

C.S.: Care sunt sectiunile cele mai importante in jurul carora construiti festivalul? Sectiunile traditionale nu risca sa fie slabite de diversificarea foarte mare a focusurilor si a evenimentelor?

T.G.: E o intrebare la care cred ca Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, ar fi omul cel mai potrivit sa raspunda. Insa an de an, odata ce si festivalul s-a asezat mai bine, competitia celor 12 filme a capatat o anvergura mai mare. Ma bucur sa vad ca salile sunt pline, ca oamenii vor sa vada filme din competitie. Spectatorii cauta si filme din sectiunea „Fara limita“, pentru ca sunt niste filme provocatoare, incitante, care nasc mereu controverse. Sectiunea „3×3” e iarasi o traditie, profiluri dedicae unor cineasti. Filmele din „Supernova” sunt, iarasi, pelicule care au un gir de calitate, premii si alte distinctii in festivaluri mari. Or, cred ca publicul nu este bulversat de aceste lucruri. Sigur, e o senzatie coplesitoare, ideea ca e foarte mult si ai vrea sa vezi mult, dar nu poti si alergi de la o sala la alta. Insa asta se intampla peste tot, la toate festivalurile mari. Si la Berlin, si la Cannes, si oriunde merg este o avalansa de filme, trebuie sa decizi, acesta e jocul. In orice caz, nu vei putea sa vezi totul, cine crede ca va acoperi totul cu siguranta se insala.

C.S.: Ce va propuneti de la TIFF-ul viitor? Aveti un model de festival spre care tindeti?

T.G.: Cred ca modelul de festival spre care am tinde seamana, cumva, de departe, cu cel de la Rotterdam, pentru ca si acela e un festival cu programare extrem de eclectica, extrem de curajoasa si de inovatoare, cu firme foarte diferite, ce ridica multe probleme. Pe de alta parte, la Rotterdam e o atmosfera foarte relaxata si degajata, oamenii discuta film, se distreaza toata noaptea, cu petreceri si DJ. Vorbim, insa, desigur despre un festival care are o infrastructura, un buget si o istorie incomparabile cu ceea ce avem noi aici, in Romania. Insa imi place sa cred ca este un model de urmat, in special pentru ca si publicul de acolo este unul deja educat, foarte atasat festivalului, lucru care se va intampla in timp si la Cluj.

Alt festival din zona est-europeana care cred ca e un concurent al TIFF-ului este Sarajevo, pentru ca si la Sarajevo e o explozie de diversitate, de evenimente, adresate industriei de film, adresate copiilor. E un festival care, desi e plasat intr-o tara mult mai saraca decat Romania, are un buget triplu fata de Cluj.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Blog de jurnalist cultural.