Primaria Targu Ocnaa acordat post mortem, la initiatiava Asociatiei PREZENT!, titlul de cetatean de onoare lui Valeriu Gafencu, una dintre cele mai reprezentative figuri din detentia comunista, supranumit si "Sfantul inchisorilor" pentru conduita crestina ireprosabila din timpul vietii si a detentiei.
Ziua de sambata a inceput cu un parastas la Biserica si la troita ridicata peste locul unde se afla groapa comuna unde au fost aruncati detinutii anticomunisti de la inchisoarea Tg Ocna.
Centrul de greutate al manifestarilor s-a mutat apoi la Spitalul Pentitenciar Targu Ocna, vizitat cu aprobarea Administratiei Nationale a Penitenciarelor si prin bunavointa Directorului si cadrelor unitatii respective, in frunte cu capelanul Pr. Paul Vamanu.
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa: "Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu"
A fost nu numai un contact cu zidurile, celulele de detentie, ci mai ales cu suferinta, nevointa si viata de inalta traire care facusera ca reeducarea sa nu aiba sorti de izbanda la Targu Ocna.
Programul zilei a conitnuat la ora 15 cu adunarea festiva de la Casa de cultura a Orasului. D-l viceprimar Nutu Costache, a prezentat motivele care au stat la baza hotararii conferirii titlului de cetatean de onoare pentru Valeriu Gafencu, subliniind ca numele acestui martir poate avea o mare inraurire asupra notorietatii orasului Targu Ocna, cu increderea ca sfintenia va aduce roade, cel putin pe planul sporirii duhovnicesti.
La eveniment au asistat cateva sute de persoane (reprezentanti ai autoritatilor si ai clerului, preoti si monahi, oaspeti, fosti detinuti politici, localnici etc.) printre ele aflandu-se si doua surori ale lui Valeriu Gafencu, Valentina Elefterescu si Eleonora Colgiu.
Acordarea titlului nu a fost lipsita de controverse, atat o parte a consilierilor locali cat si anumite asociatii s-au opus amintind de faptul ca Valeriu Gafencu a fost membru la Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara.
IPS Bartolomeu Anania: "Stalp al rezistentei spirituale romanesti" Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.
Valeriu Gafencu este considerat de cea mai parte a comunitatii ortodoxe ca fiind sfant, numeroase asociatii crestine cerand canonizarea sa de catre BOR. Patriarhia Romana a luat in studiu dosarul sau de canonizare (dar pe si pe al altor detinuti anticomunisti) insa lucrurile treneaza.
Scurta Biografie
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.
Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de "fenomenul Pitesti", proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).
Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.
Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.
Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.
In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o "epava". La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.
Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.
Si-a cunoscut ziua mortii
Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.
A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.
La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".
La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.
vezi articolul Valeriu Gafencu- "Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele"
