Soarta limbilor clasice depinde și de modul în care acestea sunt aprofundate în timpul anilor de studii universitare. Reforma Bologna a influențat modul în care acestea sunt asimilate. Ce s-a schimbat, ce a fost pierdut? Cum arată profilul celui care îmbrățișează studiile clasice? Ce argument poate fi adus în favoarea finanțării studiilor clasice? Despre toate acestea am discutat cu doamna Ioana Costa, specialist în filologie clasică, conferențiar doctor al Catedrei de Filologie Clasică din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București.
Medievalia.ro: Cum se raportează Catedra de Filologie clasică față de o triplă problemă: i) scădere demografică, ii) numărul redus de absolvenți de liceu – mai cu seamă începând cu 2011 – și, în primul rând, privilegierea cercetării și a studiilor din sfera disciplinelor realiste, ca efect al reformei Bologna?
Ioana Costa: Filologia clasică (din București, dar și din Cluj și Iași, acolo unde încă mai există filologie clasică propriu-zisă, în formula fixă, unitară: latină și greacă veche) nu trăiește o cădere mai abruptă decît celelalte discipline umaniste ori, în mare, educația și cercetarea acestor vremuri, la noi și la alții. Diferența vine însă din dimensiunile instituționale ale disciplinelor în momentul în care a început căderea. Deplîngea soarta filologiei clasice Nicolae Herescu, în perioada interbelică – noi sîntem, în multe privințe, cu mult mai de plîns. Reforma Bologna a așezat anii de studiu într-o succesiune alertă, nu benefică. Trei ani de studii de licență pentru limbi și literaturi dificile înseamnă, este limpede pentru oricine a încercat măcar să se apropie de ele, doar o temelie de suprafață, care are nevoie de consolidare. Cei doi ani de studii masterale care urmează ar trebui să aducă aprofundarea și specializarea, dar impunerea unui număr confortabil financiar (pentru facultate) în grupele de master duce la îndepărtarea de filologia clasică, prin îmbinarea ei cu alte dicipline.
Scăderea demografică și, în general, reducerea populației școlare sînt realități pe care nu le putem ignora. Cu atît mai mult este încurajator apetitul filologic al tinerilor care se îndreaptă spre filologia clasică. Unii dintre ei vin aici datorită profesorilor de liceu, care i-au îndrumat cu pasiune și știință de carte; alții vin la o vîrstă matură, după ce au încheiat studii de licență/masterat/doctorat în alte domenii și au înțeles că au nevoie de o cunoaștere bună a limbilor latină și greacă veche. Prezența constantă a studenților maturi, veniți dinspre filozofie, teologie, litere (ori chiar domenii tehnice), alte limbi străine, face ca în fiecare an grupele secției de filologie clasică să aibă un contur distinct, o greutate benefică.
Medievalia.ro: Dacă ar fi să oferiți un argument în favoarea finanțării studiilor clasice, care ar fi acela?
Ioana Costa: Cei care s-au apropiat de filologia clasică au învățat să privească dintr-o altă perspectivă, a duratei și constanței: acesta este un avantaj pentru cei înconjurați de lumea grăbită și schimbătoare în care trăim. Nimeni nu a învățat fără chinuri și renunțări latina și greaca veche; ce se învață greu, aduce bucurie și folos. Finanțarea, ca să răspund direct întrebării, ar trebui să respecte efortul pe care sînt dispuși să îl facă tinerii, efort care se transformă în calități intelectuale și de caracter; un filolog clasic, chiar dacă nu profesează strict în domeniul său de specialitate, dă dovadă de rigoare și seriozitate.
Medievalia.ro: Câți absolvenți are Catedra de Filologie Clasica în fiecare an? Aveți un profil general al traselui pe care îl urmează acești studenți după absolvire?
Ioana Costa: Ajung la capătul studiilor cei care au reușit să înțeleagă ce este filologia clasică și care au descoperit că li se potrivește cu adevărat: cam jumătate sau o treime din studenții înscriși în anul întîi. Ei își continuă studiile (masterale, doctorale) în universitatea noastră ori în universități din lumea largă (unde rămîn de multe ori să profeseze). Ar fi de dorit să se poată împlini profesional în cercetare și învățămîntul superior ori liceal. Anii din urmă au fost însă dificili, în primul rînd pentru tinerii absolvenți. Sperăm să îi vedem cît mai grabnic la locul care li se potrivește și în care ar fi folositori cu adevărat.
Medievalia.ro: Ce considerați a fi urgent în studiul limbilor clasice din România (traduceri, retraduceri, ediții critice etc.)?
Ioana Costa: Ediții critice bilingve, într-un program amplu de tipărire de opera omnia. Au apărut multe volume remarcabile, unele dintre ele în tiraje reduse, la edituri puțin vizibile: ar fi necesară reluarea sistematică a tot ce este valoros și completarea lacunelor.
Medievalia.ro: România obține an de an premii în cadrul Olimpiadei Internaționale de Latină. Situația este mirabilă, pentru că în România filologia clasică nu este un domeniu privilegiat. Dimpotrivă, nu o dată s-a spus că viitorul studiilor clasice pare a fi amenințat. Am putea spune, din această perspectivă, că performanța elevilor pregătiți de doamna Florentina Neculau nu este una națională, ci doar una personală?
Ioana Costa: Elevii care ajung la concursurile internaționale de latină sînt formați de profesorii lor, primesc de la ei învățătură solidă și iubire pentru filologia clasică întreagă. În plus, în fiecare an (cu excepția acestuia, dintr-o regretabilă economie) sînt pregătiți intensiv de profesori tineri de la Universitatea din București. Participarea la aceste concursuri internaționale este o reușită în sine (cu urmări vizibile în evoluția de mai apoi a elevilor, care se îndreaptă, în majoritate, spre această disciplină universitară). Premiile obținute sînt cu atît mai prețioase cu cît eforturile individuale sînt uriașe.
Citeste tot interviul si comenteaza pe Medievalia.ro
