De curind, Editura Polirom a publicat un nou volum in seria dedicata laureatului Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1969, Samuel Beckett. Volumul Opere III. Molloy • Malone murind • Nenumitul (traduceri din limba franceza de Gabriela si Constantin Abaluta, Ileana Cantuniari) a iesit recent de sub tipar si urmeaza sa intre in librariile din intreaga tara. Samuel Beckett (1906-1989) este unul dintre cei mai profunzi si mai originali scriitori ai secolului XX, care a excelat in egala masura in arta romanului, in dramaturgie si in nuvelistica, publicind de-a lungul vietii numeroase volume de povestiri, piese de teatru si romane care s-au bucurat de o larga apreciere din partea criticii si a publicului cititor.

Creind impresia unor cercuri concentrice, din ce in ce mai strimte si mai sufocante, care inchid inauntrul lor personaje adincite intr-o cautare de sine repetitiva si epuizanta, romanele din trilogia Molloy, Malone murind, Nenumitul, publicate intre anii 1951 si 1953, stau sub semnul constiintei acute a faptului ca fiintarea este marea tragedie a umanitatii si al aspiratiei necontenite catre neant. Dezbracate de orice conventii ale narativului si transpuse intr-un limbaj adesea esentializat pina la limita, cele trei romane se construiesc in jurul unor personaje care par sa se decorporalizeze treptat, reducindu-se in ultima instanta la o simpla voce – vesela, banuitoare, furibunda sau nepasatoare – ce monologheza fara intrerupere in cautarea unui sens inexistent, si in acelasi timp sa se reinventeze, imaginind alte si alte identitati fantomatice. De la tinutul inchis prin care Molloy se tiraste zadarnic in cautarea unei mame aflate in pragul mortii, la camera unde Malone zace asteptindu-si sfirsitul, aminat la infinit, si in cele din urma la temnita imateriala de vorbe in care Nenumitul penduleaza necontenit intre fiinta si nefiinta, cercul se stringe treptat, antrenind dupa sine dezintegrarea conceptelor de spatiu si timp narativ si o depersonalizare aproape totala a limbajului.

„Beckett, iata unul dintre cei mai optimisti scriitori din citi cunosc. In spatele ritmului de recviem al blasfemiilor sale, se afla adevarata dragoste fata de om. In plus, ce scrie el e adevarat: fiecare fraza e scrisa ca si cind ar fi fost traita.” (The New York Times Book Review)

„Molloy este o carte in care «ceea ce se exprima» incearca sa ia forma linistitoare a unei povesti, si cu siguranta nu este o poveste fericita, nu doar prin ceea ce spune, lucru care este infinit lamentabil, ci pentru ca nu reuseste sa-l spuna. Acest ratacitor, caruia ii lipsesc deja mijloacele de a rataci, se invirteste etern in jurul unui tel obscur, disimulat, marturisit, disimulat iarasi, un tel care are pe undeva legatura cu mama lui moarta, insa mereu pe cale de a muri, o legatura care, tocmai pentru ca o abordeaza de la inceputul cartii, il sorteste sa rataceasca necontenit in jurul ei, in stranietatea a ceea ce se disimuleaza si nu vrea sa fie aratat.” (Maurice Blanchot)

Samuel Beckett (1906-1989) este unul dintre cei mai profunzi si mai originali scriitori ai secolului XX. S-a nascut in Irlanda, intr-o familie protestanta din clasa de mijloc. A studiat franceza si italiana la Trinity College si a predat o scurta perioada la Campbell College din Belfast si la Scoala Normala Superioara din Paris, unde s-a stabilit definitiv in 1937. Poet, dramaturg, nuvelist, critic si traducator, reprezentant de marca al literaturii absurdului, Beckett a ilustrat in operele sale lipsa de sens a existentei, dezintegrarea valorilor traditionale si alienarea individului. A publicat numeroase volume de poezii, povestiri, piese de teatru, romane si eseuri critice, dintre care amintim: Eleutheria (1947), Asteptindu-l pe Godot (1949), Sfirsit de partida (1957), Murphy (1938), Molloy (1951), Malone murind (1952), Cum e (1960), Watt (1968), Mercier si Camier (1970). In 1969 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatura.

In cadrul seriei de autor „Samuel Beckett” de la Polirom a mai aparut volumul Opere I. Integrala prozei scurte. In pregatire: romanele Cum e (1961) si Mercier si Camier (1970), considerate doua dintre cele mai originale si mai subtile experimente stilistice beckettiene.

„Caci degeaba imi istorisesc povesti, in fond n-am incetat nici o clipa sa cred ca sint cel ce traieste viata, aerul, pamintul, chiar in zilele bogate in marturii contrare.” (Samuel Beckett).

Potrivit editurii, in pregatire in seria de autor „Samuel Beckett”: romanele Cum e (1961) si Mercier si Camier (1970), considerate doua dintre cele mai originale si mai subtile experimente stilistice beckettiene.