Vlad Mixich: Va vad aprinzandu-va foarte tacticos o tigara de foi. Mai aveti vreme de asa ceva?
H.R.Patapievici: Smulgem curgerii ce putem smulge…
V.M.: Pe marginea unor astfel de mici placeri se potriveste o poveste. Povestiti-ne cum arata viata unui intelectual indragostit de frumos, dupa trei ani de serviciu intr-o institutie publica.
H.R.Patapievici: Viata lui are ca unitate saptamana. In prima parte, intelectualul cu pricina se scoala la ora 8.30 si se uita pe calendarul crestin-ortodox si vede sfantul a carui zi a inceput atunci, si asta o face nu pentru ca e bigot sau excentric, ci pentru ca niciodata nu mi-am dat timp sa ma uit in calendarul religiei mele carui sfant ii este data care zi. Si o fac acum, anul asta. Anul viitor ma voi uita si in sinaxar, sa vad si semnificatia fiecareia.
“AM O VIATA HARTUITA”
V.M.: Ati initiat acest tipar in urma celor trei ani de serviciu public, sau…?
H.R.Patapievici: Nu, dar de cand era sa mor in 11 iunie 2005, mi-a devenit limpede ca anumite lucruri trebuie facute. Daca nu le faci te trezesti ca nu le-ai mai facut niciodata. Si decat sa regret dupa, prefer sa ma caznesc aici si acum.
Dupa ce identifica sfantul, acel intelectual se uita pe geam si vede cum e ziua sfantului cu pricina. Dupa aceea se spala si are timp pana la 9.15 sa citeasca ceva, sa verifice o notita… Dupa care isi face foarte rapid pachetul cu micul-dejun si fuge napraznic la serviciu, unde incepe ceva care nu poate fi povestit pentru ca e in fiecare zi altfel, desi in esenta este mereu acelasi lucru.
Este ceea ce se numeste serviciu public. Si asta dureaza cu intreruperi nesemnificative pana seara. Seara, acest intelectual se duce acasa, isi pregateste ceva de mancare, lucreaza pana in jur de 1.30-2.00 si se culca.
Week-end-ul este cu totul altceva, pentru ca tot acest timp este la dispozitia lui si a familiei lui. Si acesta este timpul in care…in care…Uite ca nu stiu ce cuvant sa folosesc! Daca folosesc gandeste, e pretentios; daca folosesc mediteaza se preteaza la contrasensuri.
Pentru cineva care a citit din Plotin ca gandirea in sensul ei cel mai profund este rugaciune, aceluia i-as spune ca intelectualul cu pricina se roaga. Pentru ca atunci cand ii reuseste acest lucru, ceea ce el face indiferent ca se uita la o reproducere de tablou, citeste o poezie sau citeste o pagina de istorie, e de fapt o rugaciune. Nu e nici meditatie, nici gandire.
Asadar asa arata povestea…E viata de calugar laic. Asta nu inseamna ca e o viata posomorata, dar e o viata hartuita.
V.M.: O viata care nu va mai apartine?
H.R.Patapievici: Da. Nu-mi apartine. Nu-mi apartine si sub specia serviciului public, dar si in zilele celei de-a doua parti a saptamanii, caci si acolo sunt grabit, sunt sub orar, pentru ca trebuie sa citesc atata, trebuie sa scriu atata...Toate sunt facute sub amenintarea ca trebuie sa le fac acum. Repede, repede, repede…or asta este ingrozitor.
Asta e ceea ce ma nemultumeste in viata mea: faptul ca le fac pe toate ca si cum as avea un pistol la tampla. Atunci cand traiesti sub somatia faptului ca esti muritor, e un anumit fel de a fi, nu grabit, ci de a intelege ca timpul are o anumita valoare. Dar atunci cand traiesti in social, dupa agenda, asta e ceva profund nociv.
Primul tip de somatie te creste, pentru ca sporeste valoarea clipei. Al doilea tip de somatie te saraceste, pentru ca tu dai in permanenta clipei fara ca clipa sa creasca, sa dospeasca in ea insasi pana sa-ti dea ea ceva inapoi ca tu sa poti trai in continuare.
V.M.: Indreptandu-ma catre dumneavoastra, am citit intr-o statie de metrou pe trei panouri publicitare alaturate, cuvantul “prinde”. Ce va impiedica sa intoarceti spatele acestui panou pe care scrie “prinde”?
H.R.Patapievici: Sunt doua paliere de raspuns. Unul este serviciul public. Prin asta inteleg urmatorul lucru: unul din eroii adolescentei mele, in lumina si in orizontul caruia m-am format, este Henry de Montherlant. El a publicat un volum de eseuri care are titlul: “Serviciul Inutil”.
Esenta mesajului acelui volum este unul stoic, nu disperat: orice ai face, faci zadarnic; orice bine facut semenilor tai, social vorbind nu direct, se duce pe apa sambetei. De ce? Pentru ca in societate sunt o multime de smecheri, de profitori, care convertesc darul tau in beneficiu propriu, ilicit si ilegitim.
In acelasi timp - spune Montherlant - serviciul inutil are nobletea lui; mai mult, el trebuie facut. De ce? Aici fiecare vine cu setul sau de explicatii. Serviciul inutil este orizontul sub care eu fac serviciul social pe care-l fac pentru ca stiu ca foarte multi vor crede despre motivatiile mele ca sunt impure, citind asta daca vor citi, vor spune ca mint si ca ma umflu in pene, dar nu vor sti niciodata motivatia mea profunda, vor spune ca sunt ahtiat de onoruri, ca sunt arivist…
V.M.: Dar de ce nu va ganditi la cei care nu vor spune asta?
H.R.Patapievici: Ok, dar pentru ei nu este serviciu inutil. Eu ma refer acum la ceilalti.
V.M.: Doriti sa vorbiti despre acestia?
H.R.Patapievici: Da, pentru ca ei sunt majoritatea. De ce asadar, ca roman, fac totusi asta? Pentru ca in tara noastra a existat o generatie pe care o respect enorm, pana la lacrimi: generatia pasoptista. Este o generatie singulara care include de fapt toate generatiile pana la Marea Unire. In acel moment, idealistul, utopicul proiect al generatiei pasoptiste s-a incheiat, si anume cu succes.
Eu cred ca pentru orice roman care-si iubeste tara, ei reprezinta modelul absolut. Lucrarea lor istorica este exemplara. Incerc sa ma inscriu in generatia pasoptista. Ei au facut un serviciu social in detrimentul operei lor. Si mai e ceva: eu am vanitatea sa arat ca nu toti romanii sunt corupti, ca nu toti romanii sunt netrebnici, ca nu toti romanii sunt niste hahalere…Da, am vanitatea asta!
“IMPERIUL RUSESC REVINE IN FORTA”
V.M.: Ati avut intotdeauna un discurs foarte ascutit si pigmentat vizand “viciile” poporului din care facem parte. Dar de cand aveti functia publica din prezent, cat de mult v-ati autocenzurat discursul care a devenit parca mai bland in ultimul timp?
H.R.Patapievici: Mai putin decat ai crede. Sunt un om care implineste 51 de ani si o
ieremiada incinsa nu mai este la indemana. Si as spune ca nici epoca nu o mai cere. In anii 90, atunci cand am scris furibund despre noi, era pentru ca aveam sentimentul ca nu o sa reusim. Groaza mea era ca intram din nou sub rusi, intr-o forma sau alta, si ca ramanem in aceasta zona gri a tarilor tampon pentru interesele rusesti.
Or, de la 1 ianuarie 2007 si de cand am intrat in NATO, pentru Romania s-a intamplat ceva la fel de important ca si Marea Unire, ca si mica unire. Este al treilea mare lucru care s-a intamplat tarii noastre. Primul a fost 1859, al doilea este 1918 si celalalt este secventa dintre intrarea noastra in NATO si intrarea in UE.
V.M.: Sa inteleg ca de atunci ati reinceput sa cochetati cu speranta?
H.R.Patapievici: Nu, caci am sperat tot timpul. Dar atunci eram disperat pentru ca in fruntea tarii erau niste oameni care faceau o politica impotriva intereselor de destin ale natiunii romane, o politica pro-sovietica, pana in ‘91 cand, spre disperarea lor, s-a prabusit imperiul sovietic. Slava Domnului ca a avut totusi acest colaps de pana la Putin, vreme in care a fost dezorientat, dar acum imperiul rusesc revine in forta.
Dar ne gaseste intr-o alta pozitie. Daca oamenii lui Iliescu ar fi fost la putere in toata aceasta perioada, noi acum n-am fi fost intr-o pozitie buna, ci intr-una foarte proasta. Acum insa, suntem intr-o pozitie care corespunde legatului generatiei pasoptiste. Ce a facut Iliescu atunci in ‘90, era sa ne puna pe o linie de evolutie contrara legatului pasoptist.
V.M.: Datorita cui credeti ca am reusit sa ajungem in aceasta pozitie benefica?
H.R.Patapievici: Raspunsul este presedentia lui Emil Constantinescu si decizia istorica corecta de a sprijini SUA si UE in deciziile legate de conflictul din fosta Iugoslavie. Noi am sprijinit interventia NATO in aprilie-mai 1999 si in decembrie am fost chemati sa incepem negocierile de aderare. Fara sprijinul din primavara-vara nu am fi avut chemarea din iarna.
Asa s-a decis totul. In toate privintele, si in privinta legilor proprietatii, si in privinta orientarii noastre ferme spre occident, totul a inceput bine in tara asta in 1996, dupa ce Conventia si Constantinescu au castigat alegerile. Indiferent ce am gandi astazi despre CDR sau despre Emil Constantinescu, astfel de fapte fac deja parte din istorie, iar aceasta istorie este in sensul patriotismului pe care orice roman lucid ar trebui sa-l aiba, in sensul intereselor nationale, si nu pot decat sa spun chapeau bas.
“PENTRU TINERI, EU SUNT UN CIUDAT”
V.M.: Tangential am inceput sa vorbim si despre clasa politica de dupa 1989. Cum credeti ca ar putea clasa politica romaneasca sa se schimbe in bine daca pentru majoritatea covarsitoare a tinerilor, politica este astazi sinonima cu mizeria?
H.R.Patapievici: Este o chestiune de modele. Pe masura ce imbatranesc imi dau seama din ce in ce mai mult ca toata viata mea a fost hotarata de modelele pe care mi le-am ales, nu stiu cum, nu stiu de ce, in cea mai frageda adolescenta. Eu am vrut din toata inima sa am viata lui Nietzsche.
Eu nu stiam care e viata lui Nietzsche pentru ca nu-i citisem la vremea aia nici o biografie. Dar citindu-l am vrut sa fiu ca acel tip de om care poate gandi in acel fel. Ce m-a atras pe mine cel mai mult la Nietzsche era un fel de prezenta jupuita a sufletului lui in tot ce scrie. El pe masura ce devenea din ce in ce mai personal, in acea masura el devenea Nietzsche al meu, modelul meu.
De fapt, modelul era dincolo de Nietzsche, era un anumit fel de a trai integral cu o intensitate care sa te arda. Eu asta am dorit atunci in adolescenta cand mi l-am luat ca model. Asta m-a format dincolo de orice. Conteaza asadar enorm sa ai un model si conteaza enorm ce model ai. Asta te formeaza la fel de mult ca faptul de a avea niste parinti.
Ai evocat clasa politica. Pai daca clasa politica isi ia ca model pe P.P. Carp, sau pe Titu Maiorescu, sau pe I.C.Bratianu, da, atunci avem o speranta. Dar eu nu stiu cati pot invoca aceste modele. Adica un model de rectitudine morala ca P.P.Carp, un om care pe o chestiune de principiu isi da demisia din pozitia de prim-ministru. Cum a fost cu scandalul tramvaielor.
El a demisionat spunand “pai cum puteti sa puneti cinstea mea la indoiala?”. Da, asta este un model. Si avem, slava Domnului destule. Sunt si destule lichele in istoria noastra, dar problema e sa nu alegi lichelele.
V.M.: Adolescentii si tinerii de astazi se simt cel mai bine navigand rapid la suprafata lumii virtuale. Dumneavoastra, in schimb, sunteti mai curand un scafandru de mare adancime. E o mare diferenta de perspectiva. Cum reusiti sa comunicati de exemplu cu generatia fiului dumneavoastra?
H.R.Patapievici: (rade) Dar am o relatie foarte buna cu fiul meu. Eu nu am avut cu parintii mei o relatie atat de buna. Cu fiul meu am o relatie foarte buna…dar... mmm... nu stiu daca e o relatie de adancime. Stiti ce e de adancime in ea? Iubirea. Iubirea e exact cum spune apostolul Pavel in Corinteni13. Fara ea esti ca un tambal care suna spart. Si intre cele 3 ea e cea mai mare. Intre mine si fiul meu nu poate sa nu fie o legatura profunda pentru ca este o iubire lipsita de liman.
V.M.: Dar intre dumneavoastra si colegii de generatie ai fiului dumneavoastra, cei care va citesc cartile?
H.R.Patapievici: Nu stiu, asta habar n-am. Pentru ei sunt un ciudat.
V.M.: Sau mai curand un model?
H.R.Patapievici: Eu nu am constiinta ca sunt model. Nu stiu, pentru cine sunt model? Nu vad de unde ar rezulta asta.
V.M.: Multe dintre cartile dumneavoastra atrag destui tineri, dar multi se plang de o anume “pretiozitate” a limbajului dumneavoastra. De ce apar atatea neologisme in cartile dumneavoastra?
H.R.Patapievici: Nu din pretiozitate…Pentru “Zbor in bataia sagetii” e mai diferit, pentru ca eu cu prietenii mei aveam un idiom, noi eram fascinati de bogatia limbii noastre si la Calinescu ne atragea de exemplu, capacitatea lui de a inventa, pornind de la neologisme, cuvinte ale limbii romane care erau plauzibile. In “Bietul Ioanide” explica ce este exorbitant.
Nu intelesesem, nu aveam deprinderea sa citesc etimologic cuvintele limbii mele. Si atunci am inceput sa ne scriem scrisori intre noi, sau cartoline postale, intr-o limba pe care o inventam noi. Cautam sa punem cat mai multe neologisme plauzibile. Obvios nu e un cuvant al limbii romane.
Sigur ca noi spunem fireste, sau de la sine inteles, dar l-am folosit in “Zbor in bataia sagetii” pentru ca era o scrisoare adresata partenerului meu de inventie lingvistica, care era Dan Waniek. Eu altfel nu folosesc obvios. La fel pentru “Cerul vazut prin lentila” formata din eseuri care toate au fost gandite inainte de 89. Eu acum l-am scris ca am avut ocazia, dar materia lor, toata, este gandita inainte de 89.
Or, gandeste-te cum as fi putut eu produce, dupa ce mi-a fost pusa la dispozitie o pagina saptamanala in revista “22”, cum as fi putut produce saptamanal o pagina cu lucruri care merg de la filozofie politica la istoria stiintei? De fapt, fiind un om foarte ordonat, am foarte multe fise, am foarte multe lucruri aproape facute, schitate.
Eu cand stiam ca am de facut o pagina rasfoiam memoria mea mobila facuta din caietele mele si dezvoltam ceva deja gandit, cu referintele care erau deja culese. Nu inventam atunci. Si din cauza asta lexicul meu este cel dinainte de 1989. In mod esential ce inseamna asta? Este lexicul unui om care traieste intr-o nisa care e privata, nu publica. Eu nu aveam un limbaj public.
Limbajul meu public s-a constituit numai prin eseurile din “Politice” si de atunci nu mai folosesc neologismele pentru ca ele nu sunt uzuale in spatiul nostru public. Eu ma adresez unor oameni care vorbesc limba vorbita astazi. In timp ce “Zbor in bataia sagetii” si “Cerul vazut prin lentila” tin de fondul lexical ante-89, care era unul de nisa sociologica si nu de spatiu public. Eram intr-un soi de limbaj privat.
“PATRIOTISMUL E CA SI IUBIREA”
V.M.: In “Zbor in bataia sagetii” spuneti ca “din dragoste nu poti iesi altfel decat jupuit”. Sunteti indragostit de Romania. De ce anume va jupuie ea?
H.R.Patapievici: E o jupuire continua. Totul, suflet, inima, carne, piele, viscere, totul.
V.M.: Dragostea asta de Romania e un viciu sau un dar, un har?
H.R.Patapievici: Nu stiu ce e. Eu nu am raspuns la intrebarea asta. De ce-mi iubesc tara asa cum o iubesc eu? Nu stiu. Dar si rostind lucrul acesta imi displace. Pentru ca cei care rostesc aceste cuvinte “imi iubesc tara” sunt oameni pe care-i dispretuiesc. Nationalismul asta romanesc, intrupat de Vadim, de Funar…
Acesti oameni fac rau, orice ar crede ei, ei nu-si iubesc tara…Ceausescu nu si-a iubit tara, i-a facut un rau mai mare decat oricare alt dusman. In fond, patriotismul e ca si iubirea. Iubirea se declara cand esti indragostit, dar odata iubirea instalata prin recunoasterea reciproca a iubirii, este altceva decat indragostirea, este ceva foarte profund pentru ca ea se retrage din zona declamatorie, ramanand in zona fiintei, si a faptelor, si a actiunii. Ceva foarte profund.
Asa e si iubirea de tara ta. E un consimtamant care trece dincolo de fiinta ta intr-un fel, ca si iubirea adevarata. Nu e ceva pe care sa-l declari. Si nici nu e ceva despre care sa spui: “acum fac asta pentru tara mea”. Asta e o aberatie. Ci tot ce faci, in virtutea firescului tau profund e ceva pentru tara ta.
V.M.: In incheiere v-as ruga sa completati premiza unor truisme care bantuie societatea noastra. Incepem cu acesta: e imposibil sa iesi necompromis dintr-o functie publica detinuta in Romania…
H.R.Patapievici: …dar e posibil sa fi facut ceva temeinic. Desi acest ceva temeinic depinde numai de urmasii tai.
V.M.: E imposibil sa fii bogat si cinstit, dar e posibil sa…
H.R.Patapievici: Dar nu sunt de acord cu premiza. Eu cred ca poti sa fii si bogat si cinstit. Iar mediul care permite aceasta conjunctie si nu adversitate este capitalismul. Clar. Luati-l pe Bill Gates. Un exemplu clar: un om cu o idee si cu un mediu care poate primi ideea si o poate valorifica, ajunge bogatasul numarul unu al lumii.
V.M.: E imposibil sa devenim mai politicosi, mai curati, mai civilizati…
H.R.Patapievici: …(ofteaza) dar e posibil sa nu mai intalnesti pe strada soferi care atunci cand dai prioritate unui om, sa deschida geamul, si sa strige: “ Misca-te, ba, tampitule mai repede”. Sper sa nu mai intalnim episoade din astea. Mi s-a intamplat acum doua zile.
V.M.: E imposibil ca cel care va citi acest interviu sa-si schimbe viata, dar e posibil sa…
H.R.Patapievici: … sa doreasca s-o faca.
Pot sa va asigur ca multi dintre cei care va citesc, gasesc in cele ce le spuneti mici-mari repere care ii ajuta sa isi schimbe putin viata. Daca nu reusesc, o vor putea, poate, inteleg mai bine.
Va multumesc ca existati si ca puneti in cuvinte multe dintre gandurile generatiei '50.
La multi ani!
A fi revolutionar in conditiile noastre ineamna sa lupti cu iubire pentru ceea ce este nou, viu, fierbinte, impotriva a ceea ce este static, vechi, inhetat, impotriva dogmelor, acele "adevaruri absolute si eterne" pe care le-au dinamitat clasicii marxismului. Stim bine ca vechiul se cui-bareste adesea in constiintele oamenilor, ca el se travesteste uneori cu hainele noului, ca monotonia genereaza inertie si pasivitate, iar pasivitatea zamisleste conservatorism, dema-gogie, lasitate, suficienta mic-burgheza. Spiritul revolutionar presupune curajul de a gasi re-alitatea in toata complexitatea ei, pentru ca, asa cum sublinia secretarul general al PCR, tovarasul Nicolae Ceausescu: "A fi cu adevarat marxist-leninist ineamna a fi un explorator inraznet si experimentat al drumului nou pe care il deschid omenirii socialismul si comunis-mul, un cutezator vizionar al zilei de maine, pornind de la realitatile si cerintele arzatoare ale zilei de azi, precum si de la concluziile generalizate pe plan teoretic, ale experientei de ieri si de azi". Studentimea, alaturi de intreg tineretul, de toti oamenii muncii, da viata prin fapte spiritului revolutionar comunist, este angajata plenar in efortul de transformare revolutionara a societatii noastre pe drumul comunismului"
Bravoo Horia!!Nu-i asa ca acum e bine sa fii anticomunist!!!??
Te cred si eu,mai ales pe banii boborului e chiar confortabil!
In 1974, omul asta avea 17 ani. Tu ce mancai la varsta aia?
doi ochi albastri.....Bulache, precis ai fost studentul marelui profesor doctor academician general tov. ilie ceausescu, posesorul unui vocabular de cca 30 de cuvinte si minte de urangutan subnutrit. Da, bulache, ai avut ce invata de la asa un mare national-comunist.
De ce oi avea tu impresia ca lumea nu stie cum se facea o facultate in anii '80, nu stiu, dar banuiesc.
Cred ca din prostie si din ura fata de cei net superiori tie. De cite ori vezi sau auzi unul ca asta iti aduci aminte cine esti tu de fapt si te apuca
o oftica grea de tot. Vezi ca unii au si mierlit-o de oftica.
Asa ca, bulache, grija mare, ia-ti tensiunea si nu minca sarat.
Probabil insa ca nu a fost suficient de convingator, ca urmare nu si-a atins scopul,de unde si explicatia pentru pornirea lui impotriva comunismului.
Schimbarea regimului i-a permis sa-si exerseze vechea preocupare ( aia cu limbile) numai ca acum preamareste NATO,SUA, UE,proprietatea privata si nu "spiritul revolutionar comunist".
S-ar parea ca de data asta a avut mai mult succes avand in vedere faptul ca ocupa o functie publica.
Ma asteptam de la el la mai multa onestitate,in sensul ca daca stii ca ai "un cadavru in dulap" firesc este sa stai putin mai in spate,mai in umbra.
articolul pe care mi-l atribuiti NU este scris de mine. Faptul este clarisim si nimeni nu poate face dovada contrara, ptr ca adevarul este unul singur: NU AM SCRIS NICIODATA LA CONVINGERI COMUNISTE. La fel de clar este ca procedeul Dvs., prin care imi atribuiti un lucru pe care nu l-am facut cu scopul de ma pune intr-o lumina descalificanta, stiind bine ca produceti un fals, este imoral in sine si descalificant ptr Dvs. Sunteti, prin urmare, femeie sau barbat, orice ati fi, un om lipsit de onoare.
Stiu ca noi, cei din zodia Pesti, avem o sensibilitate pe masura verticalitatii, loialitatii si bunei credinte asa ca, incearca sa nu pui la suflet rautatile si continua sa daruiesti din bogatia inteligentei, culturii si sufletului tau. Sunt multi romani pregatiti sa afle ceea ce oameni ca tine pot darui! Dumnezeu cu tine si familia ta!
Un OM care te- a apreciat si inainte de 1989.
Fie si numai prin puterea de expresie a atator concepte pe care le expune, explica si justifica, acest om merita admirat pentru reusita lui de a face ordine in idei.
Din pacate acest tip de intelectual versat este o specie sensibila si putin indrazneata in lupta cu grobianismul cotidian. Dar va asigur, prin prisma meseriei pe care o am, ca nu o specie pe cale de disparitie, si in randurile tinerei generatii se intrevad destule sperante, numai sa stim unde sa cautam si cum sa le cultivam ..
muncitor, inoportun (deci, e intelectual!), serios, ordonat in idei...
Distanta intre el si alti multi oameni de cultura romani e foarte mare. Asta e parerea mea despre el, asa cum l-am citit...
Din interviul asta iese cam cu un ego marit, deci probabil are sau o sa-si cumpere o masina mare :).
Pe nimeni.
Asa ca, bulache, intoarce-te la tine la tara, de unde te-a adus idolul tau ceausescu ca sa freci menta in fabrica de impachetat fum.
"Controversa" in jurul Dlui Patapievici pleaca din dificultatea pe care o avem multi in a putea aprecia "moderat", "normal", un intelectual. La noi, la romani, oamenii sunt fie "Monstri Sacri" sau "Impostori" sau (mai comun pe bloguri) "Criminali", "Lepre" etc.
Moderandu-ne asteptarile, am castiga mai mult din ce scrie Dl Patapievici.
(Nu si din prestatia sa politica, din pacate. Insa prestatia politica, precum patima bauturii, ar trebui mai mereu trecuta la slabiciuni care se iarta la un intelectual.)
Bravo pentru interviu
Sunt curios analizand comentariile ce apar cati sunt cei pentru care HRP face un serviciu inutil si cati sunt ceilalti,
semnat: un bou din specia lui Patapievici
Neamul romanesc "are structura fecalei, e fără umbră şi coloană vertebrală ", Eminescu este "cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam",suntem un "produs al urinelor inrucişate ale barbarilor", "..Mai vreti?
1. Cand dai citate, dai si bibliografie - numele cartii, editia si pagina, altfel pot sa citez si eu din dumneata cand ai declarat ca esti zoofil si faci sex cu gaini vii
2. Pai si daca cele pe care le citezi ar fi chiar spuse de el, ti se pare ca nu are aproape in totalitate dreptate? :)
HR-P este un neadaptat la societatea romaneasca bazata pe hotie, minciuna, fatarnicie... Sunt sigur ca dl Patapievici a citit mai mult de trei carti, desi nu cred ca asta este important. Important este ca are mandria sa reziste in fata mizeriei in care se complac astazi romanii, ca a avut curajul sa spuna deschis ce gandeste in situatia in care mare parte dintre intelectuali tin capul in nisip, de teama ca vor fi improscati in noroi.
Pentru mine, Liiceanu, HR-P, Cartarescu si altii putini ca ei sunt adevaratele valori ale neamului romanesc pentru ca in aceste momente tulburi au puterea sa stea drept si curajul sa spuna ce gandesc. Si nu e putin lucru. VA MULTUMESC!
Intradevar Dl. Patapievici se descurca de minune la intinsul cu vorba a unturii de peste. Ne spune ceea ce oricum nu acepta nimeni, ca NU suntem toti niste hahalare ...
Este un interviu care nu m-a plictisit de tot, si care la final chiar m-a facut sa zambesc (partea cu exemplul clar Bill Gates).
Daca nu ar fi dat dovada ca ar fi omul care ridica cand un steag cand altul, ar fi meritat sa ne gandim la el ca exemplu. Pacat.
1. Daca exista niste "toti" care nu accepta ca nu suntem cu totii hahalere, aceia sunt "toti" românii însisi :)) Sa nu exageram ;)
2. Vanitatea sau inconstienta sunt obvioase - de acord sa "importam" cuvinte, dar sa le acordam cum se cuvine :)
Lasand gluma la o parte, si pe mine ma enerveaza barbarismele de genul asta, mai ales ca limba româna e mai bogata decât engleza (lilmba de import la moda în ziua de azi). Si mai frumoasa - pentru un român verde si patriot, dar nu numai :)
Altfel, interviul nu spune nimic nou, într-adevar, iar exemplul Bill Gates e poate cel mai nefericit cu putinta, dar pare exemplul cel mai obvios de poveste de succes americana :))
Nu stiu de ce trebuia sa mearga catre cel mai bogat din lume în cautarea unui astfel de exemplu! Daca zicea "Steve Jobs", filosof ramanea.
Si cica sa nu importam cuvinte! Pai vito, tu n-ai vrea o limba mai bogata, mai nuantata, mai complexa!?
Ma alatur celor care i-au urat d-lui Patapievici,
LA MULTI ANI !!!
de la generatia web2.0
http://youtube.com/watch?v=Zdj9vMH4BfQ
ma rog, poate e in afara subiectului.. hai ca ma depunctez cu manuta mea:D scuze
reactia mea a fost cea descrisa, da' mi-a placut fimul, nu a fost nici pe departe timp pierdut. Chiar iti multumesc pentru link....
Iubirea adevarata este... in exil.. doar sfasiere
nu fii formalist, domnule DIT... sa nu devii prea caldicel:)
Pace
.........
Probabil in formula completata : ”... ca mine ...”.
Deci il invit pe Patapievici fie sa retracteze, fie sa argumenteze.
Bill Gates nu este strain de practici pe care eu le consider lipsite de onestitate. De altfel nici nu a pornit chiar de la 0 cum cred unii. Dar este, dpdv al moralei, cu mult deasupra majoritatii oamenilor de afaceri din state. Din punctul asta de vedere, este un exemplu corect; Bill Gates este un mare filantrop; este un om cu capul pe umeri; chiar daca pare greu de crezut, traieste destul de simplu. Este atipic pentru afaceristul capitalist.
Societatea civila trebuie sa fie reprezentata de oamenii de cultura. Si oamenii de cultura au _datoria_ sa arate _si_ exemplele pozitive, putine cate sunt, ale scenei politice. HRP are o parere buna despre un politician, dar tu ai vrea ca parerea asta buna sa fie tinuta in sertar. Aberezi.
Multumim HotNews pt astfel de articole.
-Dece ,dar nu-i place papionul lui H.R.Patapievici?
cred ca a ratat ocazia sa taca.
pt dl mixich - un interviu presupune 1. documentare; 2. confruntarea subiectului; 3. prelucrare. documentare inseamna ca stii cat de cat cu cine stai de vorba, dincolo de faptul ca e mare, bun si minunat. confruntarea subiectului inseamna ca porti un dialog, ca esti parte a discutiei, ca nu te multumesti sa arunci fraze cu puncte-puncte si ca nu-l lasi pe interlocutor sa-ti ia vorba din gura, oricat de mare, bun si minunat ar fi el. si, mai ales, nu te bucuri cand interlocutorul iti ia vorba din gura pt ca tu n-ai sti ce sa mai zici. prelucrarea inseamna ca, dupa ce transcrii banda, pregatesti interviul pentru forma scrisa. si, chiar daca interlocutorul a sters pe jos cu tine, chiar daca te-ai prosternat la picioarele lui,poti ascunde asta in text. e unul din marile avantaje ale interviului scris, fatza de radio sau tv, unde, daca esti moderator verde si tolomac, n-ai dupa ce sa te ascunzi.
iata o intrebare din interviu: Indreptandu-ma catre dumneavoastra, am citit intr-o statie de metrou pe trei panouri publicitare alaturate, cuvantul “prinde”. Ce va impiedica sa intoarceti spatele acestui panou pe care scrie “prinde”?. cam asta e nivelul pana la care a mers documentarea lui vlad mixich.
Sa zicem ca noi nu ne gandim ca mata nu prea esti luat in seama pe unde scrii si sau vorbesti in viata de zi cu ; sa mai zicem ca noi nu stim ca bati sheaua sa priceapa iapa, adica nu te iei de Domnul Patapievici (apelativul asta nu ai sa i-l poti lua niciodata) si te iei de cel care a luat interviul. Stim insa ca e mai usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune.
Ai umplut doua pagini de maculator ca sa ne arati cat esti de rau si negru la suflet. Am citit toate comentariile si am vazut ca fiecare are parerea lui desprinsa din educatia pe care a primit-o, din ceea ce a facut sau nu in viata, de ce prieteni are, sau pur si simplu dupa cum il duce pe el/ea capul.
Niciunul insa nu s-a dovedit rau si hahalera. Confirmi mai mult decat crezi mesajul Domnului Patapievici.
Poate ca ar trebui sa reflectezi la asta si sa iesi din paradigma dumitale, macar cateva zile. Merita, te asigur. In primul rand pentru mata.
La multi ani Domnule Patapievici!
Nu-i dau dlui vlad mixich lectii de jurnalism, ar fi inutil. sunt curios insa ce se vrea acest "hot view"? un panou cu arhanghelii in viata ai poporului roman? farurile spiritului, dreptii judecatori, haideti cu totii in pelerinaj on-line prin atelierele/birourile lor? daca da, cred ca modele de acest fel se pot gasi si altundeva decat in institutiile de stat, si in alte locuri decat cele ultra-vizitate si ultra-promovate de editurile si revistele cu staif din ro.
daca dl patapievici nu mai aparuse de mult intr-un interviu, si dl mixich s-a gandit sa-i faca un bine, trebuia sa stie macar cum se face un astfel de bine. dar daca dl patapievici nu mai aparuse de mult intr-un interviu, si s-a gandit sa-i faca un bine dlui mixich?
"..si daca nu se poate schimba sistemul, ramane ca intotdeauna pt cei lucizi, solutia individuala a salvarii".
O fraza care mi-a marcat destinul.
Evident, "peste mari si tzari", printre cartile "carate" se numara "Cerul vazut prin lentila", "Omul recent", "Despre idei si blocaje"(pe ultima am luat-o cumine, dar inca nu am apucat s-o citesc).Mde, din cauze de capitalism :).
Exemplul este absolut sublim. Ginditi-va. Cea mai mare avere a lumii (ma rog, a doua), cladita prin frauda. Inevitabil vei ajunge mai devreme sau mai tirziu sa realizezi ca atit capitalismul cit si comunismul sint acelasi c****, numai ca miros diferit.
Despre cine vorbiti, domnule? Daca despre HRP vorbiti in acesti termeni, inseamna ca in aceasta tara se poate spune orice despre orice si oricine. Pacat ca n-ati invatat sa recunoasteti valoarea. Si frumusetea. Apropo, cine va satisface criteriile estetice si morale?
Mi-ar fi placut sa aflu raspuns si la aceste intrebari.
Cautati pe Internet, sunt multe interviuri pe temele de care spuneti; sunt si multe semnalari in presa romaneasca (si chiar si in cea straina) a proiectelor reusite ale ICR-ului
v-am citit cu bucurie cartile si va multumesc pentru ele, daca pot spune asa, in special ma refer la "Zbor in bataia sagetii" si la "Omul recent".
Cred ca e de apreciat inclusiv curajul , din interviul de fata , de a spune un adevar contestat de prea multi, anume de a aminti fara echivoc de meritul administratiei Constantinescu, o spun nefiind admirator al vreunei "partide" politice sau al alteia ci doar apreciind minima recunoastere a comportamentui onest al unui om mult prea hulit.
Nu am obiceiul sa comentez pe forumuri , o fac aici doar pentru ca ma mahnesc cei care va critica fara rest, fara cuviinta si ma gandesc ca daca toti cei ce va apreciem scrisul si stilul am tacea, am lasa ca spatiul acesta sa fie inca si mai putin respirabil.
Va doresc ajutor de la Bunul Dumnezeu.
Cu bine
Bruno Tomescu
Chill, brothers... Sit back and enjoy the interview.
Am cunoscut candva un om care avea 2 metri si 10 centimetri. Era un gigant. A tras de fiare ca sa nu fie un lungan slabanog si a sfarsit prin a avea un corp de atlet desavarsit. Ca fire era un blajin. Dorea doar sa traiasca si el normal. Ii era imposibil. In orice loc public (de genul bar sau discoteca) intra ii era imposibil sa petreaca o seara in liniste, fara ca cel putin 3 romani sa nu incerce sa-l bata. De ce? Asa, pentru ca era mare si arata bine.
Cred ca respectul pentru diferenta, inseamna respect pentru sine.
Cele bune!
Patapievici este reprezentantul MAFIEI la nivel "cultural". Se ocupa cu gestiunea unor diverse fonduri si a imaginii.
Actiunile sale se concentreaza pe promovarea membrilor MAFIEI si a intereselor acesteia, folosindu-se de resursele puse la dispozitie de STATUL MAFIOT ROMAN.
.
Stiu ca va veti inegri de furie -unii dintre voi, iar admin sitelui imi va ascunde comentariul, dar as vrea totusi sa va intreb: sunteti multumiti de activitatea acestei institutii condusa de dl. patapievic? aduce ea cultura romana in lume? unde anume? este dl. patapievici potrivit pt. aceasta functie sau doar apropierea sa de un mare om de stat l-a dus acolo?
Acum injurati-ma! dar poate va raspundeti voua in sine la intrebarile astea!
Mai putin in legatura cu consultarea calendarului ortodox... Acuma.. ce sa zic, fiecare cu convingerile proprii dar... am impresia ca ati imbatranit si ca va este frica de moarte. Altfel de ce v-ati pierde timpul cu niste conventii bisericesti inutile...? Asta e un simptom al imbatranirii, e o vulnerabilitate spirituala de care dau dovada mai ales batranii... Nu mi-e strain sentimentul religios dar nu cred in canoanele bisericesti. Domnule Patapievici, fruntea sus, mai mult curaj, toti santem in mainile lui Dumnezeu, toti santem datori cu o moarte, dar la fel de mult santem datori sa ne traim viata. O viata cu frica e pe jumatate traita... Nu ma dezamagiti.
Ii doresc din toata inima multa sanatate si pe mai departe o viata cu cit mai multe bucurii si impliniri sufletesti!
Nu zau? Da nici ca preparator de zeama lunga nu-i mai prejos. adica la fel de mediocru...
Si cu masochismul asta patriotic- mai slabiti-ne domne.
Intimplarea faca ca tocmai sa citesc "Politice". Curat sado-maso. De fapt as fi trebuit platit pentru lectura, daca nu as fi masochist la rindul meu!
Regele Suediei apreciaza rolul si importanta ICR Stockholm
Stockholm, 13 martie 2008
Stockholm, 13 martie. Activitatea Institutului Cultural Roman de la Stockholm a fost laudata de Majestatea Sa Carl XVI Gustaf, Regele Suediei, in discursul oficial sustinut cu ocazia banchetului oferit de acesta in onoarea Presedintelui Traian Basescu, la Palatul Regal, pe data de 11 martie 2008.
In discurs, Majestatea Sa arata ca "relatiile dintre tari nu se bazeaza numai pe contacte politice si economice. Deseori, promotorii culturii, fie ca este vorba de muzica, arta sau literatura, sunt cei care contribuie la adevarata consolidare a legaturilor si apropierii dintre doua natiuni.
De mai bine de un an, avem privilegiul de a cunoaste cultura romana in toate formele ei, datorita Institutului Cultural Roman de la Stockholm, situat in apropierea Palatului Regal, pe Bulevardul Skeppsbron. Intensa activitate a acestui institut inseamna mult pentru cunoasterea mostenirii culturale romanesti in Suedia."
Cat despre salariul de 20000 RON al dlui Patapievici, de unde din presa v-ati luat aceasta informatie? M-am uitat si eu si am vazut ca se vantura o suma de 7500 RON care mai mult ca sigur este salariul brut, ceea ce revine la un net de 5500 RON, asa cum a declarat Patapievici
Si profit de ocazie sa va mai spun, domnule, ca nu va baga nimeni pumnul pe gat si nici nu trebuie sa cadeti pe spate (dimpotriva, ar fi bine sa va tineti drept, dar pe picioarele dumneavoastra) numai ca atunci cand va spuneti parerile despre altii, respectiv ii acuzati, aveti grija sa fiti documentat; asta pentru a evita sa primiti replici, ca se pare ca va pica prea bine
Dintre clasicii in viata, Patapievici a fost singurul care a vorbit despre "Weltanschauung"-ul jungian. Si nu intamplator! Este poate printre putinii contemporani care au ramas in tara asta si care si-a format o imagine a lumii in care traieste si a lui insusi. Stie ce este lumea si cine este el. Are o constiinta largita, cum s-ar spune, si o atitudine in concordanta cu sine insusi.
referitor la pretinsul articol scris de mine in Co (Miercuri, 12 martie 2008, 19:55)
H.-R. Patapievici [anonim] i-a raspuns lui Convingeri Comuniste
Doamna/Domnule,
articolul pe care mi-l atribuiti NU este scris de mine. Faptul este clarisim si nimeni nu poate face dovada contrara, ptr ca adevarul este unul singur: NU AM SCRIS NICIODATA LA CONVINGERI COMUNISTE. La fel de clar este ca procedeul Dvs., prin care imi atribuiti un lucru pe care nu l-am facut cu scopul de ma pune intr-o lumina descalificanta, stiind bine ca produceti un fals, este imoral in sine si descalificant ptr Dvs. Sunteti, prin urmare, femeie sau barbat, orice ati fi, un om lipsit de onoare.
Domnule Popescu, lasati-o jos, ca macane.
2. La ce tratate incalcate va referiti?
U
Aveti respectul meu !
si nu uitati seratele muzicale tv ale lui iosif sava,multa lume l-a descoperit pe HRP.prin intermediul lor...
In fapt prin titlu se jigneste poporul roman de catre un alogen foarte bine pregatit !!!
Pledoaria originară a lucrării este afirmarea multilateralismului şi sprijinirea modalităţilor de acţiune inspirate de acesta, ca principal factor coagulator al intereselor globale comune, deoarece, aşa cum subliniază autorul, multilateralismul, departe de a fi o opoziţie la economia de piaţă sau a exterminării instinctului antreprenorial şi deciziei economice eficiente, se constituie într-o formă obiectiv necesară de contextualizare a globalizării.
Scrisă de un intim şi fin cunoscător al sistemului ONU, cartea se prezintă ca un reper inconturnabil în peisajul literaturii de specialitate autohtone, interesând, deopotrivă, studenţi, cercetători, diplomaţi, analişti politici, ca şi un public larg, interesat să înţeleagă, cu un ceas mai devreme, orizontul şocant al viitorului.
Dumneata esti un ratat social, un retardat complexat, un mort viu. Dumneata esti cadavrul, nu poporul roman sau oricare altu’ retardatule bun de nimic pe lumea asta. Tu, fizician care nu ai descoperit nimic, scriitor fara valoare, filosof fara motiv si publicist al propriei tale mizerii, invata sa vorbesti pentru tine si nu te identifica tu, imbecilule cu un intreg popor, pentru ca tu nu esti roman, nu esti nimic. Nu e nimeni vinovat, ca esti un incapabil, un incompetent si un impotent, personal, alea sunt problemele tale, gunoiule, nu ale unui intreg popor.
Nu comenta tu, situatii istorice si lupte, nu aminti tu de Calugareni si nu vorbi tu despre lucruri barbatesti, onanistule, ca tu nu ai nici o legatura cu ele. Esti un impotent jegos, frustrat si foarte speriat. Nu judeca lucruri pe care nu ai capacitatea de a le intelege, amaratule. O lupta, e pentru o cauza iar tu, mizerabilule nu stii nici ce e aia o lupta si nici ce e o cauza. Nu judeca tu, dejectie ce esti, valorile unui neam sau orice valori, pentru ca tu esti la nivel de adolescenta. Tu nu esti filosof, nu esti nimic, mizerabilule, nu esti nici macar barbat si nici nu ai idee ce inseamna asta. Impaca-te cu asta si accepta sincer ca esti un ratat, apoi du-te si lasa-ne, pentru ca nu vrea nimeni sa auda de tine acum ori vreodata.
sören kierkegaard,unul dintre formatorii limbajului existentialist(in opera sa gasiti disperarea omului in fata absolutului dumnezeiesc,filozofie pura)sau macar sa nu fi lecturat un camus,mai ''popularizat'' la noi,si sa nu fi pastrat ceva din drama eleganta si misterioasa a mitului sisif.Dar si mai greu mi se pare hrp in fata vidului din oamenii recenti,lipsiti de Vorbild-ul unei lumi epuizate moral,din lipsa modelelor de urmat.....Este greu de crezut ca omul invata din istorie(hegel),dar nimeni nu poate renunta constiient la onoare si demnitate, rapind clipei,in mod constient,frumusetea-i trecatoare.Or,doar cativa intelectuali ne dovedesc azi in Romania ca purificarea individuala are sens,este chiar devine o necesitate,din disperare si dragoste de viata.Patapievici ramane pentru mine un indragostit de absolutul cuvintelor.Fara el,eu m-as considera mai ''singur''.