Orice s-ar spune, strategia lui Diaconescu cu Oltchim e genială și n-ar trebui subestimată. Sper totuși că e clar pentru toată lumea că e vorba de o strategie electorală și atât, omul nu intenționează sincer să ia Oltchimul și să-l salveze de la faliment.

Otilia NutuFoto: Arhiva personala

Așadar, Diaconescu a venit ieri cu 10 minute după termenul limită de depunere a ofertelor, bazându-se că va fi descalificat, ca să iasă după aia în fața presei și să spună că el a încercat și că ar fi dat mai mulți bani decât oricare dintre concurenți, dar nenorociții de la USL vor să-l distrugă pe el și popor. Chiar dacă i-a fost admisă oferta, acum mai are șansa să fie contestată licitația de ceilalți participanți (mă aștept la PCC, probabil singurul care știe exact situația combinatului, câți bani face și ce ar trebui făcut ca să devină eficient). Chiar dacă nu e contestată, pierde maxim garanția de participare de 4 milioane de euro; dacă nu e contestată licitația și rămâne câștigător, Diaconescu n-are banii de combinat, ăia 203 milioane, dar conform caietului de sarcini ar trebui să plătească abia în februarie 2013, adică mult după alegeri.

Ei bine, Diaconescu câștigă capital electoral masiv cu mișcarea asta, nu doar voturi de la angajații Oltchim ci își câștigă popularitate la un public mult mai larg, dacă nu majoritar. În electorat există o gamă largă de oameni care își doresc ca Oltchim să rămână la stat, că e “companie strategică”; sau să fie privatizat cu români, nu cu ruși sau “securiști polonezi”. Avem categoria “nu ne vindem țara”. Apoi mai există cei dezamăgiți de jaful privatizărilor din anii ’90, jaf real și sistematic, privatizările “cu dedicație” (apropo, ia dați un Google după Ștefan Vuza). Dintre foștii votanți ai Alianței DA, mai sunt cei care au crezut populismele lui Băsescu când acuza că privatizările alea făcute de PSD-Năstase sub strictă monitorizare externă în 2003-2004 (BCR, Petrom, ENEL etc) au fost la fel de corupte ca alea din anii ’90 și ca restul guvernării Năstase; și mai sunt și cei care pur și simplu detestă USL la pachet cu insolvențele arogante ale lui Vulpescu. Nu toți cei care apreciază mișcarea asta a lui Diaconescu sunt dintre cei care își imaginează că el avea sincer intenția să ia Oltchimul și să-l salveze; se vor găsi mulți fericiți că Diaconescu a blocat pur și simplu privatizarea și s-ar putea să-l voteze pentru asta.

Diaconescu mai capitalizează masiv și din cauză că se prezintă ca singura opoziție la USL – o chestiune deloc de neglijat, PDL+accesoriile sale cu ștaif e catastrofal la capitolul ăsta. Ce opoziție face MRU, de pildă? Ultima oară l-am auzit acuzându-l pe Antonescu prin presă că “n-are ideație” – gata, l-a rupt cu asta, nu știm cum o să-și mai revină Crin vreodată. În timpul ăsta, Diaconescu FACE ceva prin care zădărnicește una din principalele măsuri ale guvernării USL și pune în pericol acordul cu FMI, fără de care USL nu mai plătește pensii și investitorii amenință cu plecarea.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro