Am citit in aceste zile revelatoarele documente publicate in volumul editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu la editura Polirom. Este vorba de perioada 1965-1971 din istoria comunismului romanesc, deci aparenta liberalizare, despartirea de miturile dejiste, debutul cultului lui Ceausescu. Similitudinile dintre atitudinea lui Ceausescu in 1968 si actiunile ostentative ale lui Victor Ponta in aceste zile este frapanta. Solipsismul cu accente autarhice, utilizarea demagogiei patriotarde, a retoricii “neamestecului in trebruile interne” pentru legitimarea propiiilor obsesii si gafe, acestea par sa fie marile optiuni useliste, ecouri penibile ale fixatiilor ceausiste. “Victor Ponta, capitan de plai” nu vrea “scada pagan”. Sfideaza UE si-l santajeaza pe Traian Basescu. Se joaca, iresponsabil, frivol si jenant, de-a interesul national. Sustinut, precum Ceausescu odinioara, de noua “Mare Adunare Nationala”, altfel spus, Marele Conclav Uselist (MCU).
Sigur, diferentele substantiale nu pot fi ignorate, dar este vorba de aceeasi aroganta urmata de de recunoasterea umila a unor realitati inconturnabile. Imputernicit de Ceausescu, Emil Bodnaras se intalnea cu ambasadorul chinez in iulie 1968 si vorbea in termeni duri despre practicile imperialismului sovietic, apela de fapt la Mao pentru a consolida un posibil front international de respingere a unor actiuni militare sovietice care ar fi putut afecta si Romania. Aveau loc consultari febrile cu iugoslavii, se purta un dialog neintrerupt cu partidele eurocomuniste, in primul rand PC Italian si PC Spaniol.
