HotView de Vlad Mixich

Miercuri, 11 iunie 2008, 19:10 Actualitate | Cultură

Alexandru Balasescu are profilul unui spion: vorbeste engleza, franceza, italiana si farsi (persana moderna). A facut cercetare si a locuit la Paris, Teheran, Los Angeles si in Bahrain. Are relatii si legaturi in zone in care putini europeni patrund. Si mai putini pot defini cu exactitate domeniul in care lucreaza. Stiinta sa este aceea de a observa oamenii. Cititi un dialog despre adevarata fata a Iranului “nuclear” si despre secretele din dulapurile politicienilor.

Vlad Mixich: Vorbiti engleza, franceza, italiana si farsi. Sunteti antropolog, dar si initiat in teoria modei. Aveti un profil de spion. Sunteti cumva un spion?

Alex Balasescu: Chiar daca as fi, n-ati sti. Intr-adevar, in periplurile mele am cunoscut tot felul de oameni din tot felul de domenii ale vietii, iar in Iran si Bahrein am avut contacte destul de interesante cu personaje-cheie din regiune. Asta mi-a permis sa am o profunzime a observatiilor care nu e la indemana oricui care se intereseaza de aici de regiunea Orientului Mijlociu. Odata ajuns acolo, oricine are indrazneala poate afla lucruri care sunt absolut nedifuzate in media si necunoscute publicului larg.  

“MOTORUL IRANULUI SUNT FEMEILE”

V.M.: E o prejudecata faptul ca Iranul este o tara inchisa si greu accesibila?

Alex Balasescu: Totul depinde de disponibilitatea cu care mergi acolo. Daca aceasta disponibilitate exista, exista si deschidere din partea celuilalt. Iranul este ca o ceapa care se tot lasa decojita, dar niciodata nu se ajunge la miez. Asta si pentru ca au o fantastica “diplomatie” care atinge gradul de norma sociala.

Felul de a fi politicos, deferent si ingaduitor cu celalalt, dar in acelasi timp pastrand distanta este o norma sociala gasita la toate nivelurile. De la asta pana la modul in care Iranul face diplomatie nu este decat un pas. Este foarte amuzant pentru cineva care cunoaste Iranul, sa priveasca negocierea chestiunii nucleare din Iran.

Pentru ca multi diplomati din vest nu stiu ca in Iran a avea rabdare este un dar. Acolo rabdarea nu este o calitate, ci ea exista. Maiestria negocierii vine la ei dintr-o istorie lunga si serioasa, care - poate si din cauza lui Herodot - a ramas necunoscuta. Ceea ce pentru noi si Herodot erau marile razboaie greco-persane, pentru persani erau niste mici incidente la marginea imperiului.

Oamenii sunt foarte deschisi la nivel cotidian tocmai pentru ca exista o inchidere oficiala. Comparatia cu Romania dinainte de 1989 poate ca nu este deplasata. Si atunci oamenii ajunsi in fata unui strain vorbeau doar daca nu le era frica. In Iran le este mai putin frica, pentru ca e un loc foarte batut de turistii europeni. Ce este foarte interesant e ca turistii cauta un Iran traditional, cliseistic, un Iran de tablou.

Am intalnit odata un grup de turisti spanioli care vazusera toate locurile traditionale, si in ultima lor seara in Teheran i-am dus sa vada un alt Iran. Au fost sa vada locurile de intalnire ale tinerilor, in parcul national, unde vezi travestiti. Au fost socati.  

V.M.: In Iran exista travestiti...?

Alex Balasescu: Da! Iranul incurajeaza oficial operatiile de schimbare de sex, din cauza politicii pe care o are in ceea ce priveste homosexualitatea. Homosexualitatea ca manifestare sociala este interzisa, ca practica este tolerata, insa nu sub numele acesta. Identitatea sexuala echivalata cu identitatea subiectiva, adica a extrage identitatea personala din preferinta sexuala nu este un lucru acceptat acolo.

Daca identitatea personala este bazata in cea mai mare masura pe preferinta sexuala, atunci ea va deveni si identitate sociala vizibila, si asta e impotriva normelor lor sociale patriarhale destul de stricte.

V.M.: Societatea iraniana vrea sa se occidentalizeze sau, mai curand, incearca sa formeze un islam modern in stilul Turciei?

Alex Balasescu: Intotdeauna in istoria lor moderna, adica dupa revolutia de la 1907, ei au incercat sa se modernizeze si occidentalizeze. Modelul turcesc a fost adoptat inca de la inceput. Bineinteles s-a inceput cu imbracamintea la barbati. Dupa revolutia islamica s-a mers pe o islamizare radicala a spatiului, dar astazi, la 30 de ani dupa, experimenteaza o societate cu elemente de democratie occidentala combinate cu elemente care tin de jurisprudenta islamica.

Ce particularizeaza Iranul fata de celelalte tari musulmane din jur este in primul rand faptul ca exista o republica care se revendica de la principii islamice si de la acel principiu instaurat de Khomeini: principiul interpretarii legii doar de mullahi, care sunt absolventii scolilor islamice. In acest principiu exista posibilitatea adaptarii constante la realitatile moderne.

Este clar ca ei sunt foarte mandri de achizitiile lor. Exista perceptia in Occident ca tinerii iranieni occidentalizati in stilul de viata cotidian ar fi imediat pro-americani, ceea ce este foarte departe de adevar. Aceiasi tineri care poarta bentite cu steagul Americii la petreceri, au un spirit nationalist destul de dezvoltat.  

V.M.: Nu va voi intreba daca se poate vorbi despre libertate la Teheran, ci daca o astfel de intrebare ar avea sens acolo?

Alex Balasescu: Este o buna formulare. Libertatea este un concept cu o istorie in spate si nu-l putem aplica direct la Iran asa cum este. Acolo exista, din perspectiva noastra, o continua negociere a spatiilor de libertate: ce e admis, in ce context e admis, in ce spatiu urban e admis? Toate acestea se negociaza continuu.

V.M.: Intre cine si cine se poarta aceasta negociere?

Alex Balasescu: Negocierea se poarta la nivel individual intre parinti si copii, intre femei si barbati, intre membrii societatii civile si institutiile de stat. Motorul societatii civile iraniene sunt femeile. Intre diversi poli ai puterii exista o continua negociere.

Daca ar fi sa ne oprim la nivel urban, exista spatii in care este permisa o conduita pe care noi am numi-o libertate, dar in momentul in care se iese din acele spatii, care de obicei sunt mall-uri, se ia imediat o conduita mai sobra.

E o societate cu tripla personalitate. Sunt lucruri care nu ne sunt nici noua straine, insa la noi nu sunt impuse de stat. Tinerii iranieni, cand ies din aceste mall-uri, sunt verificati de un fel de bodyguarzi care le controleaza aspectul si imbracamintea pentru ca mai apoi sa nu aiba probleme cu politia.

In taxiuri se profita de acest spatiu semi-anonim pentru ca tinerii sa se tina de mana sau sa fie mai tandri decat atat. De multe ori am vazut masini de politie care treceau si avertizau tinerii dinauntru: “De ce ai atins-o asa?”. Apoi incepea negocierea: “Pai este sora mea”; ”Bine atunci, la revedere”. E o continua negociere.

DEZASTRUL ADMINISTRATIEI BUSH IN IRAN

V.M.: Tinerii iranieni percep astfel de restrictii ca pe o povara sau isi asuma acest tip de valori?

Alex Balasescu: Femeile se simt mai frustrate decat barbatii in acest sistem. Tinerii baieti se simt mult mai bine in acest stil de viata. Multi dintre cei cu care am vorbit au calatorit si in vest, dar prefera Iranul. Regimul este mai permisiv pentru barbati, si asta e valabil de la cotidian pana in spatiul legal. Iar in spatiul legal exista, din pacate, foarte multe momente in care barbatii sunt avantajati fata de femei.

Dar exista chiar si aici posibilitatea negocierii. Cu toate acestea, femeile sunt foarte implicate in societate. Dupa razboiul cu Irakul din anii '80, foarte multe fete tinere sunt incurajate sa mearga la facultate, iar baietii sunt incurajati spre o cariera comerciala. In populatia de studenti, 70% sunt femei, pentru simplul motiv ca o fata cu diploma valoreaza mai mult pe piata maritala.  

V.M.: Piata maritala depinde in continuare de familie?

Alex Balasescu: Nu mai mult decat la noi, si depinde si de nivelul social.  Dar dupa ce fac patru ani de studii, femeilor iraniene li se deschid imediat noi orizonturi si prefera sa nu se mai casatoreasca devreme, ci sunt incurajate sa aiba o cariera in orice domeniu. Exista o astfel de politica oficiala a statului. Am vazut chiar si femei pilot de raliu si in tot felul de alte meserii surprinzatoare.

V.M.: Daca lucrurile stau asa, cum de femeile continua sa fie discriminate?

Alex Balasescu: Cu siguranta tine de interpretarea masculina a Coranului. Mai exista insa o dimensiune in Iran: revendicarea de la zoroastrism. De exemplu, calendarul cel mai important pentru sarbatori este calendarul zoroastrian. In momentul in care revendicarea de la islam convine, este ea folosita, in momentul in care convine revendicarea de la zoroastrism, aceasta este folosita. Cand convine revendicarea de la modernism, ea este folosita.  

V.M.: Acest comportament nu duce in anumite momente la un blocaj?

Alex Balasescu: Blocajul este pana la urma reglat de faptul ca Iranul este o republica islamica. Acesta este ultimul argument al autoritatii, care este in practica o autoritate a patriarhatului. Daca spunem ca e o autoritate islamica atunci oamenii se gandesc imediat la ceva strain, cand de fapt este ceva foarte cunoscut si in Romania, pentru ca e vorba de acel tip de patriarhalism care la noi are alt nume: se numeste ortodoxism.

Dupa prima mea vizita la Teheran m-am intors in Romania si le-am spus prietenilor ca dintre toate locurile vizitate cel mai familiar in sensul relatiilor inter-umane mi-a fost Teheranul. Tocmai datorita acestui traditionalism de fond, care aici se revendica de la ortodoxie, si acolo se revendica de la islamul siit, dar ambele se intalnesc in puncte semnificative.  

V.M.: Demontati, va rog, trei clisee nocive si larg raspandite despre Iran.

Alex Balasescu: Femeile supuse si imbracate in negru din cap pana in picioare: departe de adevar.

Iranul ca dusman absolut. Acest cliseu a fost preluat imediat de la administratia americana. Faptul ca se preiau automat in Romania lucruri care nu vin din Europa de vest, ci din Statele Unite este o greseala.

Un al treilea stereotip nociv este cel ca Iranul ar fi un stat 100% totalitar. Foarte putini oameni din Romania stiu ca acolo exista alegeri, chiar daca exista cerinta de a fi validati candidatii de catre Consiliul Gardienilor Revolutiei.

V.M.: Ati intalnit vreun potential terorist in Iran?

Alex Balasescu: Nici unul. Angajamentul politic in Iran nu este de gen terorist, de gen Al-Qaeda, tocmai pentru ca nationalismul lor este foarte puternic. Tinerii isi doresc sa se afirme ca natiune. Terorismul de gen Al-Qaeda e un terorism de retea globala, nu are de-a face cu nici o natiune si e calchiat pe conflictul politic tip secol 21. Pentru Iran e foarte importanta natiunea.  

V.M.: Sustineti ca politica administratiei Bush fata de Iran a fost dezastruoasa...

Alex Balasescu: Dezastrul a inceput in momentul invaziei Irakului si necontinuarii tipului de negociere care a existat intre Iran si SUA in problema Afganistanului. Probabil calculele politice au fost ca deschizand doua fronturi, in estul si vestul Iranului, acestea ar contine intre doua fronturi Iranul si l-ar slabi ducand la o schimbare de regim.

Dar s-a intamplat exact invers. Iranul a capatat o importanta regionala foarte mare, de care trebuie sa se tina seama ca atare, ne place sau nu. Atata timp cat Iranul nu va fi acceptat ca egal la masa de negociere de administratia americana, vor fi probleme. Aceasta e politica dezastruoasa: politica non-dialogului sau non-dialogului recunoscut. Celelalte elemente le stim foarte bine...

Si mai este ceva: sustinerea regimului din Arabia Saudita de catre administratia Bush, regim care bate recordurile fundamentalismului islamist din regiune. Politica de propaganda a SUA amesteca factiunile aflate in conflict, punand Hamas, Hezbollah si Al-Qaeda in aceeasi salata. Mai exista si incapacitatea de a intelege dinamica interna dintre suniti si siiti.

Cel mai impresionant aspect este insa recrutarea tinerilor teroristi, care se face din cele mai defavorizate medii. Statele din Golf, in ultimul timp, si-au gasit mana de lucru si carnea de tun in partile dezmostenite unde e raspandit si islamul. Dar nu religia este de vina.

V.M.: Va plateste cumva vreun seic pentru a populariza astfel de opinii?

Alex Balasescu: Daca m-ar plati un seic, probabil as avea timp sa scriu mult mai mult. Dar, din cauza ca trebuie sa-mi castig existenta, nu prea mai am timp sa scriu.

V.M.: Ce v-a determinat sa incepeti sa studiati islamul? Seicii nu platesc, atunci sa intelegem ca ati avut cumva o iubita persana?

Alex Balasescu: Esti mai aproape de adevar cu ultima afirmatie. Am studiat la Los Angeles, unde locuiesc 2 milioane de iranieni. Inevitabil vei intalni unul si eu am intalnit mai multi, si intr-adevar am avut o iubita care mi-a vorbit frumos despre Iran. Toti vorbesc frumos despre Iran.

In SUA, iranienii nu spun ca sunt iranieni de cand a fost criza ostaticilor, ci spun ca sunt persani. In Iran pe de alta parte, exista o foarte mare gelozie, amestecata cu dispret, a claselor superioare din Teheran fata de cei care au emigrat in California. Apoi am urmarit “afacerea naframei” din Franta, si de aici pana la a studia intreaga estetica corporala combinata cu urbanismul a fost un pas.

“NU STATUL AMERICAN E FOARTE PUTERNIC, CI BANCHERII”

V.M.: Ce il face pe un antropolog serios sa se ocupe de un lucru atat de superficial cum este moda?

Alex Balasescu: Asa e... sunt absolut superficial. Era un tip prin secolul 19 care era foarte interesat de molii si de cum si-au schimbat ele culoarea odata cu industrializarea. Un tip foarte superficial, Charles Darwin il chema, care de la acea mica observatie a ajuns la o teorie celebra. Pentru un antropolog serios, orice lucru empiric e o poarta de intrare spre teorie. De exemplu tu, cam cat timp si cati bani petreci alegandu-ti hainele?

V.M.: Destul...

Alex Balasescu: Cei mai multi oameni petrec foarte mult timp si cheltuie multe resurse pentru alegerea hainelor. Inseamna ca e deja ceva serios la mijloc. Cand ai apoi legi care se dau impotriva unui sal care leaga acest obiect de anumite spatii institutionale publice, iar in alta tara ai legi care pe acelasi obiect fac o intreaga tevatura e o treaba serioasa... Si cand ai apoi case de moda care speculeaza la maxim aceste contexte politice, atunci ai deja o teza.

V.M.: Legat de acest subiect, as dori sa stiu parerea unui antropolog despre o alta chestiune serioasa: hegemonia jeans-ilor pe strazile moderne...

Alex Balasescu: Da, sunt un obiect extraordinar si fascinant. Daca acum sunt peste tot, pentru mine semnifica faptul ca am intrat deja in ceea ce, ca sa glumim in continuare, Marx prevedea in sec. 19, adica proletarizarea lumii. In sensul masificarii.

Bineinteles ca designerii sunt destul de inteligenti sa fabrice neincetat elemente de distinctie in ceea ce este cea mai indistincta piesa de imbracaminte. Oricum, acest fenomen spune multe despre succesul strategiei americane dezvoltata dupa al doilea razboi mondial, numita “ winning hearts and minds”. Ceea ce s-a numit la un moment dat cu o sintagma foarte la moda, razboi cultural.

Nu a fost chiar un razboi, dar a fost o strategie globala de seductie foarte buna. Pentru ca politica de cucerire se poate baza foarte mult si pe seductie. Insa, este adevarat ca raspandirea blugilor tine foarte mult de raspandirea produselor culturale americane, gen filme, care veneau cota obligatorie odata cu ajutoarele gen plan Marshall.

Daca Europa sau Asia importa bunuri din SUA, trebuia - parte din contract - sa importe si sa difuzeze obiecte culturale cum ar fi filme, reviste, etc. Nu-mi place termenul imperialism, dar traim intr-o lume postcoloniala si interdependenta in care in curand vom avea de-a face cu un imperialism care vine din alte zari. Sa vorbim despre imperialismul american e ca si cum am intoarce moneda de acum 20 de ani.

Nu statul american e foarte puternic, ci anumiti bancheri, pentru ca statul american se imprumuta masiv de la banci. Avand acest mecanism financiar in spate, au reusit sa construiasca o influenta difuza la nivel global, care nu este neaparat americana ci multinationala.

Sa nu uitam ca portul New Jersey, unul dintre cele mai importante porturi de intrare in SUA, a incercat sa fie cumparat de un grup financiar din Dubai. Dar, ca sa revenim, ceea ce Franta incearca si esueaza lamentabil cu francofonia, au reusit americanii cu blugii.  

LUPTA ESTETICA DINTRE BASESCU SI TARICEANU

V.M.: Ati fost consilierul de imagine al unor politicieni pentru alegerile europarlamentare. Cum arata dulapurile politicienilor romani?

Alex Balasescu: Am avut foarte mult de lucru. Nu exista o grija pentru estetic, sau o concordanta intre persoana publica pe care acesti oameni doresc sa o prezinte si garderoba lor, care este de obicei a unei persoane publice, dar de alt tip. Nu exista o concordanta intre imagine si garderoba.

De exemplu, garderoba unei avocate din Romania cuprinde o vestimentatie care poate prezenta argumente pentru o curte de bloc, dar nu pentru un politician serios. Am intalnit si garderobe modeste din frica, din cauza acestei culturi a saraciei.

Cat despre politicieni... Tariceanu are un avantaj: acela al tinutei corporale si al faciesului, avand in mod clar o prestanta care nu ii da priza la public. Aici se joaca marea lupta estetica intre Basescu si Tariceanu. Cel din urma apare ca fiind un elitist care starneste invidia si... ura de clasa.  Vrem - nu vrem, ierarhiile sociale vor exista intotdeauna si isi vor face simtita influenta.

V.M.: Care sunt figurile publice pentru care discordanta dintre imagine si garderoba e atat de mare incat ar avea nevoie de un consilier de imagine?

Alex Balasescu: Turcescu, de exemplu... greseste in atitudinea sa corporala. A fost recent pe coperta unei reviste. Daca te uiti la fotografia de pe coperta, se vede ca e un pic cocosat si adus de spate. El isi creeaza o imagine mai agresiva si, cu tot respectul pentru munca pe care o face, trebuie sa spun ca greseste la stil.

Costumele acelea croite drept, pantalonii un pic prea largi, culorile neinspirate pentru tenul sau, combinate cu discursul lui, ar putea parea respingator unora. Daca ar avea acelasi discurs, dar cu alta tinuta, ar putea parea mai putin violent.

Mai sunt si altii. Unora le sta bine in costum, altii nu si-au ales bine costumul. Pe Liviu Mihaiu de exemplu, fiind mic de inaltime ca si mine, nu il avantajeaza pantalonii aceia largi. El trebuie sa-si schimbe costumele. La un moment dat a aparut pe scena si avea un costum cu manecile ajungand pana la degete.

Imi place pe de alta parte foarte mult Hurezeanu, pentru ca el probabil are doua costume de acelasi fel, foarte recognoscibile, dar impecabile. Asta e un truc pe care putini il stiu.

Daca vorbim de starletele care si-au facut un nume din imaginea publica... Mihaela Radulescu arata ca o prezentatoare de la RAI-Uno si asta nu e in concordanta cu tipul de femeie inteligenta si „self-made” cum ea profeseaza a fi.

Pe de alta parte, este posibil ca o schimbare de stil sa nu prinda la public. Pentru ca reperele vizuale ale publicului romanesc sunt sarace.  

V.M.: Cat de mult difera gustul estetic al alegatorului roman fata de cel american sau francez?

Alex Balasescu: Difera de cel francez, dar nu si de cel american. Romania, ca si SUA, este o tara rurala. Kerry - de exemplu, fostul contracandidat al lui Bush, a pierdut pentru ca era un fel de Tariceanu pe langa Bush - texanul care era un fel de Basescu. Bush a facut atunci o partida de vanatoare care a fost bine difuzata si cu priza la public.

Kerry a facut si el o partida de vanatoare, dar era incredibil ca modul in care se comporta il pozitiona exact in acea categorie elitista, sanctionata de alegatori.

La francezi insa, exista o apreciere un pic mai larga a elegantei, pentru ca vine dintr-o traditie mai lunga a regalismului si aristocratiei franceze. Oricat de republicani ar fi francezii declarativ, actional sunt de fapt roialisti. Le place, asadar, sa fie reprezentati de oameni cu tinuta.

Din pacate, in Romania eleganta e de multa ori vazuta ca o fronda, pentru ca oamenii chiar daca nu sunt saraci, se simt saraci. Traim intr-o cultura a saraciei. La noi e la fel cum spunea si Orhan Pamuk despre Turcia: o tara in care si oamenii bogati au invatat sa fie saraci. Asta este si tara noastra.

V.M.: Ce sperati cand v-ati intors dupa 10 ani in Romania?

Alex Balasescu: Tagore spunea ca „sunt fericiti cei care nu spera nimic, pentru ca ei nu vor fi niciodata dezamagiti”. Dar, la naiba, nu pot sa nu fiu dezamagit putin, pentru ca nu speram ca lumea sa stie ce inseamna antropologie, sa inteleaga combinatia dintre moda si antropologie, dar speram sa gasesc un spatiu mai putin opac discursurilor de alt fel.

Am avut surpriza neplacuta sa constat perpetuarea aceluiasi discurs al dihotomiei stanga- dreapta, inteleasa ca totalitarism-comunism versus capitalism-liberal bun, care se aplica nediscriminat. Am intalnit in 2003 forme de cenzura pe aceasta tema din partea unor reviste la care nu ma asteptam.

Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa... combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile.

V.M.: Ce schimbare ati dori sa vedeti la romani?

Alex Balasescu: Sa se abandoneze ideea ca suntem o cultura exceptionala si o natiune de exceptie. Ar trebui sa ne dam seama ca suntem o cultura normala, minora, intr-un context dat, si ca avem un loc atata timp cat nu ne credem exceptionali. Atata timp cat ne credem exceptionali, vom ramane frustrati si vom fi permanent exclusi, caci, pana la urma, cine vrea sa stea la masa cu un geniu?