Clubul Taranului, locul in care zilnic se intampla ceva. Adi Darabana a discutat online cu cititorii

Ii asteptam pe toti sa se intoarca in tara. Avem vin fiert si aici, in Romania. Si inima deschisa.

Scena Clubului e deschisa tuturor artistilor care au ceva de spus, indiferent daca sint consacrati sau nu. Incercam sa promovam cit mai multi tineri, evident, dar, tocmai de aceea, e bine ca ei sa urce pe aceeasi scena pe care au fost, ca sa dau un exemplu din zona de teatru, mari artisti ca Victor Rebengiuc sau Maia Morgenstern.
Ce ar trebui sa faca un tinar artist care vrea sa apara la Clubul Taranului? Sa vina sa vorbeasca cu mine sau cu colegii mei, sau sa ne trimita proiectul pe adresele Clubului (clubult@gmail.com si macondomusic@gmail.com). Si noi reactionam.

Clubul Taranului a fost delegat de conducerea MTR cu gestionarea evenimentelor culturale, cu specific etno-antropologic dar nu numai, evenimente care se desfasoara in spatiul celui mai viu muzeu din tara. Clubul Taranului este - asadar- un partener privat al Muzeului, un partener care poate face mai usor ceea ce unei institutii de stat ii este, uneori, imposibil.
Miza acestei colaborari fiind cresterea imaginii Muzeului, strategia noastra e, in consecinta, legata de aducerea in spatiul MTR a unui numar cit mai mare de vizitatori activi. Si, cumva, acest public dicteaza, ca sa spun asa, ce se intimpla in Club.

Sigla a aparut ca sa sustina numele locului. Ce-are a face "clubul" cu "taranul" e intrebarea care mi s-a pus cel mai des la inceput. Eu cred ca acest loc e o alta poarta a Muzeului, un pirleaz pe care il pot sari "orasenii" ca sa dea de minunea MTR. Iar pisicul nostru cu coada de sarpe (realizarea apartine artistului Donald Simionoiu) se plimba pe pirleazul asta si le face cu ochiul celor de dincolo de gard. Pisica e si urbana si rurala, e si independenta si lipita de picioare stapinului casei. Ca si Clubul Taranului.

Au fost niste presiuni, politice, din cite am inteles, dar situatia a redevint normala in scurt timp. Consiliul Director al Muzeului a decis continuarea colaborarii cu Clubul Taranului si, din punctul meu de vedere, e tot ce conteaza.

Am absolvit Facultatea de Litere, am fost jurnalist muzical, ani buni in publicitate si, inainte de Club, am facut-o si pe producatorul muzical (producind CD-uri pentru Nightlosers, Urma, Kumm, Maria Raducanu sau Maxim Belciug, ca sa dau citeva exemple). De sase ani simt, insa, ca am ajuns acasa.

Mi-e imposibil sa aleg un singur eveniment. De la Festivalul International de Literatura Bucuresti la concertele Soundcheck, de la Conferintele de la Sosea la spectacolele te teatru de papusi, marionete sau umbre, de la intilnirea cu Orhan Pamuk la exceptionalul concert al lui Bob Brozman. Si tot asa, ne putem lauda pina diseara!
Ar fi ceva de spus despre un proiect la care lucram de vreo doi-tre ani si care, minune mare, se va intimpla anul acesta. E vorba de un festival dedicat copiilor si pe care l-am numit Tara Copiilor. Va contine, pe linga un festival international de teatru pentru copii, toate atelierele de creativitate care functioneaza acum in MUzeu, un tirg de ONG-uri care se ocupa cu protectia copiilor (cum ar fi Telefonul Copilului sau SOS Satele Copilor), tirg de jucarii, haine si mincare pentru copii, spectacole, jocuri si povesti pentru copii. In iunie avem editia pilot si pornim serios la treaba intre 6 si 12 septembrie. Toate in curtea MTR.

Sint prea batrin, maica, sa ma mai gindesc la fete! Ii las pe colegii mei mai tineri sa faca cu ochiul!

Era firesc sa se intimple asta, e evident pentru oricine calatoreste in afara. Si e de ajuns sa vezi Praga sau Budapesta, nu e nevoie sa ajungi la Paris sau Londra.
Ca sa va raspund, incerc sa vad cit mai multe locuri din Bucuresti, locuri in care se intimpla ceva care ar avea legatura cu ce facen noi la Clubul Taranului. Dar cred ca locul nostru e diferit din start pentru ca se afla in curtea MTR. Cluburi culturale ar mai fi, slava Domnului, dar Muzeul Taranului e unic.