Confuzie, debusolare, demoralizare: acestea ar fi cele trei cuvinte care capteaza starea de spirit din Romania acestui sfarsit de an convulsiv si nevrozant. In pofida eforturilor pucistilor, Romania continua sa fie un stat de drept. Unul sub atac, dar unul functional. Ce se poate intelege din declaratiie rastite ale presedintelui PNL si al Senatului, acest personaj aflat intr-o permanenta stare de iritata urgenta, care recurge, din nou si mereu, la ultimatumuri, admonestari si amenintari cu suspendarea? Ca n-a inteles nimic din ce s-a intamplat in vara anului acesta? Ca putin le pasa, lui Crin Antonescu si lui Victor Ponta, ca si celor din spatele lor, de Uniunea Europeana, de Statele Unite, de imaginea Romaniei in lume? Ca va continua, nestingherita de reactiile interne si internationale, agresiunea faradelegii? Eu cred ca a sosit din plin timpul revenirii la normalitate. Iar in Europa de azi normalitate inseamna stat de drept, respect pentru proceduri si institutii, cultivarea adevarului, nu a minciunii; a tolerantei, nu a delirului xenofob; a transparentei, nu a coruptiei cleptocratice.
Raspunsul presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, dat fostului presedinte Emil Constantinescu mi se pare de o claritate cristalina, menita sa inlature orice urma de ambiguitate: Actiunile CE au fost si sunt “motivate exclusiv de necesitatea de a se asigura că statul de drept şi independenţa sistemului judiciar sunt pe deplin respectate. În mod evident, respectarea normelor constituţionale este de o importanţă fundamentală în acest context. Comisia are responsabilitatea de a se asigura că aceste principii democratice fundamentale ale Uniunii Europene sunt respectate pe deplin în toate statele membre. În raportul său, adoptat la 18 iulie în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, Comisia a luat toate măsurile necesare pentru a prezenta o analiză echilibrată şi imparţială a evoluţiilor care au loc în România. Recomandările Comisiei în atenţia României au fost clar direcţionate asupra obiectivului privind respectarea deplină a statului de drept şi a independenţei sistemului judiciar.”
Tocmai de aceea astept cu mare interes ce va avea de spus doamna ministru Ecaterina Andronescu la mesajul Rectorului Universitatii din Bucuresti care i-a trimis zilele trecute Raportul acestei prestigioase institutii in cazul plagiatului, dovedit si ultra-dovedit, al lui Victor Ponta. “Raportul cuprinde tot ceea ce am anunţat public de fiecare dată şi poartă semnătura tuturor experţilor care s-au pronunţat pe respectiva lucrare. Raportul a fost semnat de mine, în calitate de rector al Universităţii Bucureşti”, a spus profesorul Mircea Dumitru. Doamna ministru Andronescu poate inchide ochii, poate continua sa traiasca in negatie, in cazul de fata in minciuna. Ori poate alege adevarul si recunoaste ca perpetuarea actualei situatii distruge credibilitatea educatiei din Romania. Poate face un gest curajos. In decembrie 1989, din cate stim, generalul Vasile Milea a refuzat sa fie responsabil pentru un masacru. S-a sinucis ori a fost ucis.
La peste doua decenii de la Revolutie, profesoara Ecaterina Andronescu nu-si risca viata luind partea adevarului impotriva minciunii. Poate actiona onest, adica normal, asemeni celor cinci judecatoare care au dat verdictul in cazul lui Adrian Nastase. Poate contribui in mod decisiv la asanarea climatului public. Ori se poate sustrage responsabilitatii morale, pactizand in chip cinic cu frauda si cu minciuna. Doar o Romanie in care Ministrul Educatiei are curajul de a apara integritatea si onoarea vietii universitare este una normala. Nu este singura conditie a normalitatii, desigur, dar este una necesara.
Public mai jos un scurt interviu pe care l-am dat ziarului “Jurnalul de Bacau”. Ii multumesc si pe aceasta cale lui Gabriel Pop pentru cuvintele bune pe care mi le-a trimis in momente dificile din acest an tulbure.
Redactor: – Ce parere aveti despre viata politica, de azi, din Romania?
Vladimir Tismaneanu: – Este o mare deruta, o confuzie axiologica, o bulversare a valorilor, spre a relua formularea lui Dan Tapalaga. Lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012 a dovedit ca fortele anti-democratice, populist-xenofobe, anti-occidentale, corupte si cleptocratice, sunt extrem de active si urmaresc subminarea cat mai rapida a statului de drept. Nu e vorba doar de varful acestui aisberg al revansei, de duumvirii Ponta si Antonescu, ci de adevaratii papusari, Iliescu si Felix.
Incercarea de demitere a lui Traian Basescu a avut o miza care depasea persoana acestuia. Este vorba de un intreg proiect care trebuia lichidat. Actiunile de restauratie au debutat cu suspendarea din primavara anului 2007. Dan Voiculescu a condus si atunci operatiunea. Omul acesta nu-i va ierta niciodata lui Traian Basescu condamnarea dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala. Fara acea condamnare nu ar fi avut loc transferul a mii si mii de dosare catre Colegiul CNSAS, Felix ar fi fi scapat de marea sa umilire: decizia finala a justitiei ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica. “Cu o ura ne-mpacata” si-a jurat el atunci ca nu-l va ierta in veci de veci pe Traian Basescu.
USL este de fapt PSD-ul care a inghitit un PNL anihilat de ambitiile nesabuite ale lui El Crin. A avut loc practic sinuciderea PNL. Opozitia are nevoie de coerenta, de consecventa, de tenacitate, de imaginatie politica. Nu sunt pesimist, observ mobilizarea fortelor de centru-dreapta, urmaresc cu mare interes dezbaterile din tara. Cum stiti, nu sunt un defetist, imi place sa lupt intelectual. Ceea ce detest sunt loviturile sub centura, infamiile, miselia. Ceea ce dispretuiesc este rinocerizarea unor intelectuali deveniti pionii lui Crin, Ponta si Felix.
Red: – Exista pericolul ca democratia sa se dilueze sau sa inghete chiar daca suntem membrii UE si NATO?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
