Joi, 17 noiembrie, ora 17, la Godot Cafe Teatru (str Blanari, nr 14) va avea loc lansarea cartii Jurnalul Annei Frank, tradusa de Gheorghe Nicolaescu dupa originalul neerlandez. Este vorba de prima editie definitiva.
Invitati:
Caroline Seebregts, sef Departament Cultura si Presa al Ambasadei Regatului Tarilor de Jos
Gheorghe Nicolaescu, traducatorul cartii, conferentiar dr. la Universitatea din Bucuresti
Lidia Bodea, director al editurii Humanitas
Cristian Tudor Popescu, scriitor
si adolescentele Mara Jansen si Ioana Lipcinski care vor citi fragmente din Jurnalul Annei Frank in romana si in neerlandeza
Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, Otto Frank, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă.
În 4 august 1944, clandestinii din Anexă împreună cu doi dintre protectori sunt arestaţi de serviciul de informaţii şi spionaj al SS, probabil în urma unui denunţ. Jurnalul Annei scapă de confiscare; va fi luat şi pus la loc sigur de Miep Gies, secretara lui Otto Frank şi unul dintre protectori, care, printr-un miracol, nu a fost arestată. Când avea să afle că, fără dubiu, Anne a murit, ea îi va încredinţa tatălui ei jurnalul.
A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta o mărturie importantă după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, vor muri toţi. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.
Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, scoli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam si fundatia care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.
Anne Frank si jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelentă ale veacului XX privitoare la personalităti si la cărti - Cei mai importanti oameni ai secolului, Cele mai bune cărti publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru acelasi secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialisti, de ziaristi ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Ţările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale si cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe scoli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.
Anne Frank a lăsat, s-a spus, cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, ea a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente - fără chip, fără voce, fără nume - ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.
Citeste un fragment din carte, in exclusivitate:
MARŢI, 3 AUGUST 1943
Dragă Kitty,
Cu politica merge excelent. În Italia a fost interzis partidul fascist. În multe locuri, poporul luptă împotriva fasciştilor, în bătălia asta fiind angrenaţi şi soldaţi. Cum poate aşa o ţară să continue războiul împotriva Angliei?
Frumosul nostru aparat de radio a fost luat săptămâna trecută. Dussel s-a supărat foarte tare pe Kugler fiindcă l-a predat la data stabilită. Dussel scade în ochii mei tot mai mult, a ajuns deja aproape sub zero. Tot ce spune despre politică, istorie, geografie şi alte subiecte este aşa de ridicol, încât aproape nu îndrăznesc să repet. Hitler va dispărea din istorie. Portul din Rotterdam este mai mare decât cel din Hamburg. Englezii sunt idioţi fiindcă nu bombardează acum Italia s-o radă de pe faţa pământului etc. etc.
A avut loc un al treilea bombardament. Am strâns din dinţi şi am făcut astfel exerciții de curaj.
Doamna Van Daan, care întotdeauna a spus „Da’ să vină odată!“ şi „Mai bine un sfârşit groaznic decât nici un sfârşit“, este acum cea mai fricoasă dintre noi toţi. Azi-dimineaţă a tremurat ca varga, ba chiar a izbucnit în lacrimi. Soţul ei, cu care tocmai căzuse din nou la pace după o săptămână de certuri, a consolat-o. Mi-a fost de-ajuns să privesc acest spectacol, şi era cât pe ce să devin sentimentală.
Să ai pisici nu înseamnă doar avantaje; acest fapt a fost dovedit de Mouschi fără echivoc. Toată casa e plină de purici şi flagelul se extinde pe zi ce trece. Domnul Kleiman a presărat pudră galbenă în toate colţurile, însă puricilor puțin le pasă. Asta ne umple pe toţi de nervi. Avem tot timpul senzaţia că ne umblă ceva pe braţe, picioare sau alte părţi ale corpului, de aceea mulţi dintre locatari fac exerciţii de gimnastică pentru a se uita în spate, din poziţia stând în picioare, la ce au pe picior sau pe gât. Acum lipsa noastră de mişcare se răzbună; suntem prea înţepeniţi ca să răsucim gâtul cum trebuie. A trecut mult timp de când am renunţat la adevărata gimnastică.
A ta, Anne
______________________________
Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parcă ai vedea, la viteză mărită, un film cu un făt care capătă brusc chip şi începe să stăpânească lucrurile… dintr-odată, descoperă reflecţia, brusc, face portrete, schiţe de personaje, şi iată lungi întâmplări complicate, povestite atât de frumos, încât par să aibă în spate zeci de ciorne. Şi fără intenţia otrăvită de-a fi interesantă sau profundă. Este ea însăşi… Ardoarea, spiritul care o animă - mereu activ, punând mereu lucrurile în mişcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetiţa lui pierdută.Philip Roth, The Ghost Writer
