Eliberand casa, iti eliberezi si inima. Invatand sa-ti faci ordine in casa, inveti in mod subtil sa-ti faci ordine in inima, in trecut, in amintiri. Este o arta, o magie, pe care o poti deprinde de la Marie Kondo. Cartea ei „Magia ordinii” se bazeaza pe trei principii: simplifică, organizează şi depozitează. Aplicandu-le vei fi capabil să apreciezi ce îţi aduce cu adevărat bucurie, fără să fii "păcălit" să păstrezi obiecte care nu te bucură cu adevărat; astfel nu vei fi tentat să acumulezi prea multe lucruri.Este o carte ce se vinde neasteptat de bine in toata lumea si in Romania. Mai jos puteti citi un scurt interviu cu autoarea cartii, despre ceea ce inseamna sa fi ordonat.
De ce este important să învăţăm să fim ordonaţi şi de ce lucrul acesta nu e ceva intuitiv?
E posibil ca unii oamenii să fie ordonaţi din fire, dar din experienţa mea, am observat că majoritatea oamenilor nu sunt - aşa că trebuie să se străduiască să deprindă nişte obiceiuri bune. Cred că până nu capeţi deprinderea de a fi ordonat şi nu păstrezi această deprindere o perioadă, nu înţelegi pe deplin beneficiile faptului de a fi ordonat. Să fii ordonat e atât un obicei, cât şi o artă.
În multe ţări, cei care sunt extrem de organizaţi sunt adesea consideraţi ca având o nevoie "maniacală" de ordine. Credeţi că felul în care o persoană se raportează la organizare, atât cea a propriei locuinţe, cât şi a propriei minţi, e legat de cultura fiecărei societăţi? Care este situaţia în Japonia?
Cu siguranţă unii oameni sunt obsedaţi de ordine şi poate că exagerează uneori în această privinţă, mai ales când încearcă să-i oblige pe alţii să-şi schimbe obiceiurile. Cred că în fiecare ţară şi în fiecare cultură există astfel de oameni. Dar majoritatea dintre noi nu suntem aşa. Aşa că trebuie să învăţăm cum să fim ordonaţi. E foarte posibil să fii mereu ordonat şi cu toate astea, să fii "normal", perfect adaptat mediului şi anturajului tău.
Dezvoltăm ataşamente emoţionale faţă de obiecte?
Mulţi oameni identifică obiectele cu oamenii care le-au oferit în dar aceste obiecte sau cu locurile unde le-au primit. Iar asta duce la un ataşament emoţional. E un lucru foarte firesc. Dar i-aş întreba în primul rând pe aceşti oameni dacă obiectul respectiv le produce bucurie în viaţa lor de acum. Dacă nu e aşa, cel mai bine este să-i mulţumeşti obiectului pentru rolul important pe care l-a jucat în viaţa ta şi să te desparţi de el. Când mulţumeşti unui obiect, faptul acesta diminuează mult din sentimentul de vinovăţie pe care îl ai că te descotoroseşti de el. (Încercaţi, chiar funcţionează!) De asemenea, îi rog pe cititorii mei să înţeleagă că adesea bucuria cea mai mare o simte persoana care dăruieşte. Aşa că, odată ce ai primit darul, acea bucurie a fost deja exprimată şi simţi beneficiile ei. Prin urmare, cred că atunci când oamenii înţeleg asta şi se gândesc la daruri în acest fel, le e mai uşor să se despartă de obiecte, mai ales când nu mai aduc nicio scânteie de bucurie în vieţile lor.
În cartea dumneavoastră vorbiţi despre următoarea teorie: să hotărâm ce trebuie sau nu trebuie aruncat în funcţie de ce ne dictează inima. Dar oamenii care acumulează o mulţime de obiecte folosesc aceeaşi tactică pentru a păstra aproape TOTUL. Cum să facem să nu cădem în capcana aceasta?
De fapt, teoria mea nu e tocmai asta. Pentru mine obiectele "inspiră bucurie", nu dictează inimii. Pare bizar până nu încerci, dar dacă ţii un obiect în mâini, adesea simţi cum ceva îţi străbate tot trupul. Eu numesc asta "a inspira bucurie", iar în cazul în care se întâmplă aşa, înseamnă că trebuie să păstrezi obiectul respectiv. Dacă pui în aplicare această metodă o perioadă, vei fi capabil să apreciezi ce îţi aduce cu adevărat bucurie, fără să fii "păcălit" să păstrezi obiecte care nu te bucură cu adevărat; astfel nu vei fi tentat să acumulezi prea multe lucruri.
Credeţi că, în cazul oamenilor care trăiesc înconjuraţi de dezordine, există o legătură între faptul acesta, imaginea pe care o au despre sine şi felul în care se văd pe ei înşişi?
Fiecare persoană e diferită. Aşa că nu mă pot pronunţa în deplină cunoştinţă de cauză în această privinţă. Dar pot spune că, după atâţia ani în care am învăţat oamenii cum să fie ordonaţi şi după nenumărate întâlniri cu cititorii cărţilor mele, am observat că, în general, oamenii se simt mai optimişti în legătură cu viaţa lor când au locuinţe ordonate. Am observat, de asemenea, că atunci când au locuinţele îngrijite, faptul acesta are consecinţe favorabile atât în în viaţa lor profesională (sunt promovaţi sau obţin un loc de muncă mai bun), cât şi în cea sentimentală: au noroc în dragoste, îşi găsesc un iubit sau o iubită potrivită sau se căsătoresc!
Care este relaţia dintre mediul în care trăim şi emoţiile noastre? Credeţi că o locuinţă are o energie a ei?
O casă curată şi ordonată face ca mintea să fie mai calmă, mai bine organizată. Când mediul în care trăim este organizat, mintea noastră se poate concentra mai bine pe alte aspecte din viaţa noastră; de asemenea, suntem mai capabili să ne folosim toate abilităţile pentru a face faţă provocărilor zilnice şi pentru a ne îmbunătăţi viaţa. Cât despre energia pe care ar emana-o o locuinţă, pot spune că am observat că o casă curată şi bine organizată le permite oamenilor să fie mai calmi şi să se simtă mai bine. Nu ştiu dacă locuinţa în sine are energie, dar cu siguranţă mediul în care locuim poate transmite energii pozitive sau negative; sunt convinsă de asta.
Cum putem să ne menţinem motivaţia de a vrea să ne schimbăm obiceiurile atât în ce priveşte locuinţa noastră, cât şi în ce priveşte viaţa noastră?
Peste tot în lume am văzut şi am auzit de multe exemple în care obiceiurile legate de ordine ale oamenilor s-au îmbunătăţit de când aplică metoda mea. Nu numai că, cu cât exersează mai mult, devin mai pricepuţi în a se organiza, dar sunt mai entuziaşti şi mai motivaţi să fie ordonaţi văzând efectele pozitive pe care lucrul acesta le are în vieţile lor, atât acasă, cât şi la locul de muncă.
De ce este important să simţim recunoştinţă faţă de obiectele pe care le folosim?
Când simţim recunoştinţă faţă de obiectele din viaţa noastră, le preţuim mai mult şi le folosim cu mai multă grijă şi mai mult respect. Prin urmare, aceste obiecte au o viaţă mai lungă, ceea ce ne oferă mai multă plăcere şi ne ajută, de asemenea, să economisim timp şi bani pentru că nu e nevoie să le înlocuim atât de des.
Totodată, trebuie să le mulţumim obiectelor pe care le-am folosit, dar pe care urmează să le aruncăm. Ne e astfel mai uşor să ne despărţim de ele fără să ne facem griji sau să ne simţim vinovaţi, iar asta ne ajută să ne canalizăm energia asupra altor obiecte care aduc cu adevărat bucurie în vieţile noastre.
