Anul trecut, pe 27 aprilie, papa Ioan Paul al II lea era canonizat, astăzi editura Humanitas ne propune un volum, În Mâinile Domnului, ce strânge însemnările personale ale lui Karol Wojtyla din 1962 până în 2003. Cu această ocazie, am discutat în studioul HotNews/Contributors.ro cu părintele profesor Wilhelm Dancă despre însemnătatea unei astfel de cărți. Însemnările papei nu au fost menite publicării. Lăsate prin testament secretarului direct al papei, Stanislaw Dziwisz, aceste scrieri trebuiau arse. Părintele Dancă ne vorbește despre situația specială care a justificat încălcarea acestui protocol privind respectarea ultimei dorințe a unui om și despre ce câștigăm noi având ocazia de a intra în comuniune cu scrierile lui Ioan Paul al II lea.
Sunt foarte multe cărți în a căror lectură te poți avânta fară a ști nimic nici despre autor nici despre povestea ce urmează să se desfășoare, cartea de față nu intră în această categorie. Înainte de a o deschide este nevoie de o pregătire pentru a înțelege ce avem sub ochi: o serie de însemnări, unele mai dezvoltate, altele mai puțin dezvoltate care urmează o ordine formală ce necesită o descifrare. Explicațiile părintelui Dancă serversc drept propedeutică la o carte care nu este nici un jurnal ce relatează evenimentele din viața zilnică, nu are nici un fir narativ ce poate fi urmărit și nu este nici un eseu. Părintele Dancă explică care este structura și miza exercițiilor spirituale, gândite după logica ignațiană a îmbinării între rugăciune și meditație. Textele scurte și condensate sunt adnotăriile papei în timpul desfășurării exercițiilor spirituale. Pentru a le descifra sensul avem nevoie de o metodă hermeneutică specială, ce presupune expandarea textului prin efortul imaginației.
Potrivit părintelui Dancă, stilul în care se înscrie această carte este cel al apoftegmei patericale. Textul se pretează la trei niveluri de lectură, facilitate de modalitatea de prezentare editorială. Cei grăbiți pot citi doar pasajele subliniate, ele conțin esența mesajului, cei conservatori pot citi totul de la un capăt la altul, intrând în relație directă cu felul de a fi și de a scrie al papei. Într-un final, cei înclinați către detaliu pot descoperi însemnări despre lecturile papei și despre oamenii cu care se vedea în perioadă în care scria aceste meditații. Această ultima metodă poate fi foarte interesantă pentru cei care știu să plaseze aceste scrieri în contextul lor religios și politic. Cititorul trebuie să facă arheologie, să descopere de la frânturi notate în josul paginii, lumea și și referințele intelectuale ale lui Karol Wojtyla.
Această carte este o mărturie, o mărturie a modului de a trăi în relație cu Hristos al papei. Prin ea avem și noi aces la viața de rugăciune a sfântului părintelui, suntem primiți în comuniunea dintre el și Hristos. Suntem obișnuiți cu imaginea publică a papei, a suveranului absolut, de deciziile căruia depinde întreaga Biserica Catolică, prin aceste scrieri putem afla ce se afla în spatele acelei imagini, putem avem acces la intimitatea vieții spirituale a unuia dintre sfinții contemporani. Putem vedea grija pastorală, întrebările pe care și le pune despre autenticitatea propriei credințe despre servirea și mărturia pe care el însuși le aduce. Citind, ușor ușor, din carte se degajă o stare de spirit, vorba lui Noica, în care ești prins și pe care vrei să o duci mai departe în viața ta și după ce ai închis cartea.
Idei principale ale discutiei:
- Congregația pentru Cauza Sfinților l-a apostrofat pe cardinalul Dziwisz pentru că a făcut publice aceste însemnări ale lui Ioan Paul al II lea, ei considerau că testamentul unui muribund trebuie respectat.
- Toți cei care l-au cunoscut pe Ioan Paul al II lea vor fi interesați să afle mai multe despre el cu ajutorul acestei cărți. Aici vezi măsura adevărată a unui om, ceea ce rămâne din existența unui om după un pontificat, un apostolat. Ceea ce ramâne este omul interior, fațetele acestei relației cu Dumnzeu, aici putem să vedem noblețea lui, calitatea lui umană, izvorul din care el s-a hrănit.
- Putem afla cu ce autori s-a hrănit Ioan Paul al II-lea în timpul Exercițiilor Spirituale, primul autor la care face referință este Karl Rahner cu cartea Secolul XX, un secol de har?, apoi alți autori Walter Kasper, cu o carte despre Iisus Hristos, Henri de Lubac cu un comentariu la Simbolul credinței, Joseph Ratzinger cu Privind la cel pe care l-am strâpuns, toate aceste cărți au un caracter cristologic. Pe fapt, este una dintre coordonatale principale ale spiritualității lui Ioan Paul al II-lea. O altă coordonată ce poate fi desprinsă este cea mariană.
- Sunt două agende adunate în acest volum care reunesc însemările cronologice 1962-1984 și 1985-2003. Adevărata diferență apare din momentul în care a fost ales papă, căci din 1979 exercițiile spirituale capătă o altă configurație, reflecțiile sale capătă o tentă universală.
