TEASER: Romanii vad in aceasta vara un „film” cultural care ameninta sa capete statutul de thriller. Actorul principal este Institutul Cultural Roman. Trei dintre cei mai straluciti tineri intelectuali si artisti romani comenteaza pentru Hotnews si Deutsche Welle.

Romanii vad in aceasta vara un „film” cultural care ameninta sa capete statutul de thriller. Actorul principal este Institutul Cultural Roman, creionat de anumiti regizori ai presei romanesti ca un adevarat vampir dependent de sangele demnitatii nationale. Una dintre crimele savarsite de acest vampir a fost expozitia organizata de catre filiala ICR de la New York si gazduita de Galeria Romana.

Intrebari intemeiate pe tonuri inflamate!

„Sex si zvastici la Institutul Cultural Roman” a fost titlul gazetaresc de succes care, sub felurite variatiuni, a aparut in presa romaneasca. Totul a plecat de la expozitia de graffiti intitulata „Freedom for lazy people”, care a adus revolta in sufletul anumitor aparatori ai patriei. O zvastica pictata pe crupa unui ponei roz si mai multe desene care se luau la tranta cu tabuurile culturale si religioase au declansat un scandal enorm.

Este etic ca o institutie culturala de stat sa promoveze peste hotare forme de arta controversata, considerate de unii ca fiind marginale? Intrebarea care se ridica este legitima, desi o anumita parte a presei din Romania a gasit de cuviinta sa o adreseze folosindu-se de tonuri agresiv isteroide. Daca raspunsul pudibonzilor este bine cunoscut, vocea lor facandu-se zgomotos auzita in ciuda unei sfiosenii ce insoteste cel putin teoretic pudoarea, ce spun unii dintre tinerii intelectuali si artisti romani?

Alec Balasescu: magma face diferenta

Am discutat mai intai cu Alexandru Balasescu, un antropolog briliant cu doctoratul obtinut la Universitatea din California si cea din Lyon. Sunt asadar, formele de arta stradala, gustate in special de tanara generatie, „demne” de a fi beneficiare ale politicilor culturale de stat? Alexandru Balasescu raspunde: „Dar este demna politica culturala din Romania sa sustina astfel de forme stradale care sunt de fapt avangarda artei? Sustinerea unor astfel de forme culturale nici macar nu ar trebui sa provoace polemici. Multi dintre artistii care prefera expresia stradala au scoala de design, de arte. Se gasesc graffiti-uri pe zidurile de la Pompei. Ce le face pe acelea sa fie mai emblematice decat cele de astazi din Bucuresti? Absolut nimic, doar faptul ca au fost acoperite cu magma si conservate”.

Dar care este resortul motivational ce este de gasit in spatele unor reactii normale prin existenta, dar exagerate prin vehementa? „Este vorba de o anumita perspectiva culturala romaneasca asupra realitatii, anume ca empiricul nu conteaza, conteaza doar spiritul. As aduce aminte vorba lui Oscar Wilde: cine separa corpul de spirit nu are nici una, nici alta. Este reprezentativ ca pe peretii publici ai Bucurestiului apar forme foarte frumoase de graffiti si in acelasi timp apar inscrisuri care fac trimiteri sexuale sau corporale. Este la fel de reprezentativ, sau pentru mine mult mai interesant, fata de ceea ce se intampla in galeriile curate ale fondului plastic”.

Corneliu Porumboiu: „Un scandal minor”

Pentru Corneliu Porumboiu, regizorul celebrului film despre revolutia din 1989 „A fost sau n-a fost”, motivul scandalului de la New York este de gasit intr-o mai veche obsesie romaneasca: „Nu am vazut expozitia dar m-am lovit si eu de o astfel de problema: noi romanii avem o obsesie a imaginii noastre in strainatate, si asta persista inca din vremea comunismului. Si vrem tot timpul, daca se poate, sa facem numai filme despre Delta Dunarii, Carpati si vaze si ulcele. Atata timp cat exista un curator, el isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce a promovat. Eu am lucrat cu ICR-ul din New York si sunt niste oameni foarte profesionisti. E ridicol intr-un fel, caci la New York se intampla un milion de lucruri in fiecare zi, si doar cine nu stie ce inseamna cu adevarat New York-ul si o piata adevarata poate sa transforme o expozitie de arta intr-un scandal de felul acesta. Dar oricum e un scandal minor”.

Gorzo: „ E o aberatie ce se scrie in presa”

Dumitru Gorzo este deja unul dintre tinerii artisti consacrati ai Romaniei. Ce spune el despre expozitia de la New York? „ Expozitia nu era nicidecum plina de simboluri de tipul celor pomenite in presa. Pot sa spun in cunostinta de cauza pentru ca am vazut expozitia. Imi pare rau sa o spun dar e o aberatie ce se scrie in presa, o aberatie care a luat foc nu stiu de ce, aici la Bucuresti. Acolo chiar nu e nimic de inflamat. Artistii respectivi ar trebui sa fie multumiti ca s-au facut valuri in jurul lucrarilor lor”.

Daca Dumitru Gorzo lichideaza rapid o dilema estetica fantomatica de fapt, miza politica a acestui „scandal” pare a fi valabila in special in contextul sincronizarii cu evenimentul „profesorilor informatori” de la Berlin: „Impresia mea este ca cele doua probleme au fost comasate pentru a da o lovitura ICR-ului. ICR-ul care in sfarsit in ultimii ani face ceva, a inceput sa se miste. Atata timp cat a fost o structura stearpa, plina de fosti de toate felurile, nimeni nu a zis nimic. De ce? Pentru ca nu se facea nimic, si daca nu faci nimic nimeni nu o sa te deranjeze. In momentul in care incep sa se intample lucruri apar problemele, lumea e critica si mai stiu eu ce…Totul e din lumea asta si are fata de normal, dar asta pana la inflamarea din presa si media romaneasca care nu e normala”.

In toate epocile arta a fost folosita de politica drept cal de bataie, in ciuda aparentei ei lipse de pragmatism. Poate tocmai de aceea, politicienii nefiind capabili sa poarte un dialog consistent cu spiritul, se folosesc de multe ori de arta pentru a-si lovi adversarii sau pentru a-si cladi statui. Este si cazul asa-zisului scandal de la Institutul Cultural Roman din New York.