Pe aripile timpului (In Tune with the Times / L’air du temps) este prima expoziţie sonoră din România (en. sound exhibition, fr. exposition sonore) şi una din puţinele care s-au realizat în Europa şi chiar în lume. A fost concepută de Laurent Aubert, conservator în Muzeul de Etnografie din Geneva, după ştiinţa noastră cel mai cunoscut şi preţuit etnomuzicolog european ai momentului. Vernisată la Geneva în martie 2009 cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea celebrului savant român Constantin Brăiloiu, ea a fost preluată ca atare de Muzeul Ţăranului din Bucureşti.

Expozitia Pe aripile timpului - Constantin BrăiloiuFoto: Muzeul Taranului Roman

Expoziţia îşi propune să demonstreze că toate muzicile poartă marca TIMPULUI lor, fiind totodată oglinda societăţii în care au fost create şi vehiculate. Demonstraţia este argumentată cu muzicile orale din România – acele muzici pe care oamenii locului le-au creat şi le-au transmis peste generaţii fără mijlocirea scriiturii cunoscute la noi sub numele de „folclor” sau „muzică populară”.

Expozitia a fost vernisata la Muzeul Ţăranului din Bucureşti în 16 septembrie 2011 şi va rămâne deschisă până pe 5 februarie 2012.

Expoziţia comportă cinci spaţii-săli distincte:

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 1

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 1

Foto: Muzeul Taranului Roman

Sala 1. Pe aripile timpului aşează muzicile româneşti în contextul muzicilor orale ale planetei. Sala constă într-o „pădure” de difuzoare (cu aspect de discuri) suspendate de tavan. Acestea transmit muzici de pe cele cinci continente, toate provenind din fondul documentar al Arhivelor Internaţionale de Muzică Populară (AIMP) întemeiate la Geneva de Brăiloiu cu aproape şaizeci de ani în urmă. Muzicile se suprapun haotic sau se individualizează, dependent de poziţia în spaţiu a vizitatorului. Parcurgând sala, acesta din urmă are revelaţia enormei varietăţi a muzicilor de pe Terra.

Expozitia Pe aripile timpului- Sala 2. Utopia lui Brailoiu

Expozitia Pe aripile timpului- Sala 2. Utopia lui Brailoiu

Foto: Muzeul Taranului Roman

Sala 2. Utopia lui Brăiloiu. La vremea sa, savantul român spera poate că arhivele pe care le-a constituit vor contribui la prezervarea muzicilor tradiţionale ale planetei. O speranţă iluzorie: în viaţa reală muzicile orale nu pot fi conservate, pentru că sunt într-o continuă prefacere menită să le adapteze TIMPULUI prezent. Ceea ce se poate păstra este doar amintirea lor, pe suporturile de înregistrare diferite de la o epocă la alta: cilindri de ceară, discuri diverse (turaţia 78, 45 sau 33, din ebonită, şerlac, vinil sau alte materiale), benzi de magnetofon, casete cu bandă magnetică, casete digitale, compact flash-uri...). Toate aceste suporturi (care pentru mulţi sunt de acum „curiozităţi”) sunt etalate într-o vitrină.

În aceeaşi sală Utopia lui Brăiloiu sunt expuse câteva din instrumentele tradiţionale ale poporului român şi ale popoarelor vecine din Balcani.

Sala 3. Memorie activă este consacrată activităţii de cercetare şi creaţie a lui Constantin Brăiloiu în cele două etape ale vieţii sale: cea românească (din anii 1920 până în 1943, când savantul a părăsit definitiv ţara) şi elveto-franceză (din 1944 până la moartea sa survenită în 1958). Fiecare etapă a vieţii savantului este ilustrată prin fotografii, documente, filme şi înregistrări sonore. De notat că în etapa occidentală a existenţei sale Brăiloiu a întemeiat la Geneva Arhivele Internaţionale ale Muzicii Populare (AIMP) şi a elaborat şi publicat cele mai însemnate din scrierile sale teoretice, consacrate ritmurilor, pentatoniei, versului românesc cântat, creaţiei muzicale colective etc. Tot atunci el a susţinut un ciclu de emisiuni radiofonice exemplare, din care vizitatorul poate auzi, la căşti, fragmente originale.

Un segment secund al sălii Memorie activă oglindeşte, prin sunete şi imagini video, activitatea continuatorilor lui Brăiloiu, adică a acelora care au transformat AIMP într-unul din cele mai consistente arhive etnomuzicale din Europa. Vechiul „fond Brăiloiu” al arhivelor, alcătuit din 3600 de piese colectate de pe toate meridianele, este integral disponibil vizitatorilor, care îl pot consulta utilizând unul din cele două computere la îndemână.

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 4. Remix

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 4. Remix

Foto: Muzeul Taranului Roman

Sala 4. Remix este consacrată devenirilor contemporane ale muzicilor orale româneşti, pricinuite de curgerea TIMPULUI, de inovaţiile tehnologice şi de transformările survenite în structura socială a ţării. Aici vizitatorul ia cunoştinţă cu muzicile prezentului, grupate în cinci categorii: Paradisul pierdut (muzica satelor româneşti în derivă), Luminile oraşului (muzicile urbane mai vechi sau mai noi), Folclorul de stat: Idealizare şi propagandă (muzicile care ne sunt servite de obicei de posturile de radio şi de televiziune şi de spectacolele de „folclor”), Marele bazar (muzicile eterogene rezultând din felurite fuziuni) şi 100% sintetic (muzicile produse quasi-exclusiv prin mijloace electronice). Cu ajutorul numeroaselor computere din această sală, vizitatorii pot alege să asculte una sau alta din piesele componente ale fiecărei categorii.

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 5.Hituri

Expozitia Pe aripile timpului -Sala 5.Hituri

Foto: Muzeul Taranului Roman

Sala 5. Hituri. Această ultimă sală este un fel de discotecă, în care tinerii pot să afle, graţie computerelor, cum sună hiturile zilei din 50 de ţări diferite; mai mult chiar, ei sunt invitaţi să danseze după ele pe un planşeu larg, decorat cu un desen seducător.

Expoziţia aduce în atenţie o seamă de subiecte serioase, aşa cum sunt „autenticitatea” muzicilor orale şi semnificaţia conservării lor peste TIMP pentru cultura umanităţii în general şi pentru cultura fiecărui popor în particular. Caracterul didactic al expoziţiei este însă implicit şi derivat. Tinerii, spre exemplu, nu sunt obligaţi să fie atenţi şi „să ia notiţe”, ci poftiţi să se amuze jucându-se după plac cu o puzderie de computere şi iPad-uri, fără să reflecteze cu tot dinadinsul la faptul – foarte important de altfel! – că acestea îi deschid porţile către universuri sonore diferite de cel în care trăiesc.

Adaptarea expoziţiei în România este realizata de: Speranţa Rădulescu, Costin Moisil, Florin Iordan

Expoziţia va fi deschisă zilnic – cu excepţia zilei de luni, între orele 10.00 şi 18.00, se arata in comunicatul muzeului.