Din 2007, România a revenit pe harta europeană a muzicii de cameră. Meritul îi revine violistului Răzvan Popovici, iniţiatorul şi directorul Festivalului SoNoRo. Alflat la a şasea ediţie, evenimentul este în sine o pledoarie pentru atenţia dedicată fiecărui detaliu, pentru abilitatea de a urmări viziuni îmbibate în bună inspiraţie, pentru bucuria de a degusta împreună momente care stau sub semnul indeditului.
SoNoRo nu are nimic din acea retorică a grandilocvenţei cu care peisajul cultural autohton încearcă să îşi ascundă handicapuri, precum absența unor săli de muzică adecvate. Și din acest motiv, an de an, concertele festivalului au loc în spaţii inedite: Palatul Cotroceni, Palatul Bragadiru, Catedrala Sf. Iosif, The Ark, sunt doar câteva dintre locurile asediate până la refuz de cei iremediabil seduşi de arta de a face lucruri mari din aproape nimic.
Răzvan Popovici, directorul Festivalului SoNoRo, a discutat online cu cititorii despre felul în care s-a nascut şi a evoluat acest eveniment cultural, despre handicapul sălilor muzicale din România, despre modul în care ar putea fi remediată această lacună şi despre felul în care arată publicul celui mai fresh festival de muzică de cameră din România.
0
0
