Intrebat de ce foloseste atat de des sintagma "et en meme temps" - "si in acelasi timp" - in discursurile sale, Macron a explicat ca aceasta nu este un simplu tic verbal. Ea semnifica necesitatea de a reconcilia idei ce par contradictorii. "Revolutie", cartea in care Macron isi expune viziunea politica, este construita tocmai pe aceasta idee, a impacarii aparentelor contrariilor. Insa, atentie, "et en meme temps" nu inseamna la Macron a gasi diferite "compromisuri subrede" sau solutii pasagere, ci presupune o revolutie, un radicalism al actiunii si, deseori, luarea lucrurilor de la inceput.
De pilda, cand vorbeste despre necesitatea reformarii Uniunii Europene, el spune chiar asa: "Prin urmare, Europa trebuie luată de la capăt, de la origine. Cum s‑o faci, însă, să reînvie? Cum să duci o asemenea politică în faţa scepticismului care creşte?" (pag. 293)
De ce merita citita cartea lui Macron si de ce ar fi cititorul roman interesat de ea?
1. Daca vrei sa-ti formezi o parere limpede despre un subiect e indicat sa mergi mai intai la surse, inainte de a citi comentarii. Si daca vrei sa intelegi conceptia politica si viziunea asupra lumii a tanarului presedinte al Frantei, cartea sa e un bun inceput. Ideile expuse sunt clare, sunt noi si sunt despre lumea europeana in care traim - inclusiv noi, romanii. Poti fi de acord sau nu cu ceea ce spune Macron, dar ideile lui au forta si s-au impus. Francezii l-au votat, iar in randul proeuropenilor alegerea sa a starnit entuziasm. Partidul sau, La Republique En Marche, are majoritate absoluta in parlamentul francez, asa ca Macron poate trece cu usurinta reformele pe care si le doreste. Cu siguranta, ideile lui Macron au un viitor. Sunt idei care vor ciopli noua infatisare a lumii din secolul al 21-lea.
Problemele abordate in carte sunt de mare actualitate astazi, la sase luni de la publicare. De pilda, argumentele cu care discuta practicile concurentiale, protectionismul international si concurenta neloiala se regasesc intacte in interviul acordat ieri, joi, 13 iulie, presei franceze si germane: "Tentatia protecționismului renaste în Statele Unite ale Americii. Aș vrea să apăram comerțul liber și echitabil. Protecționismul este o greșeală, este fratele geamăn al naționalismului și acest lucru duce la război. Avem o dispută, dar putem găsi zone comune pentru a lupta împotriva practicilor inacceptabile, cum ar fi dumpingul."
2. Meritul clar al acestei carti - indiferent de cat de stanga sau de dreapta, de conservator sau progresist esti tu, ca cititor - este acela ca reuseste sa propuna o viziune pozitiva, optimista, invigoratoare, o reinventare a sperantei. Reda increderea in actiune si in posibilitatea de a face lucrurile corect. Si mai ales indeamana la a privi realitatea in fata, de a infrunta problemele si de a nu ne mai complace in situatii tulburi.
Citat: "Ne‑am obişnuit să existăm într‑o lume care ne îngrijorează. Căreia, în fond, nu vrem nici să‑i spunem pe nume, nici s‑o privim în ochi. Şi atunci ne plângem, bombănim. Şi apar dramele. Şi disperarea. Se instalează frica. Le trăim pe pielea noastră. Vrem schimbarea, fără a o dori cu adevărat."
3. Cartea este o critica dura la adresa clasei politice franceze - o clasa anchilozata, care se auto-perpetueaza, care isi urmareste interesele personale, este incapabila de reforme si a pierdut complet legatura cu realitatea si cu cetatenii. Diviziunea stanga-dreapta este depasita, nu da nastere decat la discutii sterile, este o piedica in calea actiunii. Macron ofera o formula care transcende aceasta clasica divizare, el vorbeste in aceeasi masura despre libertate - valoare draga dreptei - si despre egalitate - ideea de baza a stangii, de care francezii sunt foarte atasati. In ceea ce priveste egalitatea, Macron face o distinctie importanta: egalitatea nu trebuie confundata cu uniformitatea.
Figura istorica de care vorbeste cel mai mult este cea a generalului Charles de Gaule, "cel care a avut mai mult decat oricine sentimentul maretiei Frantei".
4. Macron insista in carte asupra provocarilor pietei muncii in secolul 21 si asupra necesitatii unor noi abordari si adaptari. Acesta este subiectul care ocupa cele mai multe pagini - este si firesc, nu trebuie uitat ca volumul a aparut inainte de alegerile prezidentiale, iar problema somajului si a clivajului social este una dintre cele mai grave din Franta. Cuvantul-cheie aici este "inovatie". Am numarat: cuvantul apare de 40 de ori in carte. Printre altele, iata ce spune Macron despre relatia dintre dezvoltarea roboticii si locurile de munca: "În urmă cu douăzeci de ani, Franţa a pierdut bătălia robotizării, prin frânarea investiţiilor
în robotică pentru a proteja locurile de muncă. Şi nu s‑a întâmplat aşa, ci din contră. În uzinele lor, germanii au de cinci ori mai mulţi roboţi decât noi şi au ştiut cum să păstreze şi mult mai mulţi angajaţi. Actualmente au o rată a şomajului aproximativ la jumătate faţă de a noastră."
Accentul insa trebuie sa cada nu pe salvarea locurilor de munca, ci pe salvarea celor ce muncesc, prin educatie continua care sa le permita sa se adapteze conditiilor noii economii. De aici si critica sa la adresa invatamantului preuniversitar francez. Educatia preuniversitara a ajuns la un nivel mediocre; o cincime din elevii care termina clasa a cincea nu stiu sa citeasca. Problema principala este inegalitatea. Copiii din mediile defavorizate, mai ales copiii imigrantilor au parte de scoli proaste. Reformele - fie de stanga, fie de dreapta - au fost un esec total. In continuare trebuie pus accentul pe invatamantul profesofesional.
In plan economic, Macron observa schimbarile radicale din tehnogie si industria comunicatiilor; acestea refundamenteaza functionarea intreprinderilor in viitorul apropiat. Crede intr-o mai mare libertate acordata producatorilor si comertului. Riscul pe care si-l asuma intreprinzatorii trebuie premiat printr-o impozitare adecvata. Reglementarile economice si financiare trebuie sa difere in functie de sectorul si de tipul de activitate economica. Crede ca programul fix de lucru e un sistem depasit, ca fisele de post rigide mai degraba te incurca si ca nu mai exista cariere profesionale pe viata. Franta trebuie sa se dapteze la lumea de astazi – bazata pe globalizare si tehnologie – iar acest lucru e urgent.
Un citat: "M‑am gândit de multe ori la ce trebuie să fi trăit Republica de la Veneţia în 1453, când Constantinopolul a căzut în mâinile turcilor. Din 1204 şi de la cea de‑a patra cruciadă, Veneţia se impusese ca o adevărată putere maritimă şi comercială, angajată cu totul pe drumul mătăsii: un oraş triumfător, maritim, pe cale să inventeze industria. Lăsase baltă cu totul regiunile continentale, făcând abstracţie de cele câteva drumuri care i‑ar fi permis să‑şi vândă mărfurile în marile târguri din Champagne şi din Flandra. Căderea Constantinopolului a anulat modelul. Clasicul drum al mătăsii devenea din ce în ce mai puţin sigur şi mai costisitor. Tot pe atunci a fost inventat tiparul. Lumea veche părea pe ducă. Viitorul Veneţiei era compromis şi toţi erau cuprinşi de îndoială. Acela a fost momentul în care Veneţia a decis să schimbe totul, să‑şi întoarcă faţa către Terra Ferma, către pământul sigur, către continentul atât de neglijat până atunci. Astfel, a pus bazele unei axe inedite împreună cu Genova, Barcelona şi Sevilla. În 1492, un genovez aflat în serviciul Spaniei a descoperit continentul american. În 1498, Vasco da Gama, un portughez, sosind la Calicut, a demonstrat că se poate ajunge în India pe mare. Drumul terestru al mătăsii a murit înghiţit de mare, iar Veneţia a avut inteligenţa şi voinţa de a se adapta. (...) Cu toate aceste schimbări, Veneţia nu a abandonat nimic din ceea ce îi constituia spiritul şi forţa."
5. Macron este un european convins. Poate tocmai de aceea capitolul Sa refundamentam Europa in care critica proiectul impotmolit al Uniunii Europene si lancezeala politicilor sale este cel mai interesant. Solutiile pentru rezolvarea celor doua mari probleme ale Europei de azi, terorismul si imigrantii, presupun amandoua o Europa mai unita, mai coerenta si mai cooperanta.
Citat: Europa a ajuns să lâncezească din lipsă de responsabilitate. Noi înşine am considerat mult prea des că, în fond, cea mai bună apărare a inte‑ resului naţional este încălcarea regulilor euro‑ pene la elaborarea cărora, în fapt, am contribuit. În afară de asta, ne‑a făcut să fim mai slabi şi absenţa unui veritabil control al politicilor euro‑ pene. Este semnificativ faptul că nu a avut loc nicio dezbatere politică reală, în lipsă de instanţe specializate, despre decizia prin care moneda unică a oferit unor state precum Grecia, Italia, Spania, Portugalia, dar şi nouă dreptul de a trăi peste posibilităţi, chiar cu riscul unei catastrofe. Opţiunile conducătorilor europeni, obiceiurile administraţiilor lor, proliferarea regulilor, insu‑ ficienta aplicare a principiului subsidiarităţii nu trebuie niciun moment să înceteze a fi supuse unei examinări exigente. Instituţiile europene sunt în ziua de azi incapabile de o asemenea introspecţie.
16
12
