Poet al inchisorilor comuniste, Demostene Andronescu a fost coleg de detentie cu Petre Tutea, la Aiud. "Pe cei ce refuzam reeducarea ne luau din cand in cand din cotloanele in care eram izolati si ne duceau in cate un club de reeducare. La unul din aceste cluburi l-am cunoscut si pe Petre Tutea. Il pusese colonelul Craciun sa vorbeasca, stiind ca e filosof, despre radacinile istorice ale marxismului si ale materialismului dialectic. Si Petre Tutea a vorbit vreo doua saptamani, zi de zi, luand-o de la filosofia greaca. Dupa doua saptamani, abia ajunsese prin Renastere", a povestit fostul detinut politic in cadrul evenimentului "Intalniri cu ROST. Tutea dupa 20 de ani", desfasurat luna aceasta, la Clubul Taranului.

Demostene Andronescu, fost detinut politicFoto: HotNews.ro

Sarbatorirea a 100 de ani de la nasterea lui Tutea avea sa se desfasoare intr-un stil parca specific romanesc: filosoful era acum ignorat de toate institutiile importante, revendicat de Crin Antonescu (din interese electorale), dar si prilej de bataie de joc din partea Primariei orasului natal. "Primarul s-a scuzat ca nu dezveleste decat soclul, pentru ca n-avusesera bani sa plateasca sculptorul, iar sculptorul nu putuse termina la timp lucrarea".

Demostene Andronescu - poet al inchisorilor comuniste, a debutat tarziu, in 1995, dar cartea care a avut cel mai impact a fost "Reeducarea de la Aiud. Peisaj launtric. Memorii si versuri din inchisoare" (2009), versuri din temnitele comuniste.

Petre Tutea a avut mai putin darul scrisului, iar scrierile editate dupa 1990 (destul de numeroase), il reprezinta intr-o masura destul de mica, pentru ca era mai ales un mare vorbitor

Razvan Codrescu, poet, traducator si eseist

Petre Tutea - nascut in 1902, in Botenii Muscelului, baiat de preot (Petre Badescu). In perioada interbelica - absolvent la Cluj, Drept Administrativ - unii il socotesc economist, de fapt este jurist specializat pe probleme economice.

Nu a studiat in strainatate, cum circula un zvon. A fost un an in Germania (1933-1934), dar ca functionar la Agentia Economica a Romaniei de la Berlin. Figura remarcabila inca din tinerete, un vorbitor extraordinar. Petre Tutea a stat 13 ani in puscariile comuniste.

Petre Tutea - bun orator, dar avea mai putin darul scrisului

Razvan Codrescu, poet, traducator si eseist: "Petre Tutea a avut mai putin darul scrisului, iar scrierile editate dupa 1990 (destul de numeroase), il reprezinta intr-o masura destul de mica, pentru ca era mai ales un mare vorbitor. Si poate ca Noica a avut dreptatea lui cand - auzind ca Petre Tutea a inceput sa publice dupa iesirea din inchisoare - a spus ca "risca sa-si strice legenda". Nu e chiar asa, dar e cert ca Petre Tutea e foarte greu de gasit in cartile care s-au editat.

Din tot scrisul lui Tutea, de o oarecare pregnanta se bucura cele "321 de vorbe memorabile" selectate destul de aproximativ si de aleatoriu, publicate la editura Humanitas, dar care arata acest dar al formularii. Probabil n-a existat nimeni in Romania secolului XX, care sa aiba acest dar in mai mare masura decat Petre Tutea.

Pentru celelalte carti iti trebuie sa cunosti contextul in care au fost scrise, sa le legi unele de altele, sa cunosti foarte multa filosofie care nu mai e la indemana oricui. El n-a avut timp sa si le definitiveze, multe nu au fost scrise cu mana lui, ci dupa dictare. Deci este o opera mai degraba aproximativa si, de data aceasta, personalitatea surclaseaza opera.

Sigur, a fost un mare dar pentru Petre Tutea, care a avut, in amurgul vietii, sa iasa la iveala si sa marturiseasca public. Era un orgolios. Candva, cineva l-a intrebat: "Domnule Tutea, ce-ati face daca deveni atotputernic peste noapte, v-ar da cineva pe mana puterea absoluta". "Stii ce-as face? (Dar nu mai spui la nimeni) As lua un tinerel si l-as pune sa stea langa mine sa-mi spuna, din cinci in cinci minute: "Sunteti genial, domnule Tutea"!" I-a placut iesirea in public si o merita cu prisosinta. Si a facut partie atunci in constiinta romaneasca".

Filosoful care "vorbea frumos"

Demostene Andronescu: "Avea o mare capacitate de a spune lucruri memorabile. Ma gandesc la definitia pe care i-o da el lui Eminescu: "Eminescu - o suma lirica de voievozi". Cred ca este una dintre cele mai valabile definitii ale lui Eminescu.

Multe nu au fost scrise cu mana lui, ci dupa dictare. Deci este o opera mai degraba aproximativa.

De data aceasta, personalitatea surclaseaza opera.

Razvan Codrescu, poet, traducator si eseist

Petre Tutea vorbea atat de frumos, incat uimea si oamenii simpli. In temnita de la Ocnele Mari era impreuna cu Petre Pandrea, cu Mihail Manoilescu, cu Nichifor Crainic. Si in fiecare seara se tinea cate o conferinta pe anumite teme. Si erau acolo si un taran, Savu, de prin Ardeal, care-l asculta si cu ochii, nu numai cu urechile.

Intr-o seara, Victor Vojen, care era actor si profesor de teatru, a vorbit vreo doua ore despre tragedie. Petre Tutea fusese de cate ori invitat sa vorbeasca si, nu stiu din ce motive, a refuzat. Cand l-a auzit pe Vojen vorbind despre tragedie, s-a decis sa vorbeasca. A vorbit timp de vreo 6-7 zile, cate doua ore pe fiecare seara, despre tragedie: incepand de la tragicii greci, ajungand in cele din urma la Shakespeare.

In serile urmatoare au vorbit altii. Si taranul Savu din Ardeal l-a intrebat pe un prieten al nostru, Tache Funda: "Domnu' Tache, dar domnul Tutea nu mai vorbeste?" Si domnul Tache, razand: "Dar ce intelegi matale, bade Savu, de la Petre Tutea?" "Nu inteleg nimic, dar vorbeste asa de frumos...!" Asta era Petre Tutea."

Cum sa lupti, din inchisoare, impotriva marxismului si materialismului dialectic

"Pe cei ce refuzam reeducarea ne luau din cand in cand din cotloanele in care eram izolati si ne duceau in cate un club de reeducare. La unul din aceste cluburi l-am cunoscut si pe Petre Tutea. Il pusese colonelul Craciun sa vorbeasca, stiind ca e filosof, despre radacinile istorice ale marxismului si ale materialismului dialectic. Si Petre Tutea a vorbit vreo doua saptamani, zi de zi, luand-o de la filosofia greaca.

Dupa doua saptamani, abia ajunsese prin Renastere. Incat la un moment dat, dandu-si colonelul Craciun seama ca Tutea amana si lungeste treaba ca sa nu ajunga sa spuna ceea ce fusese rugat, a zis "Hai gata, Tutea, termina, ca in ritmul asta o sa treaca doi ani pana ajungi la materialismul dialectic".

O aniversare dezolanta

M-as fi asteptat sa vad la mormantul lui Tuea toata floarea intelectualitatii romanesti, care, cu 11 ani inainte, roia in jurul lui ca in jurul unui borcan de miere.

Demostene Andronescu, fost detinut politic

"L-am intalnit in conditiile acestea la Aiud. L-am cunoscut apoi afara, dus de prietenul meu, Marcel Petrisor, in Sipotul Fantanilor, pe langa Cismigiu. Am fost de cateva ori la el acasa si am fost incantat.

La inmormantarea lui din '91 nu am putut lua parte, insa 11 ani mai tarziu, in 2002, Marcel Petrisor m-a invitat la Boteni, pentru ca se implineau 100 de ani de la nasterea lui Tutea. Ne-am dus, i-am vazut mormantul la Boteni, am fost primiti de oficialitati si am aflat ca a doua zi este o festivitate in care i se va dezveli bustul.

M-as fi asteptat sa vad la mormantul lui Tutea toata floarea intelectualitatii romanesti, care, cu 11 ani inainte, roia in jurul lui ca in jurul unui borcan de miere (nu ca sa-l preamareasca, ci ca sa se slefuiasca pe ei). Insa nu am vazut pe absolut pe nimeni.

Nici macar institutiile care ar fi trebuit sa fie: de la Ministerul Culturii, de la Academie, de la vreo facultate. Nu au fost decat cativa liberali: i-am recunoscut pe Balaceanu-Stolnici si pe Crin Antonescu. Pentru ca se apropiau alegerile, acestia veneau de fapt in propaganda electorala. Voiau sa si-l revendice pe Tutea. De altfel, in luarile de cuvant care au urmat, se laudau ca Petre Tutea este liberal, moment in care a intervenit, cam intempestiv si nitel dur, prietenul meu, Marcel Petrisor, punand lucrurile la punct".

Un monument fara bust

Primarul s-a scuzat ca nu dezveleste decat soclul, pentru ca n-avusesera bani sa plateasca sculptorul, iar sculptorul nu putuse termina la timp lucrarea.

Asistand la toata panarama asta, am avut impresia ca asist la inmormantarea unui sicriu fara de mort.

Demostene Andronescu, fost detinut politic

"Toata aceasta comedie a culminat cu dezvelirea monumentului. Primarul s-a scuzat ca nu dezveleste decat soclul, pentru ca n-avusesera bani sa plateasca sculptorul, iar sculptorul nu putuse termina la timp lucrarea.

Atunci mi-au venit in minte niste versuri care stiu ca-i placeau lui Petre Tutea in inchisoare: "Ce sicriu fara de mort / Inauntrul meu il port / Si ce mort fara sicriu / Putrezeste-n mine viu". Asistand la toata panarama asta, am avut impresia ca asist la inmormantarea unui sicriu fara de mort.

A doua zi, cand am plecat, prietenul care ne adusese a zis sa fotografieze soclul. Si in timp ce el facea operatia aceasta, am simtit datoria sa gandesc "ne iarta nea Petrache pentru nevrednicia noastra". Si in huruitul masinii care se indeparta, mi s-a parut ca aud rasetul hatrului filosof: "lasa, ma tăgârță". Tăgârță era apelativul cu care Tutea ii numea pe prietenii mai tineri, pe cei la care tinea mai mult, pe cei din inchisoare...