La doar 35 de ani, Daniel David poseda un CV absolut incredibil. Este probabil cel mai tanar sef de catedra din Romania, conducand Disciplina de Psihologie Clinica si Psihoterapie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Desi a reusit sa se impuna in cadrul unuia dintre cele mai prestigioase institute de psihoterapie din SUA, Daniel David a revenit in Romania. Incarcat de distinctii si premii academice, riguros si pasionat de cunoastere, tanarul profesor se lupta in tara natala cu fantomele din trecut ale mediului universitar.

Vlad Mixich: Domnule Profesor, ca student si mai apoi ca tanar cercetator, ati avut un traseu fulminant. In 2003 ati revenit in tara. Ce v-a determinat sa va intoarceti intr-un loc in care psihoterapia era catalogata inca la capitolul ciudateniilor?

Daniel David: M-am intors in tara pentru ca la Universitatea Babes-Bolyai (UBB) am gasit un mediu profesional si intelectual permisiv care mi-a permis ca in scurt timp sa dezvolt o "Scoala de excelenta de psihologie clinica si psihoterapie" de inspiratie cognitiva si experimentala (vezi la www.clinicalpsychology.ro), la standarde internationale si cu o viziune proprie. In strainatate probabil ca as fi activat in cadrul Scolii cuiva dar nu cred ca as fi avut inca oportunitatea de a-mi promova Scoala si viziunea proprie. Sincer si scurt spus, acesta este motivul principal pentru care m-am intors!

Eu ma consider un cautator si un generator al cunoasterii si ma indrept oriunde se afla ea; asadar, nu pot spune ca m-am intors deoarece imi iubesc tara si sunt patriot (desi sunt!), in alte cuvinte, ca m-am intors sa fac ceva si pentru Romania! (desi fac!).

M-am intors deoarece aici pot genera cunoastere in mod creativ si neingradit; am insa grija ca anual sa merg in SUA pentru a nu iesi din retelele internationale de prestigiu din domeniu, si a ma izola, Romania nefiind, din pacate, inca un actor suficient de puternic si vizibil international, cel putin in domeniul meu, pentru a veni altii la noi sa invete!

Eu sunt fascinat de budism: calea de mijloc este calea sugerata de budism pentru a fi urmata daca doresti sa ai o viata in care sa te apropii de o iluminare/cunoastere veritabila.

Stiu ca aceasta formulare este o simplificare dura a budismului, dar va rog sa o acceptati in acest context de dragul discursului. Calea oricarui profesionist serios se inscrie intre stiinta si viata cotidiana; calea de mijloc, geometric vorbind, intre stiinta si viata cotidiana este calea succesului.

Orice exagerare necalculata intr-o parte sau alta duce fie la patologie fie la mediocritate. Eu, intr-o varianta personala de budism, am pastrat algebric calea de mijloc, mergand geometric, calculat, dintr-o extrema in alta!

Privita din aceasta perspectiva, cariera mea nu este una fulminanta decat daca o privesti geometric; daca o privesti algebric ea este rezultatul simplu al unui angajament ferm pe care l-am facut initial pentru stiinta si cunoastere: am dat totul si este drept, am primit mult si rapid!

RETETA SUCCESULUI ACADEMIC IN ROMANIA!

V.M.: Raspunsul dumneavoastra este pe cat de surprinzator pe atat de atipic pentru ca majoritatea profesionistilor acuza obstacolele consecutive mentalitatilor si birocratiei romanesti. Este Romania un camp de activitate mai potrivit pentru un vizionar decat o tara cum este SUA?

Daniel David: Banuiam ca in contextul actual va fi surprinzator, si stiu ca asta imi va putea atrage niste critici, dar este simplu si adevarat! Asa a fost! As fi putut sa-mi croiesc o istorie de erou, "intoarcere in conditii grele", dupa "succese in strainatate" etc., dar nu eram congruent cu mine si cu situatia pe care am trait-o.

M-am saturat sa tot criticam, mai ales cand nu e cazul; cand este cazul trebuie sa scoatem in evidenta si lucrurile pozitive! Adevarul este ca in tara sunt universitati si universitati; unele mai bune si/sau mai normale, altele mai slabe si/sau anormale, administrativ vorbind. Departe de mine gandul ca UBB este locul ideal, perfect.

Este insa un loc excelent, care mie mi-a oferit o sansa formidabila! Asadar, cunosc aceste plangeri si cred ca in general sunt justificate. Daca insa ai sansa sa gasesti un mediu cu potential de excelenta si normalitate (cum este UBB si inca cateva universitati din marile centre universitare din tara) si, foarte important, te comporti ferm, elegant si cu respect fata de institutie (fara sa-ti calci pe valori sau sa devii un "yesman"), atunci s-ar putea sa ai sansa pe care eu am avut-o: un mediu stimulant si suportiv in tara!

Nu fi omul altuia, pariaza mereu pe valori morale si profesionale chiar daca pare ca pierzi uneori facand astfel (vei castiga pe termen mediu si lung), cauta un mediu intelectual si academic suportiv si nu renunta: acesta cred ca este reteta succesului academic in tara.

Cand simti ca iti vine sa renunti citeste "If" a lui Kipling (ex. "de poti sa nu-ti pierzi capul cand toti in jurul tau si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina...vei fi un om!”) si continua. Daca crezi ca prin simplu fapt ca ai studiat afara si ca esti tanar esti mai bun ca ceilalti si ti se cuvine mai mult ca altora, iar ceilalti trebuie sa se dea la o parte sa-ti faca loc, atunci vei avea probleme!

V.M.: Sunteti asadar un vizionar!?

Daniel David: Daca vizionar inseamna un om stapanit de idei a carui fire este saltul omenesc prin cunoastere atunci imi place sa cred ca as putea fi un vizionar. Dar mie imi place sa gandesc si pentru mine, asta pentru "have fun"! Daca vizionar inseamna extravagant, deosebit, fantastic, guru - prevestitor de evenimente viitoare -, atunci nu sunt un vizionar. Sunt un om caruia ii place pur si simplu sa gandeasca!

Daniel David a absolvit Facultatea de Psihologie din Cluj, parcurgand ultimii doi ani de studiu intr-unul singur. La doar trei ani de la absolvire isi obtinuse doctoratul in psihologie urmand sa petreaca urmatorii 4 ani ca bursier la Institutul Albert Ellis din New York si la Mount Sinai Medical School. La doar un deceniu de la absolvire este deja profesor universitar la Univ. Babes-Bolyai din Cluj detinand titlul onorific de “Professor Aaron T. Beck”. A castigat trei premii academice in SUA si a fost director a peste 10 proiecte de cercetare internationale si nationale.

MEREU UITAM DE ELITA

V.M.: Sunteti implicat in elaborarea politicii educationale din Romania. Cum comentati stadiul prezent al reformei din sistemul universitar?

Daniel David: Este o intrebarea simpla dar raspunsul este foarte dificil si trebuie sa fie complex. Voi risca totusi de dragul discursului un raspuns direct, mentionand ca mi-am prezentat opinia pe larg in articole publicate in presa. In legatura cu acest raspuns direct spun ca am fost implicat si sunt inca implicat in elaborarea unor propuneri de politici educationale si de cercetare in Romania caci eu cred ca un intelectual trebuie sa se implice si in "treburile cetatii", fara insa a renunta la investitia profesionala majora! Am scris un articol in "Revista Academia" a Academiei Romane intitulat: "Si totusi ramane elita.

Stiinta intre elita si masificare" si, pornind de la acest articol, formulez franc raspunsul la intrebarea dvs.: din punctul meu de vedere reforma din sistemul universitar este in faza primitiva, conceptual vorbind, caci incearca sa reglementeze doar "masificarea" (masa mare); va deveni avansata, formativa si consolidata doar atunci cand va reglementa simultan "masificarea" si "elita"! Mereu uitam de elita, desi ea este cea care impinge cunoasterea si civilizatia mai departe...!

V.M.: Mereu uitam de elita desi vorbim frecvent despre ea. Romania este o tara pe care tinerii de elita o parasesc, regretabil, in numar mare. Sa fie unul dintre motive si absenta perspectivei lor de afirmare academica, spatiu ocupat in prezent de universitari venerabili dar prea insistenti in a ocupa pozitii de conducere in trei sau chiar patru mandate? Este aceasta situatie cumva o falsa problema? Ar trebui mai curand sa ne indreptam atentia catre alte pricini ce-i gonesc din tara elitele?

Daniel David: Este si aceasta o problema dar acum nu cred ca este cea mai importanta (dar exista!)! Faptul ca esti tanar nu inseamna ca esti destept si bun iar faptul ca esti batran nu inseamna ca esti "expirat".

Am vazut tineri imbecili cu minte imbatranita si seniori senini cu mintea tanara; si nu rar primii cereau cu tupeu plecarea celorlalti. Nu varsta da valoare! Tinerii pleaca acum in primul rand deoarece au mai multe oportunitati; pe tinerii germani si olandezi ii veti gasi in SUA, tineri americani pot fi gasiti in Anglia dar asta nu inseamna ca Germania, Olanda sau SUA sunt tari cu probleme educationale majore.

Asistam la internationalizarea cunoasterii si asta inseamna in primul rand mobilitate! Nu toti care pleaca si studiaza afara sunt insa mai buni ca cei care studiaza in tara. Caracterul si productia stiintifica (publicatii ISI si carti in edituri internationale) sunt coordonatele care definesc o valoare in stiinta si cultura. Restul sunt vorbe si prejudecati! La mine la UBB avem seniori remarcabili: Burzo (fizica), Haiduc (chimie), Popescu (biologie), ca sa amintesc cativa.

Nu i-as schimba cu niciun tanar pe care l-am cunoscut din aceste domenii; dimpotriva i-as trimite pe acesti tineri sa studieze cu ei! Ca sa scurtez povestea, valoarea nu are varsta si eu (vezi si cazul universitatilor americane de prestigiu ca Harvard) as vota-o si pentru al 5-lea mandat!

CREDINTA GENERATIEI DE INTELECTUALI TINERI

V.M.: Exista multi profesori universitari venerabili care se plang de calitatea generatiei actuale de studenti.Se pare, afirma ei, ca nivelul mediei studentilor este mult inferior celor din urma cu doua-trei decenii. Sunteti in permanent contact cu tinerii fiind si dumneavoastra inca tanar, asadar si cel mai in masura sa ne ofere o parere asupra acestei chestiuni.

Daniel David: Am sa va raspund printr-o exemplificare. Eu fac parte din prima generatie de psihologi de dupa revolutia din 1989. In anul meu eram 30 de studenti, aproape toti foarte motivati si destul de buni.

Acum avem 200 de studenti intr-un an. Daca ma uit cu atentie, vad ca studentii motivati si foarte buni sunt tot in jur de 30. Asadar, valoarea ramane constanta! Nu trebuie insa sa uitam ca rolul nostru de profesori este sa-i ridicam, atat cat putem si cat ne lasa motivatia lor, si pe ceilalti 170 de studenti!

V.M.: V-ati aflat in urma cu mai bine de doi ani printre semnatarii unei scrisori deschise adresata presedintelui Basescu de catre un grup de tineri universitari romani care activau in cadrul unor prestigioase universitati americane.

Scrisoarea critica un articol al vicepresedintelui Institului Cultural Roman, domnul Mircea Mihaies. De atunci, considerati ca s-au normalizat relatiile dintre institutia reprezentata de domnul Mihaies si grupul de tineri intelectuali semnatari ai acelei scrisori?

Daniel David: Niciodata nu au fost probleme intre domnul Mihaies si institutia reprezentata de dansul si grupul de tineri din diaspora din care faceam si eu parte.

A fost insa o diferenta de idei si, da, as spune, chiar o batalie de idei! Domnul Mihaies este unul dintre intelectualii de calibru ai acestei tari si are tot respectul meu; aceasta nu inseamna insa ca nu pot sa am idei divergente fata de ale dansului si sa intram iar in batalii de idei, in care armele sunt inteligenta si argumentele. Am facut asta nu doar cu dansul ci cu multi oameni de stiinta sau de cultura de valoare, din tara sau strainatate, pe care ii respect.

Asta inseamna a fi intelectual! Poate ca aceasta defineste tanara generatie de intelectuali formati in diaspora: credinta ca batalia de idei nu inseamna batalii intre oamenii care poseda aceste idei; ba mai mult, ajungi sa respecti mai tare persoanele cu care ai avut sansa sa-ti incrucisezi argumentele, au adus argumente destepte si au luptat rational, indiferent daca tu ai pierdut sau ai castigat.In final a castigat cunoasterea si saltul civilizatiei!

PSIHOTERAPIA SI CELE TREI ROMANII

V.M.: Cum credeti ca este receptata in prezent notiunea de psihoterapie la nivelul populatiei generale? Incep oamenii sa bata la usa psihoterapeutului sau sunt in continuare victimele confuziei psihiatru-psihoterapeut egal doctor de nebuni?

Daniel David: Depinde de Romania la care ne referim! In Romania oraselor mari psihoterapia este deja bine cunoscuta si oamenii apeleaza in mod informat la astfel de servicii.

In Romania oraselor mici psihoterapia este destul de cunoscuta dar oamenii nu o folosesc sau nu si-o permit ca serviciu de specialitate. In Romania rurala psihoterapia este practic necunoscuta sau distorsionat receptata.

Confuzia psiholog-psihiatru-psihoterapeut inca exista si vor mai trece ani buni pana va fi redusa semnificativ! Noi nu avem o cultura psihologica (psihologia a fost desfiintata in perioada comunista) asa ca receptarea acestor profesii in mediul social se face fara o grila riguroasa.

Psihoterapia se refera la interventia psihologica pentru (1) optimizarea si dezvoltarea personala a persoanelor normale sau cu probleme emotionale si/sau comportamentale subclinice si (2) tratamentul persoanelor cu tulburari psihice si de comportament. Asadar, psihoterapeutul este intr-un fel si "doctor de nebuni". Practica psihoterapiei "cu nebuni" este fascinanta dar ea implica si riscuri pe care trebuie sa ti le asumi (lucrurile mari costa!).

Sa nu uitam ca psihoterapeutii de marca lucreaza adesea nu cu persoane normale si rationale ci cu persoane care au patologie severa care, oricat de fascinanta este, adesea se poate intoarce impotriva ta. Spre exemplu, multi psihoterapeuti faimosi au fost inclusi in delirurile pacientilor (fie ele sexuale sau paranoice) trebuind sa faca fata acestei realitati (avansuri, amenintari, atacuri etc.)... asadar psihoterapia avansata este in fapt si "...lucru cu nebuni..."! Pregatiti-va, cei care doriti sa fiti psihoterapeuti, si pentru asta!

V.M.: Bazandu-va pe observatiile dumneavoastra de practician, care sunt cele mai frecvente probleme pentru care este solicitat in Romania ajutorul psihoterapeutului?

Daniel David: Cele mai frecvente probleme, in ordine, sunt: (1) tulburari de tip anxios; (2) tulburari de tip depresiv; (3) probleme de cuplu; (4) probleme de comportament alimentar etc.

Acest lucru nu este de mirare caci ele sunt si tulburarile care au cea mai mare prevalenta.