Titlul acestui articol este inspirat de un scurt eseu al lui Marin Preda despre neobosita inventivitate a tipului infect. In volumul “Imposibila intoarcere”, marele romancier propunea o parabola despre recursul la metode fetide al celor care nu sunt in stare sa lupte onorabil, fara tertipuri, matrapazlacuri, calomnii flatulente si lovituri pe la spate. Panoplia de miselii a servitorilor lui Felix (antenistii, dar si liderii USL) este, neindoios, infinita. Mi-a revenit in memorie textul lui Preda citind despre modul in care intelege sa “lupte” “Antena 3″ (in compania extensiei ei scrise care se numeste “Jurnalul National”), adevarata Sectie de Propaganda a USL, cu autoritatea publica a lui Mihai-Razvan Ungureanu. Nu este vorba de o lupta, de o confruntare demna, ci de un efort de asasinat in efigie.
Nici o arma nu este prea murdara atata timp cat serveste intereselor Cauzei, aceasta este logica totalitara a celor care cred ca pot manipula, inca si inca odata, pe naivii dispusi sa creaza balivernele diversilor Badea, Gadea, Ciuvica si Ciutacu. Mihai Razvan Ungureanu ii deranjeaza pentru ca intruchipeaza alternativa modernitatii la izolationismul oligarhic, la obscurantismul reactionar reprezentat de tandemul Ponta-Antonescu. Comparati viziunea d-lui Ungureanu despre cultura cu aceea a regimului pontocratic si veti afla de ce il urasc acesti oameni pe fostul premier.
Nu ma voi osteni sa demonstrez ce inseamna fonduri de reprezentare pentru un inalt demnitar. In Romania si in orice tara normala. Nu voi relua argumentele, hipersuficiente, aduse de fostul premier. Este limpede ca nu despre logica este vorba in aceasta repugnanta campanie, ci despre excitarea galeriei. Juxtapuneri siderante sunt utilizate spre a-l face pe dl Ungureanu sa apara intr-o postura de impatimit al ospetelor sardanapalice. Sugestia manipulatoare este ca, in vreme ce romanii sufera de saracie cronica, fostul premier se scalda intr-un belsug de nimic justificat. Ceea ce se urmareste poarta numele de character assassination.
Tot asa cum anul trecut s-a scornit enormitatea ca Traian Basescu, prin ICR, ar fi platit publicarea unui volum de studii la editura Rowman & Littlefield, repet o aberatie totala imbratisata, din pacate, chiar de o profesoara universitara cunoscuta pentru lupta impotriva coruptiei, acum se proclama cu falsa indignare ca omul cu mari sanse de candidatura prezidentiala din partea dreptei este de fapt un indragostit de lux, un hedonist incurabil caruia nu-i pasa nici cat negru sub unghie de suferintele romanilor.
Alt exemplu: pelerinajul agitatoric la Vila Dante in scopul de-credibilizarii lui Traian Basescu in ziua Referendumului. Mi-am amintit de un pasaj din volumul “Athenee Palace” de R. G. Waldeck in care autoarea povestea despre procesiuni similare organizate de legionari la vila Elenei Lupescu dupa abdicarea Regelui Carol al II-lea. Un frigider care putea fi cumparat in orice magazin Sears era prezentat drept culmea dezmatului material. La fel acum, un banal deodorant este echivalentul diamantului Koh-i-Noor.
Cateva obiecte departe de reprezenta un lux socant ori macar un lux, comandate de agentia indrituita prin buget sa le comande, pentru oricine ar fi premier al Romaniei, devin proba unei presupuse coruptii morale. Sa te mai miri cand citesti ca Mihai Razvan Ungureanu ar fi fost candva mare stab la CC al UTC (ca istoric al comunismului romanesc o spun cat pot de clar, n-a fost niciodata activist platit), cu un salariu de 7.000 de lei pe luna (fals si absurd!), cu masina la scara (alta aiureala)?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
