Despre Targul Gaudeamus 2007 pot spune un singur lucru: same-old, same-old. Cele doua targuri de carte, Bookfest (fost Bookarest, fost Bucuresti) si Gaudeamus, risca sa-si piarda identitatea. Se suprapun deja pana la confuzie: acelasi spatiu de desfarsurare (Pavilionul central Romexpo), aceleasi standuri, aceeasi harta, chiar si aceeasi mascota.

Parti bune: te orientezi mai usor. Parti proaste: deja-deja-deja vu, disparitia ineditului din eveniment. Defecte ale ambelor targuri: spatii de acces proaste la standuri; editurile mari monopolizeaza parterul si produc ambuteiaje, in vreme ce editurile mici sunt pierdute, undeva, la margine, la etajele 1 si 2; nici evenimentele, nici editurile nu ies, astfel, in evidenta; in plus, nu exista garderobe/dulapuri pentru bagaje si trebuie sa te plimbi, prin caldura si inghionteala, cu tonele de carti si cu toate hainele dupa tine.

O constatare: aceleasi carti le gasim in librariile din oras, aceleasi lansari le vedem si la Carturesti, aceleasi discount-uri le obtinem si pe Internet. Cu ceva mai putina aglomeratie. O serie de intrebari retorice: de ce sa bati drumul de pomana pana la Romexpo? si de ce merita Gaudeamus-ul, dincolo de mediatizare, sa fie un mare eveniment?

Cate ceva despre pretextul din titlu. Cartile pe care vi le prezint le-am gasit, intr-adevar, la Gaudeamus, insa nu veti descoperi in ele sensul vietii. Daca va imaginati ca veti afla sensul vietii mergand la un targ de carte sau citind studii, romane si eseuri, fie si despre J.R.R. Tolkien si de Kurt Vonnegut, atunci nu mai are rost sa parcurgeti articolul. intrebati, eventual, de editurile Pavel Corut, Adevar Divin si Shambala, prezente, si ele, in targ.

Robert Lazu, Enciclopedia lumii lui Tolkien Foto: Hotnews

Sensul vietii, al societatii omenesti si al Universului este, pentru Tolkien, ordinea, altruismul, iubirea. Ca sa nu spun: binele, adevarul si frumosul. Cel mai mare rau e, pentru Tolkien, invidia. De aici se trag coruptia, slutenia, degradarea. Morgoth, Vrajmasul intunecat, Spaima cea Neagra a fost candva Melkor, Puternicul, cel mai inzestrat dintre Valari. Invidios pe Ilúvatar, Creatorul, si suparat ca nu gaseste Flacara Nepieritoare, ca nu poate sa construiasca o lume a sa, Melkor s-a razvratit si a inceput sa pustiasca taramurile Ardei.

Morgoth, impreuna cu spiritele pe care le-a corupt inainte de Primul Ev, printre care cel mai puternic era Sauron, i-a creat si pe orci, torturandu-i indelung pe elfi. Balrogii sunt si ei spirite corupte, locotenentii Inamicului din Utumno. Daca nu ati vazut decat trilogia Stapanul inelelor, a lui Peter Jackson, va veti intreba, totusi, pe buna dreptate: cine sunt Ilúvatar si Valarii, elfii si orcii, cat de intinsa e Arda, cand a inceput Primul Ev, unde se afla Utumno?

Orice tolkienist va fi invidios pe aceasta carte. Ceea ce gasesti aici cu usurinta e, pentru fiecare fan in parte, rezultatul stiintei acumulate dupa ani intregi dedicati operei lui Tolkien. Ce sa le mai povestesti prietenilor, cand pot descoperi, cu lux de amanunte, povestea elfilor, a hobitilor si a gnomilor, muzica Valarilor si creatia Ardei, condamnarea lui Morgoth si soarta Silmarililor intr-o singura carte de capatai?

Lumea lui Tolkien – un univers ideal, cu poezie, magie si eroism, o lume ordonata, cu sens, in care am vrea cu totii sa traim.

Kurt Vonnegut, Sirenele de pe Titan Foto: Hotnews

Vonnegut este un prozator foarte glumet. Cea mai mare suparare a oricarei civilizatii inteligente, spune el, motivul pentru care ne luptam cu natura, exploram spatiul si rasturnam totul in jurul nostru este mancarimea provocata de intrebarea: ce dracu cautam in acest Univers? Noroc chior, miliarde de dolari, nave spatiale – prostii, fandoseli, poteci ocolitoare in jurul marilor intrebari, falsificari ale marilor bucurii.

Am inteles care sunt marile intrebari, dar care sunt marile bucurii? De pilda, sa traiesti in pielea goala, cu niste vulturi plesuvi mari si albastri, si sa construiesti altare in forma planetei Saturn – iata o bucurie de neimaginat! V-am spus ca Vonnegut este un mare glumet. Nici chestiile S.F. nu trebuie sa le luati in serios: prozatorul forteaza niste ipoteze, inventeaza niste zei in masina pentru a-si tortura, nepasator, personajele si pentru a stoarce de toate sensurile posibile lumea in care traim.

Daca veti calatori alaturi de Malachi Constant de la un capat la altul al Sistemului Solar, va promit sa aflati, totusi, cateva lucruri. De pilda, care e cea mai puternica forta din Univers, responsabila pentru geneza acestuia, cum a fost manipulata istoria omenirii pentru o piesa de schimb de cativa centimetri a unei nave spatiale si cum se pot rezolva contradictiile si disputele de orice fel.

Lumea lui Vonnegut – un univers de cosmar, din care nu am vrea sa facem parte si care ne pare, totusi, extrem de familiar.

Alfred Bulai - Societatea reala Foto: Hotnews

Este lumea din jurul nostru asemanatoare cu cea pe care o prezinta analistii politici, la televizor? Sau cu cea din platformele electorale ale partidelor, sau din discursurile politicienilor, tot la televizor? De cele mai multe ori, nu, si acesta este – explica Alfred Bulai – un motiv pentru care politicienii si partidele se intampla, de multe ori, sa esueze, adresandu-se unui electorat pe care nu il cunosc.

Sensul vietii unui sociolog este de a ajuta „nu doar politicienii sau guvernantii sa inteleaga socialul, ci pe noi toti, simpli cetateni, rotite ale marelui mecanism cultural”. „Societatea reala” (vol I), cuprinzand articole publicate, intre 2005 si 2007, in revista „Cultura”, pune sub lupa, in timp real, intamplarile lumii din jurul nostru. si nu doar pe cele ale lumii subtiri, din varful piramidei politice: povestile orasului, filme, ziare si carti, capsunari si savanti, toate intra in volumul lui Alfred Bulai.

Lumea lui Alfred Bulai – universul familiar, prin care ne miscam cu totii, vazut prin lupta unui sociolog ce nu se teme de mirosurile din autobuz.