Spectacolul "Insemnarile unui nebun" cu Marius Manole ca unic protagonist are doua reprezentatii in zilele de duminica, 29 septembrie si luni, 30 septembrie, la ora 20:00 la Teatrul ArCub, strada Batiste nr. 14. Biletele sunt disponibile pe http://bilete.arcub.ro/ sau la casieria teatrului. Pentru mai multe informatii contactati 021.319.26.90/91 sau bilete@arcub.ro.
"Insemnarile unui nebun, in regia lui Felix Alexa, isi propune o incursiune ametitoare in lumile interioare ale functionarului Popriscin, trait (si nu jucat) magistral de Marius Manole, intr-un monolog de o ora si patruzeci de minute. Inspirat din nuvela marelui scriitor rus, spectacolul reuneste cuvantul si muzica, doua ramificatii pretioase ale unui two-men show de proportii.
Compozitorul si violonistul Alexander Balanescu interpreteaza cu virtuozitate degradarea treptata a spiritului, osciland intre candoare si brutalitate. Iubirea platonica pentru fata directorului si trupul femeii adorate sunt sugerate prin note suave, usor nervoase. Insa cand umilul functionar ajunge in pragul nebuniei, arcusul pare ca sfasie vioara. Propiscin danseaza haotic pe muzica disperarii existentiale.
Jurnalul lui Propiscin este scris in convulsii, de o mana care se agata cu unghiile de ultimele farame de luciditate. Conturul logicii devine insa fluid si se revarsa dincolo de umanitate. Creta zgarie tabla, scaunele, podeaua si, in cele din urma, incretiturile sufletului. Pe masura ce protagonistul inainteaza in nebunie, timpul este mototolit si aruncat la cos.
Datele sunt consemnate aberant: Anul 2000, aprilie 43, 86 martombrie, intre zi si noapte, culminand cu apocalipticul: Nu-mi amintesc data. Nu era nici luna. Dracu stie ce era.
De-a lungul tragediei, creioanele sunt ascutite obsesiv - o arma indreptata impotriva birocratiei sufocante. Functionarul traieste drama omului neimplinit, mai degraba o fantoma pe coridoarele institutiei unde lucreaza. Totusi, nu-si pierde mintile pentru ca slujba sau femeia ideala ii sunt inaccesibile, ci pentru ca nu mai intelege rostul unui mecanism invechit.
Propiscin mimeaza viata din gesturi si strigate, ca un dirijor in fata unei sali goale. Zambetul frant se sparge in grimase de sila si neputinta. Podeaua se umple de cioburi de viata. In fiecare din ele sclipeste dorinta de a fi intreg. Din pacate, personajul gogolian penduleaza intre schelete care nu vor deveni niciodata oameni. Catre final, cuvintele, ca si creioanele, se tocesc. Ramase vaduve, isi inmormanteaza sensurile in icnete surde.
Pe tabla de sah a destinului, nu este nebunul, ci calul ce galopeaza frenetic, rasturnand totul in cale. Spre finalul jocului este regele (Spaniei) care isi da singur sah-mat. Moartea normalitatii devine in cele din urma o excrescenta a singuratatii pe care doar unii au taria sa o transforme in arta.
Eu nu joc un nebun. Joc un om cu niste ganduri, cu niste probleme, cu o lume a lui. La urma urmei sunt foarte multi oameni in lumea noastra, care isi construiesc o realitate paralela, ca sa poata sa supravietuiasca realitatii asteia, pentru ca altfel s-ar sinucide, spunea Marius Manole." (Teodora Gheorghe, Ziarul Metropolis)
