Muzeul National de Arta al Romaniei verniseaza miercuri, 18 iunie, orele 18.00 expozitia „Atelierul. Modelul. Pictorul” gazduita in salile Stirbei ale muzeului. Expozitia „Atelierul. Modelul. Pictorul” cuprinde o selectie tematica de aproximativ 80 de lucrari din patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei ce urmareste in evolutie procesul de aparitie a operei de arta, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si pana in perioada interbelica.
Structurata pe trei niveluri conceptuale - atelierul, modelul, pictorul - expozitia invita publicul sa asiste la instaurarea tabloului, printr-un parcurs in spatiul de faurire a operei de arta - atelierul artistului, alaturi de modelul-muza, urmarind dialogul esential al pictorului cu sine reflectat in autoportret, informeaza un comunicat al MNAR.
In expozitie sunt prezentate lucrari ale unor artisti faimosi precum: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Sava Hentia, G.D. Mirea, Nicolae Vermont, Alexandru Satmari, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrascu, Jean Al. Steriadi, Eustatiu Stoenescu, Samuel Mutzner, Iosif Iser, Camil Ressu, Rudolf Schweitzer-Cumpana, sau mai putin cunoscuti ca: Ion Tincu, Theodorescu Romanati, Tache Soroceanu, Nicolae Enea sau Adam Baltatu.
Expozitia este gandita astfel incat, parcurgerea ei constituie o trecere in revista a principalelor tipuri de ateliere in care artistii si-au conceput si realizat creatiile: casele-atelier ale pictorilor – a caror atmosfera divulga personalitatea artistului, atelierul-scoala - cu modelul in centru si studentii in fata sevaletului, atelierul in aer liber – coloniile artistice de la Barbizon si Balcic sau Baia Mare unde pictorii creau in aer liber, stabilind noi coordonate stilistice, sau chiar atelierul improvizat in timp de razboi.
Numeroasele lucrari cu interiorul atelierului au si o valoare de document pentru aspectele vietii in epoca respectiva. Constructia si amenajarea decorativa a atelierului reflecta optiunea stilistica a fiecarui artist, uneori inspirat de un model occidental. Spatiul atelierului poate adaposti felurite activitati independente, excluzind prezenta pictorului si actul elaborarii tabloului. Atelierul este incaperea cu multiple functionalitati, de spatiu casnic, familial.
In acest context, modelul devine spiritul locului si isi implineste vocatia de inspirator. El apare costumat sau nud, cu insemnele stilistice generale ale epocii. In pictura romaneasca de la sfirsitul secolului XIX sunt preferate ca ipostaze ale feminitatii tiganca si odalisca, la care se adauga figura tarancii, o aparitie mai putin exotica dar la fel de pitoreasca. In perioada interbelica evolutia gustului merge spre redarea realista. Modelul nu mai este un simbol, ci un reprezentant al vietii cotidiene si in consecinta realist.
In finalul acestei plimbari imaginare prin ateliere isi va face aparitia si amfitrionul, pictorul responsabil cu instaurarea tabloului: el se picteaza pe sine pentru ca prin autoportret sa se prezinte spectatorului si sa-si infrunte posteritatea artistica. In pictura romaneasca, autoportretul nu este in general problematic. Artistul urmareste o redare veridica a trasaturilor fizionomice, a tinutei generale, asemanatoare potretelor de aparat, dar sunt prezente si atitudini sau gesturi care sugereaza o stare sentimentala sau emotionala.
