Teatrul romanesc isi face an de an in iulie recolta de premii la Avignon, in festivalul Off, un Turn babel al artei dramatice. Spectacolul Mansarda la Paris cu vedere spre moarte de Matei Viniec, produs de centrul cultural luxemburghez Kulturfabrik ASBL in regia lui Radu Afrim a castigat ieri premiul I la sectiunea Coup de cœur de la presse. Jurnalistii au desemnat trei spectacole, din zece nominalizari, piesa romano-luxemburgheza fiind preferata lor, informeaza ICR Paris.
Emil Cioran in lupta cu o memorie intermitenta, sau cum sa abordezi Alzheimerul intr-o nota ironica, presarata cu un praf de nostalgie si de atmosfera subtil romaneasca, fara a cadea in culoarea locala in tuse ingrosate pana la kitsch pentru un public international. Afrim reuseste acest tur de forta, servit de o echipa de actori romani, luxemburghezi si francezi, dintre care Constantin Cojocaru, interpretul sau emblematic, pe care tanarul regizor l-a dirijat deja in 8 spectacole, realizeaza o prestatie exceptionala. « M-am concentrat asupra lucrului cu actorii straini, pentru ca ma inteleg deja din priviri cu cei trei romani, cu care am lucrat deja de multe ori », marturisea Afrim, bravand putin in afirmatia ca lucrul cu actorii intr-o limba straina nu i-a pus nici o problema. Regizorul roman stapaneste in mod clar la perfectie limba Thaliei, montarea sa vizand, prin lumini, pasaje video sau de film, muzica, gadgeturi marirea potentialului scenic al textului initial. Pariu reusit asadar pentru Radu Afrim, pentru care aceasta piesa conceptuala si oarecum intimista reprezenta o provocare, el fiind atras in momentul actual mai mult de opere polemice, violente.
Proiectul premiat a fost sustinut de Institutul Cultural Roman, la fel ca si o alta montare cu acelasi text al lui Matei Visniec, aceea a lui Radu Dinulescu pentru o coproductie intre Compagnie du Grand Desherbage din Franta si Teatrul din Constanta. ICR a fost prezent ieri la Avignon si cu o dezbatere pe marginea spectacolului Exodul de Benjamin Fondane, cu participarea regizorului Yves Sauton, a scriitorului Olivier Salazar-Ferrer, autorul dramatizarii, si a lui Eric Freedman, presedintele Societatii de Studii Fondane.
In cadrul aceluiasi festival, piesa Ancai Visdei Intotdeauna impreuna este jucata de compania Théatre sur le Fil, intr-o ambianta intima. Romanul epistolar a doua surori, unite de pasiunea pentru teatru, despartite de Cortina de Fier, danseaza pe marginea prapastiei dintre un umor taios ca un brici, flirtand cu autoderiziunea si tragismul existentei cotidiane in Romania lui Ceausescu potentat de oglinda destramarii sufletesti a exilatei in Occident. Acel rasu-plansu’ romanesc, impregnat in fibra textului, se pierde uneori intr-o montare care pe alocuri uita contrapunctul comic sau nu pune in valoare intertextul shakespearian, mai pregnant valorizate in versiunea de acum cativa ani de la Théatre de la Huchette din Paris.
