Cum era viata acum 60 de secole? Greu de raspuns, dar deloc imposibil. Casele nu erau atat de mici precum ne-am astepta, alimentatia era bogata, insa rar cineva ajungea la 70 de ani si se putea muri de la un simplu abces dentar. O expozitie deschisa la Muzeul National de Istorie spune cu intuneric misterios si lumini mestesugite povestea oamenilor care au trait acum 6,000 de ani intr-o asezare din sudul tarii. In articol puteti vedea cum arata expozitia si puteti citi despre cum se traia in vremuri indepartate intr-o asezare a culturii Gumelnita.
"S-ar putea ca prtin venele unora dintre noi sa mai curga sangele celor care, acum peste 6.500 de ani, dadeau viata unor civilizatii absolut fascinante, una dintre cele mai mari civilizatii ale Europei", a spus Ernest Oberlander - Tarnoveanu, directorul Muzeului National de Istorie a Romaniei, la deschiderea expozitiei dedicate unei asezari unice.
Acum 6.000 de ani, in Valea Dunarii, inflorea o civilizatie ale carei vestigii uimesc si astazi. In Romania se numeste Gumelnita (dupa o localitate de langa Oltenita), in timp ce bulgarii ii spun Kodjadermen - Kranovo. Oamenii au construit acolo in intervalul 4.500-4.000 i Hr asezari de lunga durata, construind si movile artificiale de 12 metri inaltime.
Un loc aparte este ocupat de asezarea Sultana-Malu Rosu din judetul Calarasi care este unica prin faptul ca a fost excavata intens din 1923 si pana in prezent, descoperindu-se atat de multe lucruri, incat se poate crea o imagine fidela a vietii de acum 60 de secole.
Oamenii de atunci traiau in medie 35-40 de ani, insa foarte multi mureau in copilarie, in timp ce depasirea varstei de 70 de ani era ceva extraordinar de rar.
Locuitorii de atunci aveau conceptii proto-urbane, lasau zone mari intre constructii, iar majoritatea caselor erau rectangulare si aveau suprafata de 12 mp, cele mai mari fiind insa de 45 mp. Erau realizate din lemn, lut si stuf si erau ridicate direct pe sol, dupa o simpla nivelare. Peretii erau din lut, iar structura de rezistenta era reprezentata de stalpi montati vertical in sol.
In general, locuinta avea doua camere: una cu vatra, reprezentand probabil spatiul de locuit, iar in a doua se prelucra silexul si uneltele din materii dure animale.
Cei care au trait pe meleagurile noastre acum 6.000 de ani aveau o alimentatie mult mai sanatoasa decat noi, fiindca nu existau alimente tratate chimic. Insa cum nu existau antidoturi elaborate, se putea muri de la un banal abces dentar, iar bolile parazitare erau larg raspandite. Evident ca nu se putea vorbi de prosperitate si diversitatea alimentelor era net inferioara celei de azi, oamenii bazandu-se pe ce puteau gasi in jurul asezarii. In plus, catastrofele naturale dadeau peste cap viata oamenilor preistorici, iar inundatiile sau secetele puteau aduce foametea.
Ce mancau stramosii nostri acum 6.000 de ani? La Sultana, in zona lacului Mostistea, erau usor de cules scoicile de rau si de lac, ele putand fi mancate si crude la scurt timp dupa colectare, marele avantaj fiind ca furnizeaza o mare cantitate de energie (peste 800 Kcal/kg. Puteau fi preparate prin oparire sau coacere pe jar si cochiliile nu erau aruncate, ci reutilizate ca unelte de razuire sau ca podoabe.
Numarul mare de resturi osoase arata ca acum sase milenii era intensa cresterea animalelor: bovine, oi, capre, iar din diverse produse provenite de la ele se confectionau unelte, arme, podoabe sau haine. Vanatoarea nu asigura "grosul" hranei, insa era inca la un nivel important, speciile preferate fiind cerbul, calul salbatic si mistretul.
La capitolul plante se consuma spanacul salbatic, troscotul, hrisc si stevia. Cerealele cel mai des intalnite erau alacul, graul si orzul verde, in timp ce la leguminoase domina mazarea si lintea. Fiind langa un lac, locuitorii se bazau pe pescuit, prinzand cel mai adesea stiuca, platica, salau, crap si biban. Desi in general pestii prinsi erau mici (intre 30 si 300 de grame), printre capturi ajungeau si giganti intre 10 si 50 kg (exemplare rare de sturion, crap si stiuca) Pestii puteau fi prinsi cu mana, dar si cu harpoane sau plase tesute din fibre vegetale.
S-au descoperit si morminte, iar langa resturile umane au fost gasite si obiecte extrem de diverse, din os, din marmura, diin malahit, din cochilii de melci sau din scoici. Interesant este ca unele dintre obiecte sunt din materii prime care vin din locuri indepartate, cum ar fi cochilii de melci de la Mediterana. Daca podoabele cu care mortii erau ingropati slujeau unui scop ritualic, pentru a-l insoti pe decedat in lumea de dincolo sau in drumul pana acolo, nu putem decat banui. Insa e cert ca riturile funerare aveau o importanta uriasa.
Expozitia este neobisnuita fiindca nu se bazeaza pe exponate foarte vechi puse in vitrine banale, ci incearca sa creeze o atmosfera de poveste "Expozitia este neobinsuita fiindca nu veti vedea doar unelte, oase sau podoabe, ci ea incearca sa-i scoata la lumina si sa ni-i aduca mai aproape pe cei care au trait in asezare si au fost ingropati in mormintele din jurul ei. Expozitia incearca sa-i readuca la viata si este mai mult pentru public decat pentru specialisti", spune directorul Muzeului National de Istorie.
Expozitia este speciala si fiindca nu este "inundata" de lumina, ci e labirintica si intunecata, pentru a induce senzatia de mister si pentru ca exponatele luminate sa iasa mai bine in evidenta.
Domina motivul lalelei in setup-ul expozitiei, acesta fiind prezent pe larg in ceramica gumelniteana. Insa este posibil ca reprezentarile care noua ne par lalele, sa fi fost ale unor comete care au traversat cerul si au uimit oamenii care au trait acum sase milenii.
"Ne-am propus sa rupem bariera arheolgoiei tipice si sa cream o atmosfera de mister. Exista si o banda sonora facuta special pentru aceasta expozitie", a spus pentru HotNews.ro curatorul expozitiei, Catalin Lazar.
Cum era viata acum sase milenii "Erau mult mai adaptati la conditiile de mediu, reciclau mult mai multe lucruri. Daca se chinuiau sa vaneze un porc mistret foloseau totul din el, nu doar sa manance, si sa isi faca unelte sau podoabe din oase si din ce ramanea. Traiau mult mai apropiati de natura", mai spune Catalin Lazar.
Expozitia se numeste "Radiografia unei lumi disparute. Privind inapoi spre trecut: Sultana-Malu Rosu, o asezare preistorica de acum 6 000 de ani"
Expozitia dezvaluie publicului, istoricul unuia dintre cele mai cunoscute situri preistorice din Romania. Situl se afla pe Valea Mostistei, fiind prima asezare de tip tell cercetata in mod stiintific inca din anul 1923. Descoperirile exceptionale realizate de-a lungul timpului pe acest sit, de catre arheologii muzeului precum si rezultatele proiectului Arhitectura & Arheologie Experimentala (2010-2014) sunt integrate in aceasta expozitie, sub forma unei radiografii asupra trecutului, asupra comunitatilor umane de acum 6000 de ani si a modului de viata de atunci.
Proiectul expozitional este structurat pe trei paliere:
- istoriografic (biografic) - care prezinta istoricul santierului arheologic de la Sultana-Malu Rosu, dar si a oamenilor care au facut descoperiri, autorii acelor fapte "necunoscute";
- arheologic pluri- si interdisciplinar - care ilustreaza descoperirile arheologice exceptionale realizate de-a lungul timpului in situl de la Sultana: locuinte, morminte, podoabe, vase si unelte specifice comunitatilor preistorice ce le-au utilizat;
- experimental - in care sunt prezentate cateva dintre rezultatele proiectului Arhitectura&Arheologie Experimentala (2010-2014).
Expozitia este deschisa in Holul Central al muzeului, in perioada 13 mai - 31 decembrie 2015, putand fi vizitata de miercuri pana duminica in intervalul orar 10.00 ￢ 18.00 (orar de vara), respectiv 9.00 - 17.00 (orar de iarna).
3
16
