Am deschis ieri, in articolul de aici, o lista cu 10 argumente pro-citit. M-am gandit la aceste motive, spuneam, in urma unui program pe care l-am desfasurat in cateva zeci de scoli si de licee romanesti, menit sa-i convinga pe adolescenti sa citeasca. Am gasit aceste argumente cu ajutorul liceenilor, insa ele sunt la fel de valabile, sper, pentru toata lumea.

5. Lectura e un exercitiu de intretinere, e ca si cum ai unge lantul de la bicicleta. Daca lasati mintea nerodata, ea va da rateuri si in curand va va fi greu sa nu spuneti „oamenii are probleme serioase” sau sa nu calculati pe degete doi plus doi.

6. Cititul se deprinde prin practica. Nu pare un argument in favoarea lecturii, insa lucrurile stau asa: odata cu exercitiul, veti descoperi si bucuria cartilor si veti ajunge, cu timpul, cititori de cursa lunga. E adevarat, e mai usor sa privesti la televizor decat sa citesti. Acest fapt este valabil, insa, doar intr-o prima faza. Odata ce veti trece in clasa urmatoare, a cititorilor din placere, veti descoperi ca efortul e mult mai mic si ca satisfactiile sunt mari. Cartile isi selecteaza cititorii si la ele, ca la orice lucru bun, se ajunge dupa ce treceti un test. Nu este, insa, o incercare asa de grea, ea pretinde, in cea mai mare masura, doar ceva bunavointa, mult mai mult decat sudoare si efort real.

7. Lectura e mai interactiva si va da o libertate mai mare decat alte forme de fictiune pe care le consumati. Pare un paradox, atata timp cat toata lumea stie ca scriitorul e stapanul povestii, si tot ce poate face un cititor este sa se tina dupa el pas cu pas, insa puterea scriitorului e de fapt mai mica decat credeati. Cititorul este cel care umple si coloreaza decorurile, care da chip personajelor, scriitorul doar bate pe taste „usa”, iar dvs va imaginati usa cu clanta si furnir, cu scartaitul si cu patina timpului cu tot.

Nu va dati seama, insa atunci cand cititi o carte sunteti regizorul propriului dvs film, raspundeti si de imagine, si de sunet, si de distributie. Scriitorul doar va da un indiciu, pe ici, pe colo, in rest dvs va ocupati de tot. Din acest motiv, inainte de a merge la cinema pentru a vedea ecranizarea unui roman, prefer, pe cat posibil, sa-mi regizez si sa-mi iau ca termen de comparatie filmul din mintea mea.

8. Cititul va fereste de extremisme. Dezvoltandu-va, prin carti, constiinta critica, nu va veti lasa asa usor sedusi de pseudo-teorii si de pseudo-stiinte abracadabrante. E foarte simplu sa ajungi sa sustii ca iudeo-masonii sau guvernul american sau extraterestrii sau toate laolalta ne vor raul, ca Maria Magdalena a fost amanta lui Iisus iar Vaticanul musamalizeaza de doua milenii adevarul, sau ca viata e o evolutie din dimensiunea a treia, a mentalului de culoare galbena, spre dimensiunea a cincea, a iubirii de culoare mov.

Desigur, veti ajunge sa credeti ca Pavel Corut e un om de stiinta serios daca il veti citi doar pe Pavel Corut, asezonat, eventual, cu Dan Brown, in cheia falsa de campion al demascarii conspiratiilor mondiale, si nu in singura cheie valida, aceea de autor al unui thriller delectant. La capatul extrem al semidoctismului, exista un gen de oameni care combina o multitudine de discipline deprinse dupa ureche si de informatii fara surse verificabile pentru a performa pe post de profeti, la OTV. Cei care ii asculta sunt la fel de semidocti ca si ei.

9. Cititul va fereste de blazare, si e bine sa nu ajungi niciodata sa spui „citeam o gramada de clasici in tinerete, dar acum nu mai am timp”. Daca te-ai auzit spunand asta, e clar ca ai pierdut orice contact cu lectura si ca alfabetul trebuie luat de la capat. Unii dintre profesorii cu care am lucrat criticau de zor tinerele generatii care nu mai citesc, insa luati la bani marunti era clar ca ei insisi aveau o mare deficienta la acest capitol.

Am auzit de nenumarate ori povestea ca, pe vremrui, ei citeau, nu ca tinerii din ziua de azi, care stau toata ziua la televizor s pe Internet, merg la discoteci, iar pe o carte nu mai apuca sa puna mana. Internetul si televiziunea sunt o mare tentatie pentru noi toti, pentru profesori si pentru adolescenti deopotriva. Daca ne lasam purtati de norisorii roz ai vremurilor cand citeam pentru ca nu existau alternative, batalia e pierduta. Daca pastram, in schimb, un contact firesc, bazat pe curiozitate intelectuala, cu biblioteca, tradus printr-un exercitiu constant de lectura, vom spune, cu naturalete, „citesc pentru ca imi place”, nu „citeam deoarece n-avea incotro, insa e clar ca asta m-a facut mai bun decat altii”.

10. Cartile sunt un subiect excelent de conversatie. Da, in pauzele de tigara, la bere sau la petreceri, cu prietenii, ati putea vorbi la fel de bine despre un episod din „Grey’s Anatomy”, dar si despre „Epistolarul” lui Gabriel Liiceanu. „Epistolarul” e, desigur, un subiect monden, un step lejer, de incalzire, insa in functie de anturaj si de context ati putea aborda si alte carti. Nu va fie jena sa aduceti vorba despre carti si nu va limitati la insirarea in conversatie a unor titluri pompoase.

Cartile sunt interesante prin ceea ce contin ele, nu prin titlul de pe coperta. Puteti oricand sa agatati o idee dintr-o carte si s-o aruncati in discutie, pomenind, eventual, si unde ati gasit ideea respectiva. Traim intr-o lume a hyperlink-urilor si a surselor academice intrate, prin Wikipedia, in cultura populara. Iar ideile, personajele si intamplarile din carti sunt cel putin la fel de interesante precum cele din serialele pe care le urmariti.

Inca doua motive, peste norma:

10 ¼. Cititul e un viciu. Instalarea vicierii e un efect colateral pe drumul spre formarea deprinderii de cititor. Cartile pot crea forme de dependenta la fel de puternice precum televiziunea sau jocurile pe calculator. Am prieteni dependenti, eu unul imi recunosc slabiciunea, vorbesc dintr-o lunga experienta de junkie al lecturii. Daca vreti cu orice pret sa aveti un viciu, spre binele dumneavoastra alegeti-l pe acesta, va promit ca va va consuma tot timpul liber si ca sunt mari sanse sa nu scapati de el cat veti trai.

10 ½. Lectura va face mai frumosi, se vede acest lucru pe fata oamenilor care citesc. Ok, aici e o exagerare, si nici macar nu e a mea: am auzit in cateva randuri un eminent critic literar sustinand acest argument in favoarea lecturii. Nu stiu daca cititul actioneaza precum o crema de ten, insa in mod clar daca veti dobandi aceasta deprindere va va fi imposibil sa aratati, sa va miscati si sa va comportati precum un neandertalian. Pur si simplu, badarania si prostia ar trebui sa-si piarda puterile, in capul unui homo lector, in momentul cand ar ajunge sa se priveasca in oglinda lumilor din carti.

Citeste si comenteaza pe Blog de jurnalist cultural.