Miercuri, 15 iulie, ora 19.00, sunteti invitati la Libraria Humanitas Kretzulescu la lansarea celebrei carti despre Bucurestiul interbelic a diplomatului si scriitorului francez Paul Morand. Vor vorbi despre Bucurestiul anilor '30, asa cum l-a vazut Paul Morand, Dan C. Mihailescu, Andreea Rasuceanu, Sandra Ecobescu si Teodor Baconschi.

Bucurestiul interbelic vazut de Paul MorandFoto: Librariile Humanitas

Paul Morand a publicat Bucarest in 1935, la editura pariziana Plon, intr-o epoca in care reputatia sa de om de lume si de scriitor era bine stabilita. Diplomat de cariera, se bucura de privilegiul de a calatori si de a avea acces in cercurile inaltei societati. In 1929 publicase si un volum despre New York, iar Bucurestiul l-a descoperit gratie legaturilor sale personale si, de buna seama, gratie simpatiei pe care, ca francez, o avea asigurata printre romani. Editura Plon a retiparit Bucarest in 1990, dupa Revolutia Romana. Paul Morand fusese de altfel primit in 1968 in Academia Franceza, ca o recunoastere a valorii sale de scriitor.

La 80 de ani de la intaia aparitie, Humanitas ofera Bucuresti intr-o traducere pe masura, semnata de Emanoil Marcu, si cu imagini de epoca ce urmaresc meandrele scrisului lui Paul Morand.

„Chiar daca Bucurestiul nu e Romania, cum repeta romanii care cauta si gasesc in viata rustica si arta taraneasca izvorul unic al geniului moldo-valah, orasul e totusi un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri si aventuri. Jobene si caciuli scite de caracul, masini americane si carute ostrogote defileaza aici cu voiosie.“

„Morand e unul din rarii scriitori nesomnambuli sau nehipnotizati de acest secol care a cunoscut totusi destui adormiti si halucinati... Uneori, el pare sa scrie un pic la nimereala, e un suprarealist sec. Totul la el e miscare, racursiu, este un infipt surprinzator si sigur pe el... La Morand frapeaza extrema economie de mijloace, bruschetea ritmului, corespunzand perfect epocii de dupa Primul Razboi Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor dupa Proust si Céline.“ (Philippe Sollers)