Locotenentul Ralph Thomason, eroul si naratorul la persoana I al romanului „N-are momentan titlu“, este un tanar pornit sa desfiinteze fiecare mit de care s-a ciocnit in viata lui. Tot ceea ce spune si face Ralph este de cele mai multe ori pura blasfemie El apuca ranga si loveste in stanga si in dreapta, pana cand toti idolii vor fi spulberati. Mitul familiei burgheze, al elevului model, mitul scolii militare, al armatei, per ansamblu, mitul iubirii dezinteresate, mitul oamenilor bogati si generosi, mitul educatiei, mitul valorii profesionale, toate cad sub ironiile muscatoare ale lui Ralf.

Romanul porneste din decorul familiar al oraselului de provincie in care copilareste Thomason, trece prin acela inca vag familiar al liceului si apoi al academiei militare si ajunge in zona crepusculara a relatiilor pe Internet. Site-urile de dating on-line reprezinta un teren foarte putin cunoscut, cel putin pentru aceia care isi petrec timpul citind „Summa Theologica”. Burghezul va intoarce capul si va spune ca e om serios, ca n-are timp de asa preocupari frivole. Aceste site-uri si oamenii intalniti pe ele sunt insa, ne-o va arata Rudoiu, si o adevarata mina de aur pentru orice prozator cu o minte deschisa.

Un pionier moralist

Ajuns deja la cel de-al treilea roman, Mihnea Rudoiu este un prozator ce a evoluat in mod simtitor de la o carte la alta. Nu e neaparat vorba despre o acumulare de fond, ci, mai degraba, despre o limpezime de forma, despre gasirea unei cai de a ramane elegant si livresc scapand de balastul jocurilor intertextuale greoaie si al notelor de subsol. De data aceasta, Rudoiu isi ia cititorul de gat si ii povesteste tot felul de lucruri amuzante, il tine in priza continua, de la un gag la altul, de la o intorsatura de fraza la alta, de la o povesioara incredibila la alta.

Primul impuls va fi aceea de a spune ca „N-are moentan titlu” este un roman despre intalniri on-line. Ceea ce ar fi o nedreptate si ar trivializa, intr-un fel, cartea. Ar arunca-o in acea zona a romanelor de consum, care abordeaza un subiect „pe val” pentru a cadea, apoi, rapid in uitare. E adevarat, realitatea din jurul nostru e in permanenta miscare si expansiune, apar mereu subiecte noi si chiar zone intregi pe care mass-media abia incepe sa le exploreze. Literatura se misca mai incet, in spatele mass-media, si de regula pionierii ce pasesc intr-o astfel de zona cauta mai degraba senzationalul, intr-un ambalaj care sa le asigure succesul de moment.

In mod intamplator, Mihnea Rudoiu este, insa, un pionier inzestrat pentru literatura, si aceasta dubla calitate ar putea fi in dezavantajul sau. Ca autor, el nu cauta senzationalul, ci il evita pe cat ii sta in puteri; ca moralist, nu poate decat sa reziste acestui senzational, deoarece e unul dintre ingredientele retetei facile ce genereaza falsele mituri cu care se lupta personajul sau.

Militarie si dating on-line

Ca sa fiu corect, as spune ca „N-are momentan titlu” e, in egala masura, un roman despre relatiile on-line si despre armata. Ambele lumi sunt la fel de bine reprezentate, iar fuga de mediul deformator si lipsit de perspective al armatei e cea care-l impinge pe Ralph Thomason in goana la fel de lipsita de perspective a relatiilor on-line.

Ca sa fiu si mai corect, trebuie sa arat ca cel de-al treilea roman al lui Mihnea Rudoiu este despre mult mai multe lucruri; puse, toate, cap la cap, ele recompun chiar lumea noastra, a corporatiilor si a tabloidelor, vazuta prin ochii unui personaj care a avut nenorocul sa-si petreaca intreaga adolescenta si tinerete in scoli cazone. Ralph Thomason este un tip sensibil, extrem de sensibil, care fuge mereu de ceva pentru a nimeri intr-o situatie si mai rea. Oricum ar intoarce-o, el da, inevitabil, din lac in put.

Calitatea cea mai importanta a lui Ralph Thomason este, insa, luciditatea, simtul critic pe care il exercita in egala masura atat asupra lui insusi, cat si asupra lumii din jur. Calitatea cea mai mare a romanului scris de Mihnea Rudoiu e aceea ca te poate face sa razi aproape non-stop. Exista, ce-i drept, si un defect de constructie, in sensul ca divagatiile discursive tind sa preia controlul si sa sufoce naratiunea, insa vehementa monologului reuseste sa te traga mereu inainte.

Gasiti aici un post de pe blogul Editurii Curtea Veche despre romanul lui Mihnea Rudoiu; Cititi si o cronica a lui Mihai Iovanel (am anumite rezerve fata de tonul ei) in revista “Cultura”.

Am gasit o recenzioara si aici, pe un blog care foloseste titlul rubricii de fata,pornita de mineacum vreo doi ani pe Hotnews (ce-i drept, n-am tinut aceasta cronica fara intrerupere si ma bucur ca cineva a facut un blog de carti din eticheta mea).

Citeste si comenteaza pe Blog de jurnalist cultural.