Mezzosoprana de anvergură internaţională, Viorica Cortez, este invitata de onoare a celei de-a XIV-a ediţii a Sibiu Opera Festival, ce se desfășoară în perioada 20 septembrie – 4 octombrie, la Sala Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu și în alte spații de evenimente din Sibiu.
Viorica Cortez revine magistral în ţara de origine, într-o suită de manifestări care a debutat încă de la începutul verii. După ce a fost distinsă cu titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Arte Iaşi şi după ce a primit însemnele de cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, Viorica Cortez răspunde invitaţiei de a susţine un recital extraordinar la Sibiu Opera Festival, în compania pianistei Vasilica Stoiciu-Frunză. Evenimentul va avea loc la Sala Thalia, joi, 24 septembrie, ora 19:00.
Recitalul este o continuare a proiectului început la Iași, în luna mai, când Viorica Cortez a dorit să ofere publicului o seară muzicală extraordinară, împreună cu pianista Vasilica Stoiciu-Frunză, după primirea titlului de „Doctor Honoris Causa”. Repertoriul cuprinde lucrări din creația universală și românească de lied și operă și este în același timp un omagiu adus compozitorului George Enescu, la 60 de ani de la dispariție. Cu siguranță va fi un privilegiu pentru cei care o cunosc pe Viorica Cortez, dar mai ales pentru cei care nu o cunosc, să asculte glasul și mesajul artistic al unei mari artiste.
În cadrul evenimentului va avea loc lansarea cărții „Cortez” de Marius Constantinescu (ediţia a II-a revizuită şi adăugită), în prezența autorului. În volumul „Cortez“, apărut la Editura Humanitas, povestea vieţii celebrei Viorica Cortez este mărturisită în cadrul dialogurilor pe care mezzosoprana le-a purtat cu realizatorul TVR de emisiuni muzicale.
Preţul unui bilet la recitalul din 24 septembrie este de 20 de lei. Tichetele sunt disponibile la Casieria Filarmonicii de Stat Sibiu (Sala Thalia, str. Cetății, nr. 3-5) și online pe www.filarmonicasibiu.ro, www.bilet.ro, în rețeaua magazinelor Tui Travelcenter şi Eurolines.
VIORICA CORTEZ
Vocea inconfundabilă, temperamentul scenic, vastitatea repertoriului de operă şi vocal-simfonic conturează cariera unică a mezzosopranei Viorica Cortez, desfăşurată pe toate marile scene ale lumii. Sergio Segalini a numit-o “Diva assoluta”, iar în anii ’70, critica muzicală franceză o saluta pe “Carmen a secolului” pe prima pagină a ziarelor.
Anul 1964 a însemnat pentru Viorica Cortez câştigarea Marelui Premiu de la Toulouse. Au urmat Marele Premiu special "Kathleen Ferrier" din s’Hertogenbosch (Olanda, 1965) şi Premiul I şi medalia de aur la Concursul Internaţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (1967). Premiul de la Toulouse a însemnat debutul unei cariere artistice de excepţie, care a început cu rolul Dalilei, la Teatrul Capitol, avându-l ca partener pe Ludovic Spiess. Au urmat Carmen, A
Viorica Cortez in rolul Cleopatrei (1974)
Foto:
mneris, Eboli, Charlotte, Azucena, într-o suită de debuturi rapide, aceste roluri constituind totodată pilonii principali ai carierei sale. A interpretat de asemenea rolurile Leonora di Guzman, Mignon, Adalgisa, Herodiada, Venus, Clytemnestra, Orfeu, Ulrica, Iocasta, Laura Adorno, Elisabetta, Cleopatra, Marfa, Cuniza, Fedora, Fenena şi multe altele, care au făcut ca Viorica Cortez sa devină una dintre cele mai apreciate artiste românce ale timpului. Cele mai importante teatre lirice au invitat-o să cânte alături de cei mai mari interpreţi ai momentului: Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Alfredo Kraus, Nicolai Ghiaurov, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Sherill Milnes, Monserrat Caballé, Giuseppe di Stefano, Richard Tucker, Jon Vickers, José Carreras, Mirella Freni, Birgitt Nilsson, Renata Scotto, Grace Bumbry, Leontyne Price etc. In scurt timp a devenit o prezenţă constantă pe scenele teatrelor lirice ca Metropolitan Opera din New York, Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Capitol din Toulouse, Teatro San Carlo din Napoli, Gran Teatre del Liceo din Barcelona, Staatsoper din Viena, Opera Garnier din Paris.
“De îndată ce rolul Carmen i-a fost încredinţat la Covent Garden, s-a făcut auzită una dintre cele mai mari şi mai frumoase voci de mezzosoprană din a doua jumătate a secolului XX” (Répertoire Opéra). Daily Telegraph din Londra îşi intitula un reportaj special astfel: “Cortez Miraculous”, iar L’Express din Paris: “Fabuleuse Viorica Cortez”. Iată alte titluri, dintre zecile de articole apărute: “Carmen to the life - that’s Viorica!” (Evening News, 29 noiembrie 1968), “La Carmen roumaine, la meilleure” (France Soir, 30 octombrie 1970), “Carmen mondiale” (Gazetta di Modena, 19 noiembrie 1971), “Viorica Cortez Carmen universale” (Giornale di Bergamo, 21 decembrie 1971), “La Carmen du siècle” (Le Dauphiné libéré, 3 februarie 1972), “La Bomba dell’Arena” (Il Giorno, 12 august 1972), “Una Leonora d’eccezione” (Il Lavoro, 11 aprilie 1976), “Viorica Cortez, el major mezzosoprano del mundo” (El Caraqueno, 25 martie 1977), “Viorica Cortez, la divina del bel canto” (La Gazzetta dell’Etna, 23 iulie 1994).
Viorica Cortez a lucrat cu cei mai importanţi regizori, printre care Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi, Margherita Wallmann, Giorgio Strehler, Joseph Losey şi cu cei mai mari dirijori ca Georges Prêtre, Jean-Claude Casadesus, Riccardo Chailly, Claudio Abbado, Seiji Ozawa, Alain Lombard, Michel Plasson, Wolfgang Sawallish, Zubin Mehta, Riccardo Muti.
Paralel cu apariţiile pe scenele de operă, Viorica Cortez a susţinut permanent o bogată activitate concertistică, cu un repertoriu extrem de vast (lied, cantată, oratoriu, poem vocal-simfonic), prezentat în săli prestigioase ca Albert Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Opera din Paris, Ateneul Român din Bucureşti etc.
Încă de la mijlocul anilor ‘80, Viorica Cortez, conştientă de statutul său de artistă ajunsă la maturitate, a început sa se îndrepte spre un alt repertoriu de operă, continuând să debuteze într-o serie de roluri cu totul speciale: La Cieca din La Gioconda de Amilcare Ponchielli, Madame Flora din Medium de Gian Carlo Menotti, Zia Principessa din Suor Angelica de Giacomo Puccini, Marchiza de Berkenfield din La fille du régiment de Gaetano Donizetti, Madame de Croissy din Dialogues des Carmélites de Francis Poulenc, Mrs. Quickly din Falstaff de Giuseppe Verdi, Contesa de Coigny şi Madelon din Andrea Chénier de Umberto Giordano, Baroana din Vanessa de Samuel Barber, Contesa din Dama de pica de Piotr Ilici Ceaikovski, Buryjovka din Jenufa de Leoš Janácek. Toate aceste roluri, în majoritate roluri de compoziţie, îi pun în valoare atât talentul actoricesc, cât şi frumuseţea vocii. Presa ultimilor ani semnalează toate aceste apariţii pe un ton elogios şi vorbeşte despre extraordinara rezistenţă vocală a “glorioasei Viorica Cortez, care a dominat scenele lirice în anii’70”. Seria debuturilor marii artiste a continuat cu rolul interpretat la Opéra Comédie din Montpellier la începutul lui februarie 2009, Dieu (Dumnezeu) din opera Affaire étrangère de Valentin Villenave, în creaţie mondială. Acest repertoriu bogat şi variat ca stil, poate cel mai vast şi mai complet repertoriu al tuturor mezzosopranelor din zilele noastre, este reprezentativ pentru o cântăreaţă a cărei zestre artistică reuneşte perfecţiunea tehnică, inteligenţa interpretativă şi un emoţionant umanism.
Discografia artistei cuprinde Il Trovatore şi Rigoletto de Giuseppe Verdi, Il Capello di Paglia di Firenze ce aparţine celebrului compozitor de muzică de film Nino Rota, Requiem-urile de Mozart şi Donizetti, Le grandi voci dell’Arena di Verona, Opéras français et italiens, Carmen de Georges Bizet, Romeo et Juliette de Hector Berlioz etc. Apare în numeroase filme de operă, emisiuni televizate şi radiodifuzate. În 1977 Viorica Cortez a înregistrat la Luxemburg un recital de muzică franceză, care a câştigat Marele Premiu al Academiei Discului Liric din Franţa. “Vocea incandescentă”, cum a fost numită, poate fi ascultată şi în numeroase înregistrări live: Oberto, conte di San Bonifacio (Bologna, 1977), Aida (Viena, 1973, Denver, 1986), Elektra (Roma, 1971), Norma (Napoli, 1973, Caracas, 1975), Maria Stuarda (Chicago, 1973), Il Trovatore (Paris 1975, New York 1978, 1981), La Favorita (Genova, 1976), Don Carlo (Milano, 1978), Samson et Dalila (Paris, 1978), Carmen (Carpentras, 1981), Adriana Lecouvreur (New York, 1983), La Gioconda (Verona si Barcelona, 1988), Suor Angelica (Madrid, 1993), Zaza (Palermo, 1994), La Fille du régiment (Madrid, 1996), Les Contes d'Hoffmann (Orange, 2002), Jenufa (Barcelona, 2005).
Viorica Cortez este preşedinta Societăţii muzicale franceze Georges Enesco înfiinţată în 1996 la Paris, cu o activitate ce constă, în principal, din concerte şi recitaluri cu programe de muzică predominant românească, în cadrul cărora creaţia vocală enesciană se bucură de un statut privilegiat. Cu puţine excepţii – manuscrise ce aşteaptă încă să fie descoperite în arhivele Muzeului Naţional „George Enescu“ din Bucureşti – Viorica Cortez şi pianista Alina Pavalache au prezentat în întreaga lume toată creaţia de cântece pentru voce şi pian a compozitorului român. Printre membrii importanţi ai acestei Societăţi se numără soprana Leontina Văduva şi muzicologul Alain Cophignon, autorul unei extraordinare monografii „George Enescu“, publicată iniţial în limba franceză, tradusă apoi şi în limba română şi publicată datorită iniţiativei Institutului Cultural Român.
Viorica Cortez este invitată în juriul unor prestigioase concursuri internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa, având o adevărată vocaţie de dascăl. Din anul 2014 prezidează juriul Concursului Internațional de Artă Vocală Georges Enesco de la Paris, organizat de Societatea muzicală franceză Georges Enesco.
