Despre “cauzele mari” ale izbucnirii razboiului. Trebuie sa fim mai atenti la varietatea cauzelor, nu numai la cauzele evidente, mari, puternice – confruntarea dintre marile puteri sau contradictiile economice. Trebuie luate in calcul si procesele de decizie. Cum au reactionat oamenii politici, sefii militari. Exista conexiuni mult mai fine. S-ar putea ca mici evenimente, mici miscari sa conduca la rezultate ample. Putem oare spune ca fra atentatul de la Sarajevo vom fi avut Primul Razboi Mondial? L-am fi avut poate, dar nu l-am fi avut atunci. Era chiar o perioada care se anunta destul de linistita. Lumea rasufla usurata. Dupa razboiele balcanice, dupa atatea crize, iata, se spunea in iunie 1914, o vara linistita. A izbucnit totul brusc.
Primul Razboi Mondial izbucneste la capatul unei jumatati de secol de mentinere a unui anume echilibru. Fusesera multe crize, dar se trecuse peste ele, crize poate mai grave. Ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie considerat ca fiind o fatalitate.
Reprezentarile razboiului ca atare. La cateva luni dupa izbucnirea razboiului Kaizerul a exclamat”Nu am vrut asa ceva” Sigur ca nu a vrut, nimeni nu a vrut asa ceva. Se considera ca razboiul ca atare e inevitabil. Perioada fusese o scuccesiune de razboie, poate venise vremea pentru inca unul, care sa nu fie in mod esential diferit de celelalte. Se credea ca va fi un razboi scurt, un razboi care va descatusa energiile, va aplana contradictiile si, pana la urma, daca tot trebuia sa fie, sa se faca si sa se termine. Cam asta era starea de spirit, o stare de spirit care a contribuit mai mult decat contradictiile obiective.
Vinovatiile. Invingatorii i-au socotit pe germani ca fiind vinovatii de izbucnirea razboiului in conditiile in care Austro-Ungaria disparuse. Nu spun ca nemtii nu au avut vinovatia lor. Dar nu doar ei. Iar nemtii nu voiau sa o recunoasca catusi de putin. Adevarul este ca a fost o vinovatie difuza. Chiar daca germanii au avut o responsabilitate mai mare- sa acceptam si acest punct de vedere – faptul ca ceilalti au intrat in joc a condus la razboi. Daca Franta, care e absenta in lunile premergatoare ale razboiului, ar fi fost ferma in raport cu Rusia, cu care era aliata, si i-ar fi spus, stati linistiti, sa nu facem pasul fatal, poate nu s-ar fi ajuns la razboi, in pofida actiunii Austro-Ungariei. Pentru ca indata ce Austro-Ungaria declara razboi Serbiei, Rusia declara mobilizare generala, iar acest lucru a pus in miscare Germania. Germania se temea ca va fi obligata sa lupte pe doua fronturi si atunci strategia germana a fost de a avea ei initiativa, faimosul plan von Schlieffen, atacarea Frantei, scoaterea Frantei din razboi, cat se poate de repede. Toate s-au legat. Daca macar unul dintre protagonisti ar fi fost mai realist, mai atent sau mai temator fata de ceea ce s-ar fi putut intampla si stim ca s-a intamplat, poate ca s-ar fi oprit mecanismul. [...]
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, starea de vinovatie a germanilor pentru nazism s-a proiectat si asupra trecutului mai indepartat. Dupa ce in perioada interbelicaspuneau ca nu au cea mai mica vina, acum si-au tras asupra lor intreaga vina. Ba, s-a proiectat si mai departe aceasta vinovatie, s-a vorbit despre o istorie germana suspecta, agresiva inca din vremea lui Bismarck sau Frederic cel Mare. S-a spus ca germanii ar avea in gena lor aceasta agresivitate – ceea ce, bineinteles, nu e adevarat.
Germania si Revolutia bolsevica. Germaniei i-a convenit revolutia bolsevica. De altfel, trecerea lui Lenin prin Germania a fost facuta cu aprobarea factorilor de decizie germani. Revolutia bolsevica a fost foarte favorabila Germaniei.
Ratiunea germanofililor romani. Erau trei scenarii posibile. Intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, cum s-au si petrecut lucrurile, pentru a primi Transilvania si Bucovina. Cealalta soolutie ar fi fost intrarea Romaniei alturi de Puterile Centrale – n-am fi avut Transilvania, dar am fi avut Basarabia si poate Bucovina. A treia solutie ar fi fost neutralitatea, cand poate ca le-am fi avut pe toate. Germanofilii spuneau ca pericolul cel mare este Rusia. Intre Germania si Rusia, romanii trebuie sa aleaga Germania. Antantofilii sustineau ca Rusia va fi totusi moderata, infranata de Franta si Marea Britanie. Asta nu e deloc sigur ca s-ar fi intamplat, daca ne uitam la ce s-a intamplat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Marele noroc al nostru a fost prabusirea Rusiei, inainte de prabusirea Germaniei. Romania a avut mare noroc. Infranta fiind a castigat mai mult decat ceea ce s-a gandit sa ceara daca ar fi fost intre invingatori.
Primul Razboi a fost un „razboi civil european”. Dintr-o perspectiva actuala sau a viitorului, daca Europa se va face – si noi mizam pe pe Europa, sper ca va exista o federatie europeana – a fost o lupta fratricida intre statele europene, atat de apropiate intre ele, in fond, din atatea puncte de vedere. A fost un razboi care a contribuit la declinul Europe, un declin pe care-l constatam pana astazi. Statle Unite profita intr-un fel de aceasta scadere a ponderii puterilor europene. Singura sansa ca Europa sa mai reprezinte ceva – pe atunci marile state europene dominau lumea – este tocmai Uniunea Europeana. Nici una dintre tarile europene nu mai e de talia marilor puteri mondiale de astazi. Nici macar Germania, care, iata dupa ce a fost infranta in cele doua razboie mondiale, este puterea europeana cea mai de seama. Dar, nici Germania nu mai are ponderea pe care a avut-o, nu mai spun de Franta sau de Marea Britanie. Singura sansa e Europa.
