Urmaresc si eu, ca atatia altii, stirile despre exodul dinspre PDL. Fenomenul vorbeste nu doar despre starea politica a Romaniei de azi, ci si despre versatilitatea uluitoare a clasei politice, despre lipsa unor loialitati care garanteaza constituirea si cimentarea unei traditii si a unei constelatii de valori comune. Azi fug dinspre PDL spre USL, maine dinspre USL spre cine stie cine. Doar doar vor fi invitati la ospatul cel mare. Singurul lor scop este sa cada in picioare, sa nu-si piarda privilegiile. Ii gasim pretutindeni, in fiecare partid. Ieri secretar de stat pedelist, maine secretar de stat uslas. Se poate si invers.
Au votat fara murmur toate masurile propuse de guvernul Boc. Acum se spala pe maini, ca si cum n-ar fi avut vreodata de-a face cu acele timpuri. Specialitatea lor este sezutul pe un scaun caldut. Sunt impenitenti, maleabili si ductili, se impauneaza cu vorbe mari, dar, in fapt, sunt expresia unei penibile nimicnicii. In anii 80, ar fi fost zelosi secretari de organizatie de baza PCR. Ar fi mimat atunci adeziunea (cine stie, poate au si facut-o), la fel de duplicitar, la fel de ipocrit cum o mimeaza azi, in serie.
Nu am nimic de adaugat la acest concis si atat de adevarat articol al doamnei Tia Serbanescu, aparut in ziarul “Curentul”. Decat, poate, ca ma intreb cum se simt acesti oameni cand se privesc in oglinda, cand raman singuri cu constiinta lor? Dar au ei constiinta? Proveniti de nicaieri, se reintorc in neant, fara jena, fara remuscari, fara sa le pese. Oameni fara insusiri, fara biografii, burtaverzi si frunzaverzi, au gasit in fine sansa sa-si fabrice o biografie. I-a apucat subit dorul de dreapta, mai tin si discursuri despre moralitate publica. Pe care o descopera, iata, in USL. Sperand ca neantul poate fi un adapost, un loc de unde rusinea a fost expulzata.
Filipica
de Tia Serbanescu
Acest aprilie – întunecatul April, vorba lui Emil Botta – va rămâne de pomină în politica românească prin exodul pedeliștilor care cer locuri de muncă și azil politic în USL unde obțin pe loc cetățenie social-democrată sau liberală. Luni a fugit din PDL însuși vicepreședintele Senatului, veteranul Petru Filip, care în două ore ajunsese deja în PSD prin satelit: pentru a-și prezenta trofeul în direct, dl. Ponta a boicotat transmisia în direct a lecturii propriei moțiuni de cenzură și i-a urat bun venit acestui vânat de frunte. Discursul de trădare al dlui Filip a cuprins o filipică la adresa moralității politice („partidele ar trebui să fie orientate spre oameni cu credibilitate”), o aluzie istorică la furcile caudine, un pleonasm celebru („sper să-mi aduc puținul aport”) și o mare încredere de sine: „nu sunt expirat politic”. Atunci de ce miroase urât? În aceeași zi, din PDL au mai plecat doi aleși cu aceeași destinație. Normal. Capul care pleacă, sabia nu-l taie. Ceva atât de penibil chiar nu s-a mai văzut până acum.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
