Cartea lui Dan Alexe, “Dacopatia si alte rataciri romanesti”, recent aparuta la editura Humanitas, va scandaliza pe multa lume – nu numai pe “dacopati”, ci si pe cei ramasi intoxicati cu istoria scrisa de istoricii comunisti. Va produce zarva, o mare cantitate de comentarii si de pareri, de controverse si lupte pe Facebook. Dar tulburarea pe care o creeaza este una sanatoasa, fara de indoiala. Incurajata in trecut de comunismul nationalist, boala protocronista romaneasca revine pe tot felul de canale si infecteaza cu o usurinta surprinzatoare. Rezultatul pe care-l produce e prostia fatisa. Iar prostia are nevoie de leacuri tari ca iasa din inertia care-i e proprie. Cartea lui Dan Alexe e un leac tare. Ironica, sarcastica, erudita, bazata pe argumente puternice lingvistice si istorice, uneori ludica, scrisa cu nerv de jurnalist – va face deliciul cititorului rational si ii va scoate din minti pe “ocultistii” autohtoni. Dan Alexe face in aceasta carte un serviciu public necesar de luciditate.
Discutia de mai jos e departe de spectaculosul cartii. E doar o investigatie a deraierilor mentale pe care se bazeaza “dacopatia”.
Idei din discutie:
- Dacopatia este o ratacire, o luare razna. Dacopatii postuleaza o natiune adamica, o esenta biologica romaneasca ce ar transcende epocile, veacurile, culturile. Este o nebunie ce trebuie oprita – prin sarcasm si prin ironie. Daca nu-i opresti exista pericolul sa ajunga in manualele scolare.
- “Dacopatii” vin cu un adevar unic – continuitatea daco-romaneasca. Ei postuleaza ca poporul roman are o continuitate biologica cu dacii, ignorand ceea ce defineste un popor – limba, cultura. E un reductionism fascistoid.
- Teoria dacopata este o mitologizare a unei entitati artificiale, de pripas, improvizate pe elemente disparate, din autori antici. Se bazeaza pe o profunda ignoranta privind istoria, lingistica, antropologia, etnografia si arheologia.
- Nici unul dintre “dacopati” nu este specialist in vreunul dintre domeniile pe care-l discuta. Ei au ocupat insa o pozitie proeminenta si nociva in peisajul mediatic.
- Scriitorii antici nu sunt surse fiabile in acest domeniu, grecii si romanii nu s-au ocupat niciodata de identitatea vecinilor lor, e greu sa aflam si ce fel de limba vorbea Alexandru Macedon. Daca nu stiau despre ce limba vorbeau vecinii lor, oare sa fi avut habar ce limba vorbeau populatii de la 1000 de kilometri la nord?
- “Dacopatii” reconstituie un trecut mitologic neverosimil. Transpun in antichitate harta Romaniei de azi si calculeaza cat din teritoiu a fost romanizat. Populatia antica a ceea ce noi numim astazi Dacia este foarte greu de evaluat, dar nu putea urca la multe sute de mii. Asta iti anuleaza din start contrargumentul latinizarii – “dacopatii” spun cum de s-a latinizat aceasta populatie atat de mareata si glorioasa de care vorbea Herodot. Herodot habar n-avea. Cand el spune ca tracii erau la fel de numerosi ca indienii aceasta era o simpla eticheta, o eticheta vaga pusa de un proto-ziarist al epocii antichitatii.
- Comanda cartea de pe GiftBooks.ro
- Exista o traditie nefasta a “dacopatilor”. Piatra de temelie a pus-o Densusianu, care era un ocultist, un notar de provincie, fara studii de lingvistica. Sunt surprins cand vad astazi ca Densusianu poate fi luat in serios ca lingvist, el se inscrie intr-o lume de ocultisti ai secolului al XIX-lea care scriau despre tarot, piramide.
Despre inrudirea subterana a limbii romane cu albaneza. Trebuie facuta aici o distinctie neta intre imprumuturile lexicale de la o limba la alta – care sunt superficiale – si similitudinile tipologice ale unei limbi. Sa luam cazul limbii engleze. Daca ne-am lua dupa lexicul ei ar trebui sa fie o limba neo-romanica, pentru ca majoritatea cuvintelor provin din latina si franceza. Limba engleza s-a latinizat mai ales dupa cucerirea normanda – normanzii vorbeau franceza – iar apoi limba franceza a fost limba de curte pana la Renastere. Gramatica limbii engleze ramen germanica insa.- Aici e un lucru asupra carora “dacopatii” se inseala profund, nerealizand faptul ca alabaneza si romana s-au latinizat in acelasi timp prin cucerirea romana. Masa lexicului comun al romanei si albanezei este impresionanta. Albaneza, insa, a fost latinizata profund in lexic, dar a ramas cu o structura pre-latina. A impartit cu romana unele lucruri – fapt care arata o convietuire indelungata. De pilda, articolul hotarat care se pune la sfarsitul substantivului – ceea ce desparte romana de alte limbi romanice – este comun limbii albaneze. Un argument suplimentar este si faptul ca ambele limbi au influentat profund limbile slave din Balcani. Bulgara si macedoneana, spre deosebire de toate celelalte limbi slave, au pierdut flexiunea, nu mai au cazuri, cazurile se formeaza prin adaugarea unui articol hotarat la sfarsitul cuvantului. Acest lucru nu se naste spontan, vine din influenta vecinilor.
