Sambata, 12 martie 2016, de la ora 21.15, iubitorii de fineturi muzicale sunt invitati la Teatrul de Arta Bucuresti, pentru un recital extraordinar sustinut de Maxim Belciug, maestrul chitarei si al Incantarilor. Trebuie sa visezi. Nefericit cel ce nu viseaza – spunea Lorca – caci niciodata nu va vedea lumina.
Intalnirea cu Maxim Belciug intr-un recital de chitara solo este pur si simplu o desfatare. Daca in formulele de duo cu care ne-a obisnuit in ultimul timp chitaristul cauta cu eleganta sa-si puna in valoare partenerul, punctul de sublim nu i se ofera decat in ocaziile in care se regaseste singur cu chitara sa. Sunt momentele sale de sinceritate totala, cand lasa in urma constrangeri si mode si isi permite sa viseze din varful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea speciala a chitarei, atat de diferita de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori imblanzirea totala a tehnicii care pe multi instrumentisti ii tine captivi, insa la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plange si iubeste si danseaza pe una si o mie de voci, ca o orchestra ireala care ataca pasional fara sa-i pese de drumul inapoi. Lipsite de luciul exterior al punerii in scena, recitalurile sale ofera in schimb prilejul intimitatii cu o fantezie. Fantezia unui artist pentru trairea muzicii. Un ragaz de visare si apoi lumea se poate intoarce la indiferenta sa.
Evident, pentru cei ce vor sa auda cum poate sa incapa o lume intr-o chitara, exista o conditie: sa fie in sala la concert.
