Actorii Laura Ilinca si Istvan Teglas vor sustine un spectacol-lectura in scopul strangerii a 100 de cozonaci pentru batranii aflati in spitale in cadrul evenimentului caritabil numit "Cozonacul cu teatru", care va avea loc duminica, 15 decembrie, ora 15:00, in cafeneaua din Centrul Vechi, La Mine-n Copac (Pasajul Selari). Evenimentul "Cozonacul cu teatru" vine in sprijinul actiunii umanitare intreprinse de A.O.L.N. Romania, Asociatia Ortodoxa pentru o Lume Noua, asociatie de tineri voluntari, care a organizat actiuni de binefacere pe parcursul a doua decenii de la infiintare.

Istvan Teglas si Laura IlincaFoto: Mihnea Ciulei

Spectacolul-lectură se va face după un text scris de Laura Ilinca, intitulat "Ultima", iar intrarea se face pe bază de donație-ce constă într-un cozonac împachetat.

La finalul evenimentului, cozonacii vor fi transportați la un spital din București, iar doritorii pot merge împreună cu voluntarii AOLN, Asociaţia Ortodoxă pentru o Lume Nouă, pentru a-i cunoaște pe bătrâni.

Laura Ilinca, actriță și dramaturg, povestește despre ce însemnătatea oamenilor în vârstă în viața noastră: „Atîta timp cît sîntem foarte tineri privim bătrînețea ca ceva care nu ni se poate întîmpla nouă. Și ... totuși, cu puțin noroc, ni se întîmplă. Doar că, bătrînețea în România - nu mă gîndesc acum la alte țări - e urîtă, pentru că așa o facem noi să fie. Ești considerat bătrîn după 35 de ani, după 40 de ani poți să-ți iei adio de la o șansă reală în societate, iar după 60 ...Uităm că și cei ce au acum 60-70-80-90 + ani au fost odată tineri. Nu știu de ce uităm asta dar uităm. Eu am avut experiențe extraordinare cu oamenii mai în vîrstă ca mine. Una dintre ele e redată parțial în povestirea "Ultima". Pe sceheletul unei povești care circulă de mult prin mediile artistice am brodat o poveste pe care am auzit-o eu, de nenumărate ori, de la una din primele mele gazde pe care le-am avut în București, Tanti Tina. Povestea ei de viață, optimismul ei, energia ei ... Am păstrat-o în memorie ca pe un suflet tînăr, foarte tînăr, închis într-un trup care a îmbătrînit."

Și actorul Istvan Teglas a fost întotdeauna impresionat de bătrâni: "M-au fascinat mereu toți oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut. Mi-au transmis ceva familiar. Poate și nevoia mea de a primi o confirmare în momentele grele m-a împins înspre ei, să regasesc în ochii lor speranța că nimic nu a fost degeaba."