Replica lui Horia Roman Patapievici in scandalul de la Institutul Cultural Roman: Un prilej de dezbatere este falsificat si transformat intr-un prilej de denunt

Miercuri, 30 iulie 2008, 13:37 Actualitate | Cultură

Vara lui 2008 este scena unui urias scandal cultural, lansat in proximitatea alegerilor parlamentare din toamna. Invitarea la Berlin a doi fosti informatori ai securitatii si o expozitie de grafitti la Galeria Romana din New York a aprins spiritele. Rolul principal in ambele filme este jucat de Institutul Cultural Roman, al carui director, Horia Roman Patapievici, vine cu limpeziri.
 
Cum a inceput totul?

Faptele sunt simple: o scoala de vara organizata sub patronajul Institutului Cultural Roman de la Berlin a numarat printre profesorii sai pe doi fosti informatori ai securitatii, Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie, altfel apreciati in lumea academica pentru competenta lor. Acest eveniment a starnit reactia vehementa a scriitoarei germane originara din Romania, Herta Müller, ziarele germane neducand lipsa de relatari ale controversei.

In aceeasi perioada, presa de la Bucuresti a prezentat sub titlul de „Sex si zvastici promovate la Institutul Cultural Roman de la New York”, expozitia de grafitti a unor tineri artisti romani, gazduita la Galeria Romana din New York.

Daca faptele sunt simple, temele puse pe tapet de cele doua evenimente sunt actuale si mult mai complexe, pretandu-se la o dezbatere articulata si extrem de interesanta. Ce atitudine adoptam in privinta fostilor informatori ai securitatii, a caror alura profesionala si intelectuala ii face nedispensabili mediului academic? Dar formele de arta stradala, gustate in special de tanara generatie, sunt ele „demne” de a fi beneficiare ale politicilor culturale de stat? Doua intrebari care vor ramane fara raspuns in vacarmul generat de mundanele valuri dambovitene.

H.R.Patapievici: omul tuturor defectelor

Atacat din toate partile, directorul Institutului Cultural Roman(ICR), Horia Roman Patapievici, se vede nevoit sa raspunda acuzelor pravalite in curtea institutiei pe care o conduce. Acuze care vizeaza in acelasi timp - caragialesca combinatie - comunismul, anti-crestinismul, nazismul si anti-semitismul lui Patapievici.

Atatea defecte adunate la un loc in aceeasi persoana o transforma orisicum intr-o minune a psihologiei moderne, dandu-i insa si dreptul la replica. Horia Patapievici a declarat pentru Deutsche Welle ca „cele doua evenimente au fost folosite ca prilej pentru a descarca asupra mea si asupra lui Mircea Mihaies in special, obisnuitul vagon de dejectii si pentru a ne prezenta intr-o formula morala care sa ne discrediteze ca voci publice”

Ar trebui poate sa suspectam o actiune concertata de discreditare a intelectualilor ce nu s-au sfiit sa-l sustina pe presedintele Traian Basescu. Exista vreo miza politica in culisele acestor doua scandaluri?

Horia Patapievici: „ Nu stiu, mi-e foarte greu sa spun. Pot doar constata ca, inca odata, un prilej de dezbatere este falsificat si transformat intr-un prilej de denunt. Tipic pentru procedura este a ignora argumentul si a-l intoarce impotriva celui care il emite, pentru a-l stigmatiza si a-l zugravi ca fiind un exemplar corupt moral, descreierat intelectual si cu siguranta pernicios public. La noi, dezbaterea intelectuala arata ca o lupta politica. E ca si cand oamenii care participa la ea, sau unii dintre ei, eu nevazandu-ma deloc in postura asta, ar lupta pentru castigarea unor voturi sau pozitii”. 

Nervi la Berlin…

In ciuda raurilor de pixeli si cerneala care s-au risipit pe marginea acestui subiect, inca sunt necesare limpeziri ale mecanismului ce a dus la prezenta profesorilor fosti informatori, sub cupola Institutului Cultural Roman din Berlin. Multi au ramas cu impresia ca cei doi au fost invitatii speciali ai ICR-ului.

Altii au atras atentia ca anumiti intelectuali germani ar fi solicitat in mod expres prezenta profesorilor Sorin Antohi si Corbea-Hoisie.

Horia Patapievici clarifica: „Proiectul scolii de vara de la Berlin a fost elaborat de trei co-directori: Sorin Antohi, Jörn Rüsen si Klaus Bochmann. Ei au stabilit conceptul si au stabilit lista profesorilor invitati. Prezentarea Institutului Cultural Roman ca cel care l-a invitat pe Sorin Antohi este absurda. Noi nu am invitat pe cineva anume, noi am primit din partea celor trei co-directori o propunere, un proiect al scolii de vara, pe care l-am aprobat ca pe un tot unitar. Nu am aprobat individual participarea cutarui profesor la aceasta scoala de vara. Nu am finantat in special prezenta lui Sorin Antohi, dupa cum nu am finantat in special prezenta niciunuia dintre profesori, ci conceptul unitar care a rezultat din discutiile celor trei codirectori. In acest caz, pentru noi hotarator a fost conceptul academic al acestei scoli de vara pe care l-am considerat foarte bun. Totodata, prezenta unor eminenti profesori, cei mai multi din Germania si unul din Israel, care au acceptat sa apara la scoala de vara impreuna cu Sorin Antohi si Corbea-Hoisie a fost foarte importanta”.

Asadar, inflamarile si acuzele sunt justificate mai curand in directia celor doi intelectuali eminenti. Trecutul rusinos de turnatori nu-i impiedica pe cei doi profesori sa propuna proiecte performante, dar, din pacate, nici sa-si reduca frecventa aparitiilor publice.

…nervi la New York!

Expozitia de la New York a tinerilor graficieni a fost intampinata cu strigate insalubre de o parte a diasporei romane si a presei dambovitene. O zvastica desenata pe crupa unui ponei roz a dus la iritarea aparatorilor demnitatii nationale. Grafitti-ul este forma predilecta de manifestare a artei stradale, si nu se rusineaza sa ia in deradere orice tabuu.

Afisul expozitiei de la New York, intitulata „Freedom for lazy people”, ii ironizeaza chiar pe cei a caror lene intelectuala ii blocheaza in „libertatea” dihotomiilor si a certitudinilor. Ramane insa in picioare urmatoarea intrebare: de ce Institutul Cultural Roman a ales o forma de arta controversata spre a o promova intr-un spatiu oficial al statului roman?

Horia Patapievici are din nou dreptul la replica: „Expozitia de la New York ilustreaza perfect faptul ca noi nu privilegiem in niciun fel vreo maniera artistica sau vreun program artistic anume. De fapt, tocmai asta ni se reproseaza: ca nu avem o agenda nationala a programelor culturale. Intr-un fel, parca providenta divina a facut sa avem in oglinda cele doua scandaluri. Se intelege mult mai bine in lumina scandalului de la New York ce inseamna pentru mine ca Institutul Cultural Roman este neutru din punctul de vedere al continutului programelor pe care le promoveaza. Prin urmare, sa ni se ceara sa exportam Eminescu pentru ca el este o valoare nationala, dar sa ne abtinem sa exportam „street-art” si grafitti pentru ca asta in conceptia unora nu este expresia spiritualitatii romanesti, mi se pare absurd”.

Institutul Cultural Roman practica prin urmare neutralitatea si evita judecatile de valoare, caci o institutie de stat are datoria obiectivitatii dar si pe cea a promovarii valorii. Or graficienii care au expus la New York sunt aplaudati in cercurile artistice, fapt evocat si de recenzia laudativa a prestigioasei reviste americane „New York Magazine”.

Linda Barkasz, ale carei lucrari au starnit indignari la New York, este unul dintre liderii studentilor de la Facultatea de Arte din Timisoara, coordonand in 2007 sectiunea Arte a deja celebrului festival studentesc banatean „Studentfest”. Atunci, expozitia Lindei Barkasz a fost evitata de un ministru al Educatiei prea pudic, domnul Cristian Adomnitei. Astazi, desenele ei sunt folosite ca proiectile impotriva directorului Institutului Cultural Roman. 

Neutralitatea si o vara de neuitat

Universul Balcanilor nu poate face diferenta intre preferintele personale ale conducatorului unei institutii si politicile institutiei in sine. Mostenirea grea a deceniilor colorate cenusiu de mici despoti-directori lasa urme de senile in mentalitatea unor romani.

Conducatorii de astazi ai ICR-ului pot fi acuzati de idealism si inadecvare la prezentul dambovitean, caci cum altfel putem privi ambitia lui H.R.Patapievici: „Eu vreau sa conduc Institutul Cultural Roman in perfecta independenta de optiunile mele morale, filozofice si religioase. Ele nu se reflecta in nici un fel si cred ca asta este esenta unei institutii liberale: neutralitatea”.

Vara lui 2008 va fi tinuta minte. Dar nu datorita controverselor inteligente si nici datorita rezolvarii lor elegante. Caci vara lui 2008 este captiva intr-un vacarm patologic al carui singur efect va fi ratarea temelor esentiale. Fa zgomot ca sa uiti sa gandesti. O tactica ce pana acum nu a dat gres la Bucuresti. Caci pe terenul de tenis al culturii din Romania, copiii de mingi huiduie spornic si dejectional exact in momentul de maxima concentrare in care unul dintre cei doi jucatori este la serviciu. Publicul s-a saturat insa, si nu mai priveste meciul. Citeste vreo carte prin tribune, cu dopuri de indiferenta in urechi.