Expozitia Joc duminical in Maramures a fotografului Florin Liviu Stefan, este gazduita in perioada 4-14 aprilie de Galeria de Expozitii a Bibiotecii Facultatii de Litere a Universitatii din Lisabona. Evenimentul se integreaza in proiectul Culturas cruzadas/Culturi intersectate, promovat de Biblioteca amintitei facultati cu scopul de a prezenta aspecte diverse ale culturilor internationale prin expozitii si filme. In cadrul aceluiasi proiect ICR Lisabona va reprezenta din nou Romania, in curand prin prezentarea unei serii de filme/scurt-metraje.

Expozitia a fost donata de artist ICR Lisabona in urma prezentarii ei in luna septembrie 2007 in sala de expozitii a institutului.

„Fotografiile reunite in expozitia Joc duminical in Maramures sunt realizate in zona omonima, situata in nordul Transilvaniei (provincie istorica cu statut de leagan al natiunii romane). In enclava maramuresana se perpetueaza in mod miraculos, pana in zilele noastre, un tezaur inestimabil de ceremonii, ritualuri, obiceiuri, manifestari muzical-coreografice, cu radacini profunde si misterioase. Sonoritatile si ritmurile cantecelor si dansurilor din acel mirific teritoriu evoca o ancestralitate pre-romana, lasand sa se intrevada inrudiri cu manifestari similare de sorginte celtica. Asemenea trasaturi nu pot trece neobservate intr’o tara precum Portugalia, ale carei provincii septentrionale (la fel ca si teritoriul Galiciei, din nord-vestul Spaniei) conserva viguroase traditii celto-iberice, scrie in flyerul de prezentare a expozitiei.

Originar din Baia Mare, capitala districtului Maramures, Florin Liviu Stefan si-a propus, prin aceaste lucrari, o revenire la origini. A ales ca moment specific o duminica de toamna, cu cer innourat, dintr’un sat maramuresean (Hoteni, poate nu intamplator locul unde traiesc membrii grupului Iza, cunoscut deja publicului portughez prin demersurile Institutului Cultural Roman). Conform marturisirii artistului insusi: „Jocul satului (sau jocul duminical) reprezenta pentru locuitorii spatiului nordic al Maramuresului un eveniment tipic, in fiecare dupa-amiaza de sarbatoare, dupa finalul serviciul religios oficiat in biserica satului. Frumusetea evenimentului consta in comuniunea pe care o crea intre generatii: tinerii protagonisti ai dansului aveau ocazia sa se cunoasca mai bine; parintii si batranii urmareau cu interes ce avea sa se intample cu odraslele lor, iar copiii, costumati si ei sarbatoreste, priveau visand ca intr’o buna zi vor ajunge ei in centrul atentiei. Ceremonia, cu desfasurarea ei ritualizata de-a lungul timpului, contribuie inca si astazi la mentinerea solidaritatii micilor comunitati rurale.”

Fotograful documenteaza – cu un ochi complice si cu vizibila implicare nostalgica – adevarate „relicve vii” ale unei spiritualitati transmise organic, de la o generatie la alta. Din imagini transpare o atmosfera realmente contaminanta, imbibata de convivialitate, bonomie si humor. De fapt, vizitatorii expozitiei sunt invitati sa participe, aproape tangibil, la realitatea poliedrica a sarbatorii: muzici, dansuri si costume mostenite peste secole; oamenii satului primindu-i cu generozitate pe oaspeti; copiii, tinerii, adultii si batranii ramasi fideli vatrei milenare – pe scurt, o celebrare a unor virtuti ancestrale, a caror salvgardare ar merita sa ne preocupe!”